LEGEA nr. 26/1996
CODUL SILVIC
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
TITLUL I: Dispoziţii
comune referitoare la fondul forestier şi vegetaţia forestieră
din afara acestuia
Pădurile, terenurile destinate
împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultură, producţie
ori administraţie silvică, iazurile, albiile pâraielor, precum
şi terenurile neproductive, incluse în amenajamentele silvice, în
condiţiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de
proprietate, fondul forestier naţional.
Sunt considerate păduri, în
sensul prezentului Cod silvic şi sunt cuprinse în fondul forestier
naţional, terenurile acoperite cu vegetaţie forestieră cu o
suprafaţă mai mare de 0,25 hectare.
Terenurile din fondul forestier
naţional destinate împăduririi şi cele care servesc nevoilor de
cultură, producţie ori administraţie silvică sunt:
a)terenurile în curs de regenerare, terenurile
degradate şi poienile stabilite, prin amenajamentele silvice, să fie
împădurite;
b)pepinierele, solariile, plantajele, culturile de
răchită şi cele cu arbuşti ornamentali şi fructiferi;
c)terenurile destinate asigurării hranei vânatului
şi animalelor din dotarea unităţilor silvice;
d)terenurile date în folosinţă temporară
personalului silvic;
e)terenurile ocupate de construcţii şi cele
aferente acestora, drumuri şi căi ferate forestiere, fazanerii,
păstrăvării, crescătorii de animale, dotări tehnice
specifice sectorului forestier.
Fondul forestier naţional este,
după caz, proprietate publică sau privată şi constituie bun
de interes naţional.
Dreptul de proprietate asupra
terenurilor care constituie fondul forestier naţional se exercită în
conformitate cu dispoziţiile prezentului Cod silvic.
Identificarea terenurilor care
constituie fondul forestier naţional se face pe baza amenajamentelor
silvice existente la data adoptării prezentului Cod silvic.
Vegetaţia forestieră
situată pe terenuri din afara fondului forestier naţional,
supusă prevederilor prezentului Cod silvic, este constituită din:
a)vegetaţia forestieră de pe
păşunile împădurite;
b)perdelele forestiere de protecţie a terenurilor
agricole;
c)plantaţiile forestiere de pe terenurile
degradate;
d)plantaţiile forestiere şi arborii din
zonele de protecţie a lucrărilor hidrotehnice şi de
îmbunătăţiri funciare, precum şi cei situaţi de-a
lungul cursurilor de apă şi al canalelor de irigaţie;
e)perdelele forestiere de protecţie şi
arborii situaţi de-a lungul căilor de comunicaţie din
extravilan;
f)zonele verzi din jurul oraşelor, comunelor,
altele decât cele cuprinse în fondul forestier, parcurile din intravilan cu
specii forestiere exotice, precum şi jnepenişurile din zona
alpină;
g)parcurile dendrologice, altele decât cele cuprinse în
fondul forestier naţional.
Raporturile juridice,
organizatorice, economice şi tehnice privind fondul forestier
naţional, fondul cinegetic, fondul piscicol din apele de munte, precum
şi cele privind vegetaţia forestieră de pe terenurile situate în
afara fondului forestier naţional sunt supuse dispoziţiilor
prezentului Cod silvic şi se completează, după caz, cu celelalte
dispoziţii în materie.
Statul, prin autoritatea
publică centrală care răspunde de silvicultură,
elaborează politici în domeniul fondului forestier naţional şi
al vegetaţiei forestiere din afara acestuia, indiferent de natura
proprietăţii, şi exercită controlul asupra modului de
gospodărire a acestora.
Fondul forestier naţional este
supus regimului silvic.
Regimul silvic constituie un sistem
de norme tehnice silvice, economice şi juridice privind amenajarea,
cultura, exploatarea, protecţia şi paza acestui fond, având ca
finalitate asigurarea gospodăririi durabile a ecosistemelor forestiere.
Elaborarea normelor ce constituie
regimul silvic revine autorităţii publice centrale care răspunde
de silvicultură, care exercită şi controlul aplicării
acestui regim.
TITLUL II: Fondul
forestier proprietate publică
CAPITOLUL I: Administrarea fondului forestier
proprietate publică a statului
Administrarea fondului forestier
proprietate publică a statului se realizează prin Regia
Naţională a Pădurilor.
Regia Naţională a
Pădurilor funcţionează pe bază de gestiune economică
şi autonomie financiară.
Regia Naţională a
Pădurilor exercită şi atribuţii de serviciu public cu
specific silvic.
Potrivit acestui specific,
activitatea Regiei Naţionale a Pădurilor se desfăşoară
pe baza unui regulament de organizare şi funcţionare, aprobat prin
hotărâre a Guvernului.
Statutul personalului silvic se
aprobă prin lege, la propunerea autorităţii publice centrale
care răspunde de silvicultură, în termen de 6 luni de la intrarea în
vigoare a prezentului Cod silvic.
Veniturile Regiei Naţionale a
Pădurilor provin din:
a)valorificarea produselor fondului
forestier şi din alte activităţi economice specifice;
b)prestări de servicii,
executări de lucrări pentru terţi, închirieri, concesionări
de bunuri, cu excepţia pădurilor şi a celorlalte terenuri din
fondul forestier, despăgubiri şi altele de acest fel, în
condiţiile legii;
c)contravaloarea efectelor
funcţiilor de protecţie ale pădurilor;
Persoanele fizice, juridice şi
instituţiile publice care beneficiază, sub raport economic, de
efectele funcţiilor de protecţie ale pădurilor au obligaţia
să plătească unităţilor silvice contravaloarea acestor
efecte.
Tarifele corespunzătoare
efectelor prevăzute la alin. 1 se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului, cu avizul Ministerului Finanţelor, la propunerea
autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură,
în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentului Cod silvic.
Regia Naţională a
Pădurilor aplică regimul silvic la fondul forestier pe care îl
administrează.
Regia Naţională a
Pădurilor prestează, la cerere, contra cost, servicii de specialitate
în pădurile proprietate privată, ale altor deţinători,
precum şi în vegetaţia forestieră din afara fondului forestier.
CAPITOLUL II: Gospodărirea fondului forestier
proprietate publică
Secţiunea
1: Amenajarea
fondului forestier
Modul de gospodărire a fondului forestier proprietate publică
se reglementează prin amenajamentele silvice. Acestea constituie bază
a cadastrului forestier şi a titlului de proprietate a statului şi
stabilesc, în raport cu obiectivele ecologice şi social-economice,
ţelurile de gospodărire şi măsurile necesare pentru
realizarea lor.
Amenajamentele silvice se elaborează pe ocoale silvice şi
unităţi de producţie, cu respectarea metodologiei unitare
şi a prevederilor normelor tehnice de amenajare a pădurilor,
urmărind asigurarea continuităţii funcţiilor ecologice
şi social-economice ale acestora.
Pe baza datelor din amenajamentele silvice şi din alte lucrări
tehnice de specialitate se întocmeşte periodic inventarul fondului
forestier, la nivel naţional şi teritorial.
Elaborarea amenajamentelor silvice se va face în concordanţă
cu prevederile planurilor de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii.
Amenajamentele silvice se întocmesc pe perioade de 10 ani, cu
excepţia celor care privesc pădurile de plop, salcie şi alte
specii repede crescătoare, la care perioadele respective pot fi de 5-10
ani.
Elaborarea amenajamentelor silvice se face sub coordonarea şi
controlul autorităţii publice centrale care răspunde de
silvicultură, prin unităţile specializate pe care le
autorizează în acest scop.
Amenajamentele silvice şi modificarea prevederilor acestora se
aprobă de către conducătorul autorităţii publice
centrale care răspunde de silvicultură.
În raport cu funcţiile pe care le îndeplinesc, pădurile se
încadrează în două grupe funcţionale:
a)grupa I cuprinde păduri cu funcţii speciale
de protecţie a apelor, a solului, a climei şi a obiectivelor de
interes naţional, păduri pentru recreere, păduri de ocrotire a
genofondului şi ecofondului, precum şi pădurile declarate
monumente ale naturii şi rezervaţii;
b)grupa a II-a cuprinde păduri cu funcţii de
producţie şi de protecţie în care se urmăreşte să
se realizeze, în principal, masă lemnoasă de calitate superioară
şi alte produse ale pădurii şi, concomitent, protecţia
calităţii factorilor de mediu.
Pentru fiecare grupă şi subgrupă
funcţională, prin amenajamentele silvice se stabilesc măsuri de
gospodărire diferenţiate, în vederea realizării de structuri
care să asigure îndeplinirea corespunzătoare a funcţiilor
atribuite.
Secţiunea
2: Reconstrucţia
ecologică, regenerarea şi îngrijirea pădurilor
Reconstrucţia ecologică, regenerarea şi îngrijirea
pădurilor se realizează, în concordanţă cu prevederile
amenajamentelor silvice şi ale studiilor de specialitate, de către
Regia Naţională a Pădurilor.
La regenerarea pădurilor se va aplica regimul codrului,
urmărindu-se conservarea genofondului şi realizarea de arborete de
calitate superioară, precum şi exercitarea cu continuitate a
funcţiilor de protecţie a mediului.
Regimul crângului este admis numai în arboretele de plopi indigeni, de
salcie, de salcâm şi de zăvoaie.
În scopul asigurării permanenţei, stabilităţii,
biodiversităţii pădurii, se va acorda prioritate
regenerării speciilor din tipul natural fundamental, prin aplicarea unor
tratamente cu intervenţii repetate.
Tăierile rase sunt admise numai în pădurile de molid, pin,
salcâm, plop, salcie şi în zăvoaie, precum şi în cazul refacerii
unor arborete în care nu este posibilă aplicarea altor tratamente. În
aceste condiţii, mărimea parchetelor va fi de maximum 3 hectare; în
situaţiile în care pentru reîmpădurire este necesară pregătirea
mecanizată a solului, suprafaţa parchetului poate fi de cel mult 5
hectare.
Regia Naţională a Pădurilor este obligată să
organizeze şi să asigure împădurirea tuturor terenurilor neregenerate
şi a poienilor din fondul forestier pe care îl administrează,
destinate acestui scop.
Lucrările de reîmpădurire şi de completare a
regenerărilor naturale se execută în termen de cel mult 2 ani
după tăierea definitivă.
Compoziţia, schemele şi tehnologiile de împădurire se
stabilesc potrivit prevederilor din normele tehnice de specialitate.
În lucrările de împădurire se vor folosi materiale de
reproducere provenite din rezervaţii de seminţe, plantaje şi
plantaţii-mamă de butaşi şi din arborete sursă de
seminţe înscrise în catalogul naţional al materialelor de reproducere
admise în cultură.
Conservarea resurselor genetice forestiere, cu atributul lor
fundamental: genofondul valoros şi variabilitatea genetică
intraspecifică, este o obligaţie permanentă a
autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
Pădurile care constituie resurse genetice forestiere, determinate
ca atare, sunt excluse de la tăieri de produse principale.
Regia Naţională a Pădurilor este obligată să
execute toate lucrările de reconstrucţie ecologică, regenerare,
întreţinere a seminţişului şi a plantaţiilor şi
de îngrijire a arboretelor, astfel încât să se realizeze compoziţiile
ţel stabilite prin amenajamentele silvice. Urmărirea realizării
acestora se face prin sistem informaţional adecvat.
Regenerarea pădurilor, îngrijirea seminţişurilor, a
plantaţiilor şi a arboretelor se asigură prioritar din
veniturile Regiei Naţionale a Pădurilor.
Secţiunea
3: Protecţia
pădurilor
Starea de sănătate a pădurilor se asigură de
către Regia Naţională a Pădurilor, prin măsurile de
prevenire şi de combatere a dăunătorilor şi a bolilor,
indiferent de forma de proprietate a pădurilor.
Regia Naţională a Pădurilor, prin sisteme de supraveghere
specifice, întocmeşte anual statistica şi prognoza
dăunătorilor vegetaţiei forestiere pentru întregul fond
forestier naţional şi ia măsuri pentru prevenirea şi
combaterea acestora.
În scopul protecţiei faunei şi florei, se aplică metode
biologice şi integrate de combatere a bolilor şi
dăunătorilor vegetaţiei forestiere, care să asigure
echilibrul ecologic.
Măsurile pentru prevenirea şi combaterea
dăunătorilor şi a bolilor care prezintă pericol atât pentru
păduri cât şi pentru culturile agricole se stabilesc, în comun, de
către autoritatea publică centrală care răspunde de
silvicultură şi de către Ministerul Agriculturii şi
Alimentaţiei.
Persoanele juridice şi fizice, care desfăşoară
activităţi ce pot aduce prejudicii, prin poluare, fondului forestier
naţional şi vegetaţiei forestiere din afara acestui fond, sunt
obligate să ia toate măsurile necesare pentru respectarea
indicatorilor de calitate a aerului, apei şi solului.
Pagubele aduse prin nerespectarea acestor prevederi se recuperează
integral de la cei care le-au produs, deosebit de sancţiunile penale sau
administrative ce se aplică, după caz.
Secţiunea
4: Paza fondului
forestier
Regia Naţională a Pădurilor asigură şi
exercită paza fondului forestier pe care îl administrează, împotriva
tăierilor ilegale de arbori, furturilor, distrugerilor, degradărilor,
păşunatului, braconajului şi altor fapte păgubitoare,
precum şi măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor.
Prefecţii, consiliile judeţene şi locale, precum şi
unităţile de poliţie şi jandarmerie, potrivit
atribuţiilor ce le revin în temeiul legii, au obligaţia de a sprijini
acţiunile de pază a fondului forestier.
Regia Naţională a Pădurilor, persoanele juridice şi
fizice care desfăşoară activităţi în fondul forestier,
precum şi în zonele limitrofe acestuia, sunt obligate să aplice
şi să respecte reglementările de prevenire şi stingere a
incendiilor.
Instrucţiunile privind prevenirea şi stingerea incendiilor din
păduri se emit de autoritatea publică centrală care
răspunde de silvicultură, în concordanţă cu
reglementările Ministerului de Interne.
Aducerea acestora la cunoştinţă populaţiei şi
punerea lor în aplicare se vor face de către Regia Naţională a
Pădurilor.
Prefecţii, consiliile judeţene şi locale,
unităţile Ministerului Apărării Naţionale, ale
Ministerului de Interne şi formaţiile civile de pompieri, potrivit
atribuţiilor legale ce le revin, au obligaţia să sprijine
acţiunile de prevenire şi stingere a incendiilor în zonele cu
vegetaţie forestieră.
Persoanele fizice aflate în zonele cu vegetaţie forestieră în
care s-au produs incendii sunt obligate să participe la stingerea
acestora.
Se interzice păşunatul în pădurile care fac parte din
fondul forestier proprietate publică a statului, pe terenurile degradate
împădurite şi în perdelele forestiere de protecţie.
Este permisă recoltarea ierbii cu secera din plantaţii şi
păduri, cu excepţia celor cu funcţii speciale de protecţie.
Se permite, cu aprobarea organelor silvice, la recomandarea
Asociaţiei crescătorilor de albine, amplasarea în mod gratuit a
stupilor în vederea valorificării surselor nectaropolenifere.
Prin excepţie de la prevederile alin. 1, autoritatea publică
centrală care răspunde de silvicultură poate aproba
păşunatul pe durată limitată în unele perimetre ale
fondului forestier proprietate publică a statului, pe baza propunerilor
autorităţilor publice locale, cu avizul unităţilor silvice
teritoriale, temeinic justificate.
Trecerea animalelor domestice prin pădure spre zonele de
păşune, adăpat şi adăpostire se aprobă anual de
către unităţile silvice teritoriale, cu respectarea normelor
tehnice, pe baza propunerilor autorităţilor prevăzute la
alineatul precedent.
Nu poate fi autorizat accesul animalelor domestice în arboretele în curs
de regenerare, în plantaţiile şi regenerările tinere, în
pădurile care îndeplinesc funcţii speciale de protecţie, în
perimetrele de ameliorare, precum şi în perdelele de protecţie.
În parcelele în curs de regenerare, în plantaţiile şi
culturile forestiere cu înălţimi mai mici de 5 metri, în parchetele
în curs de exploatare, în zonele de refugiu al vânatului, în rezervaţiile
naturale şi în pădurile declarate monumente ale naturii, în
rezervaţii ştiinţifice, precum şi în parcelele din jurul
izvoarelor de apă minerală şi potabilă, captate pentru
exploatare industrială sau pentru consum distributiv centralizat pe o
rază de 100 de metri, accesul este permis numai pentru gospodărirea
şi administrarea pădurilor.
Accesul în pădure cu autovehicule şi vehicule tractate de
animale este permis numai pe drumurile forestiere permanente, în
condiţiile respectării indicatoarelor de circulaţie. Fac
excepţie utilajele forestiere, vehiculele tractate de animale folosite la
colectarea lemnului din parchetele în curs de exploatare, precum şi
vehiculele care transportă stupi.
Secţiunea
5: Produsele
specifice fondului forestier
Sunt produse ale fondului forestier bunurile ce se recoltează din
acesta.
Produsele lemnoase ale pădurii sunt:
a)produse principale, rezultate din tăieri de
regenerare a pădurilor;
b)produse secundare, rezultate din tăieri de
îngrijire a arboretelor tinere;
c)produse accidentale, rezultate în urma
calamităţilor şi din defrişări de pădure legal
aprobate;
d)produse de igienă, rezultate din procesul normal
de eliminare naturală;
e)alte produse: arbori şi arbuşti
ornamentali, răchită, puieţi şi diferite produse din lemn.
Produsele nelemnoase specifice fondului forestier
sunt: vânatul din cuprinsul acestuia, peştele din apele de munte, din
crescătorii, bălţi şi iazuri din fondul forestier, fructele
de pădure, seminţele forestiere, ciupercile comestibile din flora
spontană, plantele medicinale şi aromatice, răşina şi
altele de acest fel.
Volumul maxim de masă lemnoasă ce se poate recolta anual din
păduri se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în limita
posibilităţii stabilite prin amenajamentele silvice pe fiecare
unitate de producţie şi pe natura produselor.
Volumul produselor accidentale, rezultate din doborâturi de vânt,
rupturi de zăpadă, defrişări legale, uscări de arbori
în masă, se va precompta din posibilitate.
Produsele lemnoase ale pădurii se recoltează pe bază de
autorizaţie de exploatare şi caiet de sarcini, eliberate de
unităţile silvice. Estimarea acestor produse se face prin acte de
punere în valoare întocmite de unităţile silvice şi se
valorifică, potrivit legii, pe bază de licitaţie, cu
excepţia celor exploatate în regie proprie. Masa lemnoasă care nu s-a
putut valorifica prin licitaţie se poate vinde prin negociere
directă.
Produsele nelemnoase specifice fondului forestier se recoltează în
conformitate cu normele tehnice elaborate de autoritatea publică
centrală care răspunde de silvicultură.
Vânatul şi peştele din apele de munte se recoltează pe
bază de autorizaţii emise potrivit legii.
Personalul din silvicultură nu poate exercita funcţii de
reprezentare profesională în cadrul unităţilor cu profil
comercial care licitează, prelucrează sau valorifică produse
specifice fondului forestier.
Secţiunea
6: Exploatarea
masei lemnoase
Exploatarea produselor lemnoase ale pădurii se face în conformitate
cu prevederile amenajamentelor silvice şi ale instrucţiunilor privind
termenele, modalităţile şi epocile de recoltare, scoatere
şi transport al materialului lemnos, emise de autoritatea publică
centrală care răspunde de silvicultură.
Arborii destinaţi a fi tăiaţi se vor marca, în prealabil,
cu ciocane silvice, de către personalul silvic, în conformitate cu normele
tehnice.
Forma şi modul de utilizare a ciocanelor silvice, precum şi modul
de marcare a arborilor sau a unor loturi de arbori se stabilesc prin regulament
aprobat de conducătorul autorităţii publice centrale care
răspunde de silvicultură.
Ciocanele silvice de marcat au regimul mărcilor şi al
sigiliilor. Tiparele lor se înregistrează şi se păstrează
la birourile notariale.
Pentru aceste operaţiuni se plăteşte taxa de timbru
prevăzută de lege pentru primirea în depozit la birourile notariale a
înscrisurilor sau documentelor.
La exploatarea masei lemnoase, ocoalele silvice, agenţii economici
şi persoanele fizice autorizate au obligaţia să folosească
tehnologii de recoltare şi de scoatere a lemnului din pădure care
să nu producă degradarea solului şi a malurilor apelor,
distrugerea sau vătămarea seminţişului utilizabil, a
arborilor nedestinaţi exploatării, peste limitele admise prin
instrucţiunile prevăzute la art. 42.
Pentru parchetele primite spre exploatare, titularii lor răspund pe
toată durata exploatării, de la primire până la predare, pentru
daunele cauzate fondului forestier.
Masa lemnoasă care se exploatează şi se transportă
din pădure va fi marcată şi inventariată conform normelor
tehnice emise de autoritatea publică centrală care răspunde de
silvicultură.
În scopul asigurării fondurilor necesare pentru acoperirea
cheltuielilor legate de eventualele prejudicii de natura celor menţionate
la art. 45 alin. 1, titularii autorizaţiilor de exploatare vor depune la
ocolul silvic, anticipat emiterii autorizaţiei de exploatare, o
garanţie echivalentă cu 5% din valoarea lemnului, stabilită prin
contractul de furnizare a masei lemnoase.
Masa lemnoasă neexploatată, rămasă pe picior sau
doborâtă şi nescoasă din parchete până la sfârşitul
anului, constituie cu prioritate resursă, prin precomptare, pentru anul
următor, cu obligaţia respectării posibilităţii
stabilite prin amenajamentele silvice.
Pentru scosul şi transportul lemnului din fondul forestier se
construiesc căi de transport forestier, pe baza unor norme privind
amplasarea, proiectarea, construirea, întreţinerea şi exploatarea
acestora, aprobate de autoritatea publică centrală care răspunde
de silvicultură.
Fondurile necesare pentru construirea acestor căi de transport
forestier se vor asigura anual, potrivit legii.
Când transportul lemnului este condiţionat de trecerea prin
terenuri aparţinând altor proprietari, aceştia vor fi
despăgubiţi de către persoana fizică sau juridică care
execută exploatarea masei lemnoase. Despăgubirea se va stabili prin
înţelegere între părţi. În caz de dezacord, despăgubirea se
va stabili de către o comisie formată din reprezentanţi ai
Regiei Naţionale a Pădurilor şi ai administraţiei publice
locale sau prin justiţie.
Până la pronunţarea unei sentinţe judecătoreşti
definitive, transportul lemnului nu poate fi împiedicat dacă s-a depus, pe
seama proprietarului de teren, despăgubirea stabilită de comisia
prevăzută la alin. 1.
CAPITOLUL III: Asigurarea integrităţii
şi dezvoltării fondului forestier
Ocrotirea, asigurarea
integrităţii şi dezvoltării fondului forestier
naţional constituie o preocupare fundamentală, de interes
naţional, a autorităţii publice centrale care răspunde de
silvicultură, menită să asigure dezvoltarea durabilă a
acestuia.
Autoritatea publică
centrală care răspunde de silvicultură, prin Regia
Naţională a Pădurilor, ia măsuri de lichidare a enclavelor
şi de corectare a perimetrului pădurilor prin schimburi de terenuri
ori prin cumpărare, pe bază de acte autentice.
Prin schimburile efectuate, fiecare
teren dobândeşte situaţia juridică a terenului pe care îl
înlocuieşte. Operaţiunea de înregistrare în evidenţele
cadastrale revine fiecărei părţi pentru terenul primit, cu plata
taxelor de timbru potrivit prevederilor legale.
Statul, prin autoritatea
publică centrală care răspunde de silvicultură, are drept
de preemţiune la toate vânzările de bunăvoie sau silite, la
preţ şi în condiţii egale, pentru enclavele din fondul forestier
proprietate publică şi terenurile limitrofe acestuia, precum şi
pentru terenurile acoperite cu vegetaţie forestieră.
Proprietarul vânzător este
obligat să înştiinţeze, în scris, unitatea silvică
teritorială în raza căreia se află terenul respectiv, în
legătură cu intenţia de înstrăinare. Unitatea silvică sesizată
îşi va manifesta opţiunea în termen de 30 de zile, după care
dreptul de preemţiune încetează. Vânzarea făcută cu
încălcarea dispoziţiilor de mai sus este nulă de drept.
Regia Naţională a
Pădurilor poate cumpăra terenuri degradate proprietate privată
sau poate prelua asemenea terenuri, dacă ele sunt donate de
deţinători, în vederea împăduririi.
Cheltuielile de cumpărare
şi de împădurire se suportă din fondul de conservare şi
regenerare a pădurilor prevăzut la art. 63.
Dobândirea terenurilor degradate se
va face în numele statului, prin act autentic scutit de taxe de timbru,
înregistrat în amenajamentele silvice şi în evidenţele de cadastru
general, fără plată, şi intră în domeniul public al
statului.
De asemenea, Regia
Naţională a Pădurilor preia în administrare terenurile degradate
proprietate publică, incluse în perimetre de ameliorare şi
prevăzute a fi împădurite. Cheltuielile pentru lucrările
necesare se suportă din fondul de ameliorare a fondului funciar sau din
alocaţii de la bugetul de stat, potrivit legii.
Reducerea suprafeţei fondului
forestier proprietate publică este interzisă.
În mod excepţional, pentru
construcţii cu destinaţie militară, pentru căi ferate,
şosele de importanţă deosebită, linii electrice de
înaltă tensiune, mine, forări, sonde şi echipamente aferente
acestora, conducte magistrale de transport gaze sau petrol ori pentru
lucrări de îmbunătăţiri funciare, de gospodărire a
apelor sau de realizare a unor noi surse de apă, obiective turistice,
ocuparea definitivă de terenuri din fondul forestier în alte scopuri decât
cele silvice, cu defrişarea pădurii sau fără, se
aprobă potrivit legii.
Ocuparea definitivă a unor
terenuri din fondul forestier se face, de regulă, pe bază de schimb.
Terenurile preluate trebuie să fie apte a fi împădurite şi
echivalente ca suprafaţă şi bonitate.
În cazul în care terenul din fondul
forestier este acoperit cu pădure, valorificarea masei lemnoase se face de
către ocolul silvic, iar beneficiarul schimbului datorează, pe
lângă taxa legală pentru scoaterea definitivă din producţia
silvică, şi contravaloarea pierderii de creştere
determinată de exploatarea masei lemnoase înainte de vârsta
exploatabilităţii, precum şi cheltuielile de instalare a
vegetaţiei forestiere şi de întreţinere a acesteia până la
încheierea stării de masiv, stabilite pe bază de deviz.
Prin schimburile efectuate, fiecare
teren dobândeşte situaţia juridică a celui pe care îl
înlocuieşte.
Înregistrarea în evidenţele de
cadastru general este obligatorie pentru ambele părţi, cu plata
taxelor de timbru, potrivit legii.
Beneficiarul scoaterii definitive de
terenuri din fondul forestier, care nu dispune de teren echivalent pentru
schimb, va plăti deţinătorului de teren contravaloarea acestuia,
taxa legală pentru folosirea definitivă a terenurilor forestiere în
alte scopuri decât producţia silvică, precum şi contravaloarea
pierderii de creştere precizată la art. 55, dacă terenul este
acoperit cu pădure.
Transmiterea temporară de
terenuri din fondul forestier proprietate publică pentru folosirea în alte
scopuri decât producţia silvică, cu defrişarea sau
fără defrişarea vegetaţiei existente, se aprobă
potrivit legii.
Pentru folosirea temporară de
terenuri din fondul forestier, titularul aprobării va plăti Regiei
Naţionale a Pădurilor chiria pentru terenul respectiv şi,
după caz: contravaloarea pierderii de creştere ca urmare a
tăierii masei lemnoase înainte de vârsta exploatabilităţii
stabilită în amenajamentele silvice, cheltuielile corespunzătoare
reinstalării vegetaţiei forestiere şi întreţinerii acesteia
până la realizarea stării de masiv, precum şi valoarea
obiectivelor existente care se dezafectează ca urmare a transmiterii
terenului.
Titularul aprobării va depune,
de asemenea, la Regia Naţională a Pădurilor, înainte de
preluarea terenului, o garanţie echivalentă cu taxa legală
prevăzută pentru ocuparea definitivă de terenuri din circuitul
silvic. După îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. 1
şi după repredarea terenurilor în fondul forestier în condiţii
apte pentru împădurire, titularul aprobării va primi garanţia
depusă.
Metodologia de calcul al
preţului terenului, al chiriei, al contravalorii pierderii de
creştere şi al celorlalte cheltuieli precizate la art. 55, 56 şi
58 se va elabora de către autoritatea publică centrală care
răspunde de silvicultură, în termen de 90 de zile de la publicarea
prezentului Cod silvic în Monitorul Oficial al României.
Folosirea temporară a unor
terenuri din fondul forestier pentru intervenţii cu caracter urgent
privind remedierea unor deranjamente sau avarii la liniile de
telecomunicaţii, de transport şi distribuire a energiei electrice, la
conductele de apă, canalizare sau gaze, precum şi la alte
instalaţii similare, se aprobă de către Regia
Naţională a Pădurilor. Durata intervenţiilor cu caracter
urgent nu trebuie să depăşească 30 de zile.
Valoarea prejudiciilor produse prin
lucrările de remediere menţionate la alin. 1, stabilite de unitatea
silvică pe bază de deviz, se suportă de executantul
lucrărilor.
Schimbarea categoriei de
folosinţă silvică, inclusiv defrişarea pădurii, în
scopul executării de lucrări necesare gospodăririi fondului
forestier se aprobă de către autoritatea publică centrală
care răspunde de silvicultură şi este scutită de plata
oricăror taxe.
La amplasarea la distanţe mai
mici de 1,0 km de liziera pădurii a unor obiective industriale,
unităţi comerciale sau de altă natură, care prin
funcţionare pot aduce prejudicii pădurii, beneficiarii acestora vor
obţine, în prealabil, avizul Regiei Naţionale a Pădurilor.
La Regia Naţională a
Pădurilor se constituie un fond de conservare şi regenerare a
pădurilor, purtător de dobândă, din următoarele resurse:
a)contravaloarea terenurilor scoase
definitiv din fondul forestier;
b)contravaloarea pierderilor de
creştere determinate de exploatarea arborilor înainte de vârsta
exploatabilităţii stabilită prin amenajamentele silvice în cazul
terenurilor prevăzute la lit. a), precum şi despăgubirile pentru
daune produse fondului forestier;
c)tarifele pentru efectele favorabile
determinate de funcţiile de protecţie ale pădurilor;
d)20-25% din încasările realizate
din valorificarea masei lemnoase pe picior provenită din produse
principale şi secundare;
e)alocaţii de la bugetul de stat.
Fondul de conservare şi regenerare a pădurilor se va folosi
pentru împădurirea unor terenuri goale, pentru regenerarea
suprafeţelor parcurse cu tăieri, gospodărirea cu prioritate a
unor păduri cu funcţii speciale de protecţie, acoperirea
cheltuielilor ocazionate de eventualele calamităţi asupra
pădurilor şi pentru cumpărarea de terenuri potrivit prevederilor
art. 51 şi 53 din prezenta lege;
f)sumele rămase disponibile la
finele anului, menţionate la lit. a)-d), vor fi utilizate în exerciţiul
financiar al anului următor, în acelaşi scop.
TITLUL III: Fondul
forestier proprietate privată
Administrarea fondului forestier
proprietate privată se face de către proprietarii acestuia,
individual sau în asociaţii.
Proprietarii de păduri şi
de alte terenuri din fondul forestier proprietate privată au
obligaţia să le gospodărească în conformitate cu regimul
silvic şi cu regulile privind protecţia mediului.
Veniturile proprietarilor fondului
forestier proprietate privată, obţinute cu respectarea regimului
silvic, provin din:
a)valorificarea produselor
pădurii şi din alte activităţi economice proprii;
b)închirieri, concesionarea
pădurilor şi a celorlalte terenuri din fondul forestier,
despăgubiri şi altele de acest fel;
c)contravaloarea efectelor
funcţiilor de protecţie ale pădurilor şi alte venituri.
Modul de gospodărire a fondului
forestier proprietate privată este stabilit prin amenajamente silvice.
Acestea se întocmesc pe trupuri de pădure şi pe ansamblul
localităţii, fără a afecta dreptul de proprietate. Nerespectarea
prevederilor acestora constituie contravenţie sau infracţiune,
după caz.
Întocmirea amenajamentelor silvice
se face în condiţiile art. 18 şi ale normelor tehnice privind
gospodărirea pădurilor proprietate privată.
Cheltuielile aferente întocmirii
amenajamentelor silvice pentru pădurile proprietate privată a
persoanelor fizice se suportă de la bugetul de stat.
Proprietarii fondului forestier
proprietate privată sunt obligaţi să respecte prevederile
amenajamentelor silvice şi să asigure permanenţa pădurii.
Regenerarea pădurilor
proprietate privată, după tăiere, se va realiza de către
proprietari în cel mult 2 ani. În acest scop, Regia Naţională a
Pădurilor acordă, la cerere, sprijin tehnic.
În cazul în care proprietarul
nu-şi îndeplineşte obligaţiile prevăzute în alineatul
precedent din motive imputabile lui, autoritatea publică centrală
care răspunde de silvicultură, după somaţie, va dispune
Regiei Naţionale a Pădurilor executarea, prin ocolul silvic, pe
contul proprietarului, a lucrărilor de împădurire şi de întreţinere
până la regenerarea definitivă. Devizul lucrărilor întocmit de
ocolul silvic şi aprobat de forul ierarhic superior al acestuia se
comunică proprietarului. Devizul poate fi contestat de proprietar în
termen de 30 de zile de la comunicare la judecătoria în a cărei
rază teritorială se află pădurea. Împotriva hotărârii
judecătoriei se pot exercita căile de atac prevăzute de Codul de
procedură civilă. Devizul acceptat de proprietar, în mod expres sau
tacit, prin necontestare în termen, constituie titlu executoriu şi temei
al executării silite. Pe perioada executării lucrărilor de
regenerare şi până la închiderea stării de masiv, folosirea în
alte scopuri a zonei de regenerare este interzisă.
În situaţia unor
calamităţi naturale, acţiunea de reîmpădurire va fi
sprijinită de Regia Naţională a Pădurilor, prin acordarea
de material săditor şi asistenţă tehnică, în mod
gratuit.
Compoziţia, schemele şi
tehnologiile de împădurire sunt cele prevăzute în normele tehnice
elaborate de autoritatea publică centrală care răspunde de
silvicultură.
Persoanele juridice sau fizice pot
înfiinţa, în condiţiile legii, plantaţii forestiere pe terenuri
care le aparţin din afara fondului forestier.
Recoltarea lemnului din aceste
plantaţii şi valorificarea lui sunt la latitudinea proprietarului.
Deţinătorii de păduri
proprietate privată au obligaţia să le menţină în
stare bună de sănătate şi să execute la timp
lucrările de igienă, precum şi cele de protecţie, cu
sprijinul tehnic al Regiei Naţionale a Pădurilor.
Aceştia vor semnala ocolului
silvic, imediat ce constată, apariţia de boli şi
dăunători şi vor executa lucrările de combatere cu mijloace
proprii sau prin unităţi specializate, contra cost.
Deţinătorii de păduri
proprietate privată au obligaţia să asigure paza acestora
împotriva tăierilor ilegale de arbori, distrugerilor de
seminţiş, incendiilor, furturilor, păşunatului neautorizat,
precum şi altor fapte păgubitoare.
Organele silvice, prefecţii,
consiliile judeţene şi locale, unităţile de poliţie,
jandarmerie, unităţile şi formaţiunile de pompieri,
unităţile Ministerului Apărării Naţionale, potrivit
atribuţiilor ce le revin prin lege, vor sprijini pe deţinătorii
de păduri proprietate privată în acţiunile de pază a
pădurilor şi de stingere a incendiilor de pădure.
La solicitarea asociaţiilor de
proprietari şi a unor proprietari individuali, Regia Naţională a
Pădurilor, prin unităţile sale teritoriale, poate prelua asupra
sa paza pădurilor respective pe bază de contracte sau convenţii
încheiate cu solicitanţii.
Păşunatul este interzis în
arboretele în curs de regenerare şi în pădurile cu funcţii
speciale de protecţie, precum şi în seminţişuri şi
plantaţii cu vârste mai mici de 10 ani şi cu înălţime sub 3
metri, în păduri de plopi şi salcie sub vârsta de 5 ani.
Autoritatea publică
centrală care răspunde de silvicultură organizează
controlul asupra modului în care se aplică regimul silvic în pădurile
proprietate privată, constată faptele care contravin acestuia şi
aplică, potrivit legii, sancţiuni ori sesizează, după caz,
organele de urmărire penală.
Deţinătorii de păduri
proprietate privată şi persoanele juridice sau fizice care
execută exploatarea masei lemnoase sunt obligate să recolteze numai
arbori marcaţi de personalul silvic, să respecte regulile silvice de
exploatare a masei lemnoase şi cele referitoare la circulaţia
materialului lemnos prevăzute de prezentul Cod silvic.
Marcarea şi evaluarea arborilor
destinaţi tăierii se fac, la cerere, de către personalul silvic
autorizat. O dată cu plata acestor prestaţii, proprietarii vor primi
documentele legale pentru exploatarea şi transportul materialului lemnos
respectiv.
Reducerea suprafeţei
pădurilor proprietate privată este interzisă, cu excepţia
situaţiilor prevăzute la art. 54 alin. 2.
De asemenea, este interzisă
defrişarea lentă, prin secuiri de arbori ori prin alte procedee care
duc la reducerea treptată a consistenţei pădurii.
Împădurirea terenurilor
degradate constituite în perimetre de ameliorare potrivit legii se execută
de către Regia Naţională a Pădurilor, prin
unităţile sale teritoriale, cheltuielile suportându-se din fondul de
ameliorare a fondului funciar ori din alocaţii de la bugetul de stat,
potrivit legii.
Schimbarea destinaţiei
terenurilor nu afectează dreptul de proprietate asupra acestora.
TITLUL IV: Dispoziţii
comune fondului forestier proprietate publică şi fondului forestier
proprietate privată
CAPITOLUL I: Controlul circulaţiei
materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de transformat lemn rotund
în cherestea
Materialele lemnoase vor putea fi
transportate de la locul de recoltare sau de depozitare numai însoţite de
documente de provenienţă, pe toată durata transportului, din
care să rezulte cu certitudine legalitatea provenienţei acestora.
Prin materiale lemnoase se
înţelege lemnul rotund sau despicat de lucru şi lemnul de foc,
obţinute ca rezultat al aplicării tăierilor autorizate de
produse principale, secundare, accidentale şi din acţiuni de
igienizare a pădurilor, cheresteaua, precum şi lemnul ecarisat sau
cioplit, lemnul brut, prelucrat sau semifabricat.
De asemenea, este supus prevederilor
alin. 1 şi transportul pomilor de iarnă.
Organele silvice sunt împuternicite
să controleze circulaţia materialelor lemnoase şi să le
reţină pe cele neînsoţite de documente legale de
provenienţă şi de transport.
Organele de poliţie şi
cele vamale sunt obligate să exercite controlul circulaţiei materialelor
lemnoase şi să le reţină pe cele neînsoţite de
documente legale.
Este interzisă primirea spre
încărcare, în orice mijloc de transport, a materialelor lemnoase
neînsoţite de documente legale de provenienţă.
Materialele lemnoase găsite în
curs de transport fără documentele prevăzute la art. 77 vor fi
reţinute de către organele silvice împuternicite, de organele de
poliţie şi vamale, în vederea stabilirii provenienţei lor.
Transportatorul va refuza primirea
materialelor lemnoase prezentate spre expediere, dacă acestea nu au
documente de însoţire conform prevederilor menţionate la art. 77.
Materialele lemnoase reţinute
în baza prevederilor art. 78 alin. 1 vor fi date în custodie, după
împrejurări, unităţii silvice celei mai apropiate, care va
asigura depozitarea şi paza lemnului reţinut.
Transportatorul găsit
fără documente legale de însoţire este obligat să
transporte materialul lemnos la locul de predare în custodie.
Materialele lemnoase reţinute
în staţiile de cale ferată, porturi sau puncte vamale vor fi
transportate, pe cheltuiala expeditorului, la unităţile silvice cele
mai apropiate, dându-se în custodia acestora.
Dacă în termenul stabilit de
organul constatator sau ca urmare a hotărârii judecătoreşti nu
se poate stabili provenienţa materialelor lemnoase reţinute, acestea
vor fi confiscate potrivit prevederilor din legea penală sau din actele
normative referitoare la sancţionarea contravenţiilor silvice.
În cazul în care s-a stabilit
provenienţa legală, materialele lemnoase reţinute vor fi
restituite proprietarului, care va suporta cheltuielile de depozitare.
Se interzice efectuarea
operaţiunilor de prelucrare a lemnului rotund în cherestea de către deţinătorii
de instalaţii, dacă nu există documente de provenienţă
legală a acestuia.
Modul de aducere la îndeplinire a
prevederilor referitoare la circulaţia şi prelucrarea în cherestea a
materialelor lemnoase se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de
silvicultură.
CAPITOLUL II: Fondul cinegetic şi fondul
piscicol din apele de munte
Mamiferele, păsările
sălbatice, peştele din apele de munte, precum şi alte specii de
animale care prin rolul lor ecologic, economic şi social constituie
avuţie de interes naţional sunt ocrotite de lege.
Administrarea, ocrotirea,
gospodărirea unitară şi raţională a fondului cinegetic
şi a fondului piscicol din apele de munte se asigură de către
autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.
În îndeplinirea atribuţiilor
prevăzute la alin. 1, autoritatea publică centrală care
răspunde de silvicultură emite norme tehnice pentru ocrotirea şi
gospodărirea fondurilor de vânătoare şi a fondurilor piscicole
din apele de munte, care sunt obligatorii pentru toţi
deţinătorii acestora, indiferent de forma de proprietate.
În executarea atribuţiilor de
serviciu, personalul silvic care răspunde de ocrotirea, selecţia
şi paza vânatului practică vânătoarea, pe fondurile de
vânătoare gospodărite de unităţile silvice, pe baza
permisului de port-armă şi a autorizaţiei date de către
ocolul silvic care are în gestiune fondul respectiv.
Activitatea de vânătoare
recreativă şi pescuitul sportiv se reglementează prin lege.
Autoritatea publică
centrală care răspunde de silvicultură stabileşte norme
tehnice obligatorii pentru reglarea efectivelor optime de vânat, în special a
celor care produc pagube culturilor agricole, iar unităţile
deţinătoare ale fondurilor de vânătoare răspund de
aplicarea acestora şi pentru pagubele produse.
TITLUL V: Vegetaţia
forestieră din afara fondului forestier
Vegetaţia forestieră situată
pe terenuri din afara fondului forestier naţional, precizată la art.
6, se administrează de către proprietarii acestora, se
gospodăreşte potrivit scopului pentru care a fost creată şi
este supusă unor norme tehnice silvice şi de pază, precum
şi de circulaţie şi transport pentru materialul lemnos recoltat,
emise de către autoritatea publică centrală care răspunde
de silvicultură, care controlează aplicarea şi respectarea lor.
Transformarea păşunilor
împădurite se face pe baza studiilor întocmite de unităţi
specializate abilitate de autoritatea publică centrală care
răspunde de silvicultură.
Este interzisă defrişarea
vegetaţiei forestiere pe terenuri din afara fondului forestier în
următoarele situaţii:
a)în zonele în care vegetaţia
forestieră îndeplineşte funcţiile speciale de protecţie,
prevăzute la art. 20;
b)pe terenurile cu înclinare mai mare
de 30 de grade;
c)înainte de atingerea vârstei
exploatabilităţii, stabilită prin norme tehnice.
Se interzic tăierea,
incendierea şi distrugerea sau degradarea prin orice mijloace a
jnepenişurilor.
Deţinătorii de terenuri cu
vegetaţie forestieră din afara fondului forestier naţional au
obligaţia să asigure paza acesteia, să ia măsuri de
prevenire şi stingere a incendiilor, să respecte dispoziţiile cu
privire la protecţia pădurilor şi circulaţia materialelor
lemnoase, cuprinse în prezentul Cod silvic.
Valorificarea lemnului de pe
terenurile cu vegetaţie forestieră din afara fondului forestier
naţional se face de către proprietarii acestora.
Recoltarea materialului lemnos de pe
terenurile situate în afara fondului forestier, prevăzute la art. 6, este
permisă numai cu marcarea prealabilă de către ocolul silvic a
arborilor de extras. Contravaloarea cheltuielilor ocazionate de marcarea
materialului lemnos se suportă de către deţinătorii de
terenuri şi se constituie venit la Regia Naţională a
Pădurilor.
Autoritatea publică
centrală care răspunde de silvicultură organizează
controlul asupra modului în care se aplică regulile silvice şi de
pază pe terenurile cu vegetaţie forestieră din afara fondului
forestier naţional, precum şi cele referitoare la circulaţia
materialului lemnos rezultat de pe aceste terenuri.
Statul, prin autoritatea
publică centrală care răspunde de silvicultură, va încuraja
crearea de perdele forestiere de protecţie a terenurilor agricole,
plantarea cu specii forestiere a unor terenuri degradate, proprietate
privată, neconstituite în perimetre de ameliorare, precum şi a altor
terenuri disponibile, asigurând gratuit, la cererea proprietarilor, material de
plantat şi asistenţa tehnică necesară. Cheltuielile pentru
prestaţiile respective se suportă din fondul de ameliorare a fondului
funciar constituit potrivit legii şi din alocaţii de la bugetul de
stat.
Pentru zonele afectate de
secetă şi eroziune, unde se manifestă puternice dezechilibre
ecologice, acţiunea de realizare a perdelelor forestiere de protecţie
constituie lucrare de utilitate publică.
TITLUL VI : Răspunderi
şi sancţiuni
Încălcarea prevederilor
prezentului Cod silvic atrage, după caz, răspunderea
disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau
penală a persoanei vinovate, potrivit legii.
Ocuparea fără drept, în
întregime sau în parte, a unor păduri, terenuri sau ape din fondul
forestier naţional, precum şi distrugerea, degradarea sau mutarea
semnelor de hotar, a împrejmuirilor ori a reperelor de marcare, se pedepsesc cu
închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
Tăierea sau scoaterea din
rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau
lăstari din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu
vegetaţie forestieră prevăzute la art. 6, dacă valoarea
pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub
de masă lemnoasă pe picior sau dacă valoarea pagubei este sub
această limită, dar fapta a fost săvârşită de cel
puţin două ori în interval de 2 ani, se pedepseşte cu închisoare
de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă.
Dacă fapta a avut ca urmare o
pagubă în valoare de peste 20 de ori mai mare decât preţul mediu al
unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea
de la 1 la 5 ani.
Când fapta a avut ca urmare o
pagubă în valoare de peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al
unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea
de la 2 la 7 ani.
Maximul pedepselor prevăzute la
alin. 1-3 se majorează cu 3 ani, în cazul în care faptele au fost
săvârşite în următoarele împrejurări:
a)de două sau mai multe persoane
împreună;
b)de o persoană având asupra sa o
armă sau substanţe chimice periculoase;
d)în arii forestiere protejate.
Furtul de arbori doborâţi sau
rupţi de fenomene naturale, ori de arbori, puieţi sau lăstari
care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, cu sau
fără drept, din fondul forestier naţional sau de pe terenurile
cu vegetaţie forestieră prevăzute la art. 6, dacă valoarea
pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub
de masă lemnoasă pe picior, ori dacă valoarea pagubei este sub
această limită, dar fapta a fost săvârşită de cel
puţin două ori în interval de 2 ani, se pedepseşte cu închisoare
de la 1 la 5 ani sau cu amendă.
Dacă fapta a avut ca urmare o
pagubă în valoare de peste 20 de ori mai mare decât preţul mediu al
unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea
de la 2 la 7 ani.
Când fapta a avut ca urmare o
pagubă în valoare de peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al
unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea
de la 3 la 10 ani.
În cazul în care furtul a fost
săvârşit în împrejurările menţionate la art. 97 alin. 4,
maximul pedepselor prevăzute în alineatele precedente se majorează cu
3 ani.
Mijloacele de transport şi
uneltele folosite care au servit la săvârşirea infracţiunii sunt
supuse confiscării speciale în condiţiile prevăzute la art. 118
din Codul penal.
Falsificarea ciocanului silvic de
marcat se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă.
Folosirea fără drept sau
contrar dispoziţiilor legale specifice a ciocanului silvic de marcat se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Dacă, pentru marcare, s-a
folosit un ciocan silvic de marcat fals ori alte obiecte sau mijloace
potrivite, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.
Distrugerea, degradarea sau aducerea
în stare de neîntrebuinţare, prin incendiere, a unor păduri de pe
suprafeţe întinse de terenuri constituie infracţiune de distrugere
calificată care a avut ca urmare un dezastru şi se pedepseşte
potrivit dispoziţiilor prevăzute în Codul penal.
Distrugerea sau vătămarea
arborilor, puieţilor ori lăstarilor prin păşunare în
păduri sau zone în care păşunatul este interzis, dacă
valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui
metru cub de masă lemnoasă pe picior, se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
Distrugerea sau vătămarea,
în orice mod, a jnepenişurilor se pedepseşte cu închisoare de la 3
luni la 3 ani sau cu amendă.
Când infracţiunile
prevăzute la art. 97 şi 98 sunt săvârşite de personalul
silvic cu atribuţii de constatare a infracţiunilor şi a
contravenţiilor, maximul pedepselor prevăzute se majorează cu 2
ani.
Pe lângă organele de
urmărire penală, sunt competenţi să constate
infracţiunile prevăzute la art. 96 - 103 pădurarii, brigadierii,
şefii districtelor silvice, inginerii şi tehnicienii silvici, de la
ocoalele silvice, unităţile silvice, Regia Naţională a
Pădurilor şi autoritatea publică centrală care
răspunde de silvicultură, precum şi alţi angajaţi
împuterniciţi de Regia Naţională a Pădurilor şi de
autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.
Organele prevăzute la art. 105
au obligaţiile organelor de constatare a infracţiunilor,
prevăzute de Codul de procedură penală.
Organele de constatare,
însoţite de un poliţist, sunt autorizate să identifice şi
să inventarieze, la locurile unde se află materialele lemnoase
provenite din infracţiuni, cu respectarea dispoziţiilor Codului de
procedură penală privind percheziţia.
Procesul-verbal de constatare a
infracţiunii se trimite, în termen de cel mult 5 zile de la data
constatării, ocolului silvic de pe raza teritorială a locului unde a
fost săvârşită fapta, pentru calcularea pagubei.
Şeful ocolului silvic trimite
procesul-verbal de constatare a infracţiunii, împreună cu calculul
valorii pagubei, procurorului competent, în termen de cel mult 5 zile de la
primirea acestuia de la organul constatator.
Evaluarea pagubelor cauzate fondului
forestier prin infracţiuni şi contravenţii se face potrivit
criteriilor şi cuantumurilor stabilite de autoritatea publică
centrală care răspunde de silvicultură şi aprobate prin
lege.
De asemenea, se stabilesc prin lege
şi criteriile de evaluare a pagubelor care se produc din cauza
personalului unităţilor silvice, care nu constituie infracţiuni
sau contravenţii, în ceea ce priveşte arborii pe picior, puieţii
sau lăstarii şi pentru care răspunderea materială este
reglementată potrivit legislaţiei muncii.
Valoarea pagubelor se
recuperează prin organele Ministerului Finanţelor şi se
varsă în fondul de conservare şi regenerare a pădurilor.
Stabilirea şi sancţionarea
contravenţiilor silvice se reglementează prin lege specială.
Prevederile prezentului titlu se
completează cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de
procedură penală.
Autoritatea publică
centrală care răspunde de silvicultură coordonează,
organizează şi îndrumă activitatea de cercetare
ştiinţifică şi inginerie tehnologică în domeniu,
sprijină dezvoltarea acestora şi urmăreşte folosirea
eficientă a rezultatelor obţinute, în vederea fundamentării
tehnico-ştiinţifice a măsurilor de gospodărire a
pădurilor.
De asemenea, autoritatea
publică centrală care răspunde de silvicultură
sprijină iniţiativa şi acţiunile instituţiilor publice
şi organizaţiilor neguvernamentale vizând apărarea şi
dezvoltarea fondului forestier naţional, precum şi gospodărirea
raţională, durabilă a ecosistemelor forestiere.
Conservarea
biodiversităţii şi a peisajului forestier se asigură, în
principal, prin constituirea de parcuri naţionale şi alte arii
protejate în fondul forestier şi în vegetaţia forestieră din
afara acestuia, după caz.
Constituirea acestora se face la
propunerea institutelor de specialitate şi a altor foruri
ştiinţifice, pe baza cercetărilor întreprinse în acest scop,
şi se aprobă prin lege.
Constituirea, administrarea şi
gospodărirea parcurilor naţionale şi a celorlalte arii protejate
din fondul forestier se fac de către Regia Naţională a
Pădurilor.
Personalul din silvicultură, de
toate gradele, este obligat să poarte, în exerciţiul
atribuţiilor de serviciu, uniforma şi însemnele distinctive stabilite
de autoritatea publică centrală care răspunde de
silvicultură, care se atribuie gratuit, fără a fi impozitate.
Gradele profesionale şi modul
de promovare se stabilesc prin statutul personalului silvic, aprobat prin lege.
Personalul tehnic silvic este dotat
cu armament de serviciu, în conformitate cu reglementările legale în
vigoare.
În exercitarea atribuţiilor de
serviciu privind paza fondului forestier, constatarea contravenţiilor
şi a infracţiunilor silvice, personalul silvic este asimilat
personalului care îndeplineşte funcţii ce implică
exerciţiul autorităţii publice.
Unităţile de poliţie
şi de jandarmerie sunt obligate să sprijine unităţile
silvice în organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de
prevenire şi de combatere a fenomenului infracţional şi
contravenţional din silvicultură.
Terenurile din fondul forestier
proprietate publică de stat sunt scutite de taxe şi impozite.
Pentru clădirile amplasate în
fondul forestier se achită taxele şi impozitele prevăzute de
lege.
Autoritatea publică
centrală care răspunde de silvicultură emite regulamente şi
instrucţiuni privind gospodărirea durabilă a pădurilor,
care se publică în Monitorul Oficial al României, precum şi norme
tehnice specifice.
Autoritatea publică
centrală care răspunde de silvicultură prezintă anual
Guvernului un raport asupra stării pădurilor.
Prezentul Cod silvic intră în
vigoare la 60 de zile de la publicarea lui în Monitorul Oficial al României.
Pe data intrării în vigoare a
Codului silvic, se abrogă: Legea nr. 3/1962 - Codul silvic;
art. 18 din Legea nr. 8/1971 pentru
organizarea, administrarea şi folosirea pajiştilor, loturilor
zootehnice şi semincere, precum şi a staţiunilor comunale de
montă; cap. I-III şi prevederile din cap. V - Răspunderi şi
sancţiuni - referitoare la regimul vegetaţiei forestiere din afara
fondului forestier, din Decretul nr. 257/1982
privind regimul vegetaţiei forestiere de pe terenurile situate în afara
fondului forestier şi funcţionarea instalaţiilor de prelucrat
lemn rotund în cherestea; Legea nr. 2/1987
privind conservarea, protejarea şi dezvoltarea pădurilor, exploatarea
lor raţională, economică şi menţinerea echilibrului
ecologic, cu modificările ulterioare, exceptând art. 9, art. 35-39 şi
anexa nr. 2, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Această lege a fost adoptată în şedinţa comună
a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 4 aprilie 1996, cu respectarea
prevederilor art. 74 alin. (1) şi ale art. 76 alin. (2) din
Constituţia României. Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 93 din data de 8 mai
1996