LEGE - CODUL
PENAL
Editia 2008
PARTEA GENERALĂ
TITLUL I
LEGEA PENALĂ SI LIMITELE EI DE APLICARE
CAPITOLUL I
DISPOZITII PRELIMINARE
Rectificările
aduse Legii nr. 301/2004 – Codul Penal au fost publicate în Monitorul Oficial,
Partea I, nr. 303 din 12 aprilie 2005.
Scopul legii penale
Art. 1. - Legea penală apără,
împotriva infractiunilor, România, suveranitatea, independenta, unitatea si
indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertătile acesteia,
proprietatea, precum si întreaga ordine de drept.
Art. 2. - (1) Legea prevede faptele care constituie
infractiuni, pedepsele care se aplică si măsurile care se pot lua în
cazul săvârsirii acestor fapte.
(2) Nimeni nu poate fi sanctionat pentru o
faptă care nu era prevăzută de lege ca infractiune la data
săvârsirii ei. Nu se poate aplica o pedeapsă sau nu se poate lua
o măsură de sigurantă ori o măsură educativă
neprevăzută de lege la data comiterii faptei.
Art. 3. -
Faptele prevăzute de legea penală ca infractiuni se împart, după
gravitatea lor, în crime si delicte.
CAPITOLUL II
APLICAREA LEGII PENALE
Sectiunea 1
Aplicarea legii penale în timp
Art. 4. - Legea penală se
aplică infractiunilor săvârsite în timpul cât ea se află în
vigoare.
Art. 5. - (1) Legea
penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost
săvârsite, nu erau prevăzute ca infractiuni.
(2) Legea penală nu se
aplică faptelor săvârsite sub legea veche, dacă nu mai sunt
prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a
măsurilor de sigurantă si a măsurilor educative, pronuntate în
baza legii vechi, precum si toate consecintele penale ale hotărârilor
judecătoresti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în
vigoare a legii noi.
Art. 6. - (1) În cazul în care
de la săvârsirea infractiunii până la judecarea definitivă a cauzei
au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai
favorabilă.
(2) Prevederile alin. (1) se
aplică si legii declarate neconstitutionale, precum si altor acte
normative, aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori
neaprobate, dacă în timpul cât acestea s-au aflat în vigoare au cuprins
dispozitii penale mai favorabile.
Art. 7. - (1) Când, după
rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare si până la
executarea completă a unei pedepse privative de libertate sau a amenzii, a
intervenit o lege care prevede acelasi fel de pedeapsă, dar cu un maxim
special mai mic, sanctiunea aplicată se reduce la acest maxim, dacă
depăseste maximul special prevăzut de legea nouă pentru
infractiunea săvârsită.
(2) Dacă după
rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detentiune pe
viată sau detentiune severă si până la executarea ei a
intervenit o lege care prevede pentru aceeasi faptă o altă pedeapsă
privativă de libertate, pedeapsa detentiunii pe viată sau a
detentiunii severe se înlocuieste cu maximul pedepsei privative de libertate
prevăzute de legea nouă pentru acea infractiune.
(3) Dacă legea nouă
prevede în locul pedepsei închisorii numai pedeapsa amenzii, pedeapsa
aplicată se înlocuieste cu amendă, fără a se putea
depăsi maximul special prevăzut în legea nouă. Tinându-se seama
de partea executată din pedeapsa închisorii, executarea amenzii se poate
înlătura în totul sau în parte.
(4) Pedepsele complementare,
măsurile de sigurantă, precum si măsurile educative neexecutate
si neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au
corespondent în legea nouă mai favorabilă se execută în
continutul si limitele prevăzute de această lege.
(5) Când o dispozitie din
legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se tine seama, în
cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a
acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispozitiilor
alin. (1)-(4).
Alte situatii privind
aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive
Art. 8. - (1) Când după
rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare si până la
executarea completă a detentiunii severe, a închisorii stricte sau a
închisorii a intervenit o lege care prevede acelasi fel de pedeapsă, dar
cu un maxim special mai mic, iar sanctiunea aplicată este mai mică
decât maximul special prevăzut de legea nouă, tinându-se seama de
infractiunea săvârsită, de persoana condamnatului, de conduita
acestuia după pronuntarea hotărârii sau în timpul executării
pedepsei si de timpul cât a executat din pedeapsă, se dispune fie
mentinerea, fie reducerea pedepsei. Pedeapsa aplicată nu poate fi
coborâtă sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse
proportional cu micsorarea maximului special prevăzut pentru infractiunea
săvârsită.
(2) Dispozitiile art. 7 alin.
(5) se aplică si în cazul condamnărilor arătate în prezentul
articol, executate până la data intrării în vigoare a legii noi,
pedeapsa din hotărâre reducându-se cu o treime, fără a putea fi
coborâtă sub minimul general al acelei pedepse.
Aplicarea legii penale
temporare
Art. 9. - (1) Legea
penală temporară se aplică infractiunii săvârsite în timpul
când era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau
judecată în acel interval de timp.
(2) Legea penală
temporară este legea penală care prevede data iesirii ei din vigoare
sau a cărei aplicare este limitată prin natura situatiei temporare
care a impus-o.
Sectiunea a
2-a
Aplicarea legii penale în spatiu
Art. 10. - (1)
Legea penală se aplică infractiunilor săvârsite pe teritoriul
României.
(2) Prin
teritoriul României se întelege întinderea de pământ si apele cuprinse
între frontierele de stat, inclusiv apele maritime interioare, subsolul si
spatiul aerian, precum si marea teritorială cu solul, subsolul si spatiul
aerian ale acesteia.
(3) Infractiunea
se consideră săvârsită pe teritoriul României si atunci când a
fost comisă pe o navă sub pavilion românesc sau aeronavă
română, precum si atunci când pe teritoriul României ori pe o navă
sub pavilion românesc sau aeronavă română s-a efectuat numai un act
de executare ori s-a produs rezultatul infractiunii. Platformele de foraj
maritim sunt asimilate navelor sub pavilion românesc.
Art. 11. - Legea
penală se aplică infractiunilor săvârsite în afara teritoriului
tării de un cetătean român sau de o persoană fără
cetătenie care are domiciliul în tară, dacă fapta este
prevăzută ca infractiune si de legea penală a tării unde a
fost săvârsită.
Art. 12. - (1)
Legea penală se aplică infractiunilor săvârsite în afara
teritoriului tării de un cetătean străin sau de o persoană
fără cetătenie care nu are domiciliul în tară, contra
securitătii nationale a statului român, contra unui cetătean român
sau contra unei persoane juridice române, dacă legea penală
română prevede pedeapsa detentiunii pe viată sau a detentiunii
severe.
(2) Punerea în
miscare a actiunii penale pentru infractiunile prevăzute în alin. (1) se
face numai cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului
de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie.
Art. 13. - (1)
Legea penală se aplică si altor infractiuni decât celor
prevăzute în art. 12 alin. (1), săvârsite în afara teritoriului
tării de un cetătean străin sau de o persoană
fără cetătenie care nu are domiciliul în tară, dacă:
a) fapta este
prevăzută ca infractiune si de legea penală a tării unde a
fost săvârsită;
b)
făptuitorul se află în tară.
(2) Pentru
infractiunile îndreptate contra intereselor statului român, contra unui
cetătean român sau contra unei persoane juridice române, făptuitorul
poate fi judecat si în cazul când s-a obtinut extrădarea lui.
(3) Dispozitiile
alin. (1) si (2) nu se aplică în cazul când, potrivit legii statului în
care făptuitorul a săvârsit infractiunea, există o cauză
care împiedică punerea în miscare a actiunii penale sau continuarea
procesului penal ori executarea pedepsei sau când pedeapsa a fost executată
ori este considerată ca executată.
(4) Când
pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, se
procedează potrivit dispozitiilor legale privitoare la recunoasterea
hotărârilor străine.
Art. 14. - Dispozitiile
cuprinse la art. 11-13 se aplică dacă nu se dispune altfel printr-o
conventie internatională la care România este parte.
Art. 15. - Legea penală
nu se aplică infractiunilor săvârsite de reprezentantii diplomatici
ai statelor străine sau de alte persoane care, în conformitate cu
conventiile internationale, nu sunt supuse jurisdictiei penale a statului
român.
Art. 16. - (1) Extrădarea
poate fi acordată sau solicitată pe bază de conventie
internatională ori pe bază de reciprocitate.
(2) Conditiile în care se
acordă sau se solicită extrădarea, prevăzute în conventii
internationale sau declaratii de reciprocitate, se completează cu cele
prevăzute în legea specială.
TITLUL II
INFRACTIUNEA
CAPITOLUL I
DISPOZITII GENERALE
Art. 17. - (1) Infractiunea
este fapta prevăzută de legea penală, care prezintă pericol
social si este săvârsită cu vinovătie.
(2) Infractiunea este singurul
temei al răspunderii penal
Art. 18. - Fapta care
prezintă pericol social în întelesul legii penale este orice actiune sau
inactiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în
art. 1 si pentru sanctionarea căreia este necesară aplicarea unei
pedepse.
Art. 19. - (1) Nu constituie
infractiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin
atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege si
prin continutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de
importantă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infractiuni.
(2) La stabilirea în concret a
gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de
săvârsire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care
fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut
produce, precum si de persoana si conduita făptuitorului.
(3) În cazul faptelor
prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanta aplică una
dintre următoarele sanctiuni cu caracter administrativ:
a) mustrarea;
b) mustrarea cu avertisment;
c) amendă de la 1.000.000
lei la 25.000.000 lei.
Art. 20. - (1) Fapta
prevăzută de legea penală care prezintă pericol social este
săvârsită cu vinovătie când este comisă cu intentie, din
culpă sau cu intentie depăsită.
1. Fapta este
săvârsită cu intentie când infractorul:
a) prevede rezultatul faptei
sale, urmărind producerea lui prin săvârsirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei
sale si, desi nu-l urmăreste, acceptă posibilitatea producerii lui.
2. Fapta este
săvârsită din culpă când infractorul:
a) prevede rezultatul faptei
sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va
produce;
b) nu prevede rezultatul
faptei sale, desi trebuia si putea să îl prevadă.
(2) Fapta care constă fie
într-o actiune, fie într-o inactiune constituie infractiune numai când este
săvârsită cu intentie.
(3) Fapta comisă din
culpă constituie infractiune numai când în lege se prevede aceasta.
(4) Există intentie
depăsită când rezultatul mai grav produs printr-o actiune sau
inactiune intentionată se datorează culpei făptuitorului.
CAPITOLUL II
CAUZELE JUSTIFICATIVE
Art. 21. - (1) Nu constituie
infractiune fapta prevăzută de legea penală săvârsită
în conditiile vreuneia dintre cauzele justificative prevăzute de lege.
(2) Efectul
cauzelor justificative se extinde si asupra participantilor.
Art. 22. - (1)
Nu constituie infractiune fapta prevăzută de legea penală
săvârsită în stare de legitimă apărare.
(2) Este în
stare de legitimă apărare acela care săvârseste fapte pentru a
înlătura un atac material, direct, imediat si injust îndreptat împotriva
sa, a altuia sau împotriva unui interes general si care pune în pericol grav
persoana sau drepturile celui atacat ori interesul general.
(3) Se
prezumă că este în legitimă apărare si acela care
săvârseste fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a
unei persoane prin violentă, viclenie, efractie sau prin alte asemenea
mijloace, într-o locuintă, încăpere, dependintă sau loc
împrejmuit tinând de acestea.
(4) Este, de
asemenea, în legitimă apărare si acela care, din cauza
tulburării sau temerii, a depăsit limitele unei apărări
proportionale cu gravitatea pericolului si cu împrejurările în care s-a
produs atacul.
Starea de
necesitate
Art. 23. - (1) Nu
constituie infractiune fapta prevăzută de legea penală
săvârsită de o persoană pentru a salva de la un pericol iminent
si care nu putea fi înlăturat altfel, viata, integritatea corporală
sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al
altuia sau un interes general.
(2) Se află
în stare de necesitate si acela care în momentul săvârsirii faptei nu si-a
dat seama că pricinuieste urmări vădit mai grave decât cele care
s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.
Art. 24. - (1) Nu constituie
infractiune fapta prevăzută de legea penală dacă
săvârsirea ei a fost impusă sau autorizată de lege.
(2) Nu constituie infractiune
fapta prevăzută de legea penală săvârsită pentru
îndeplinirea unui ordin dat de către autoritatea legitimă, în forma
prevăzută de lege, dacă acesta nu este în mod vădit ilegal.
Art. 25. - (1) Nu constituie
infractiune fapta prevăzută de legea penală săvârsită
cu consimtământul victimei, dacă aceasta putea să dispună
în mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în pericol.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu
se aplică în cazul infractiunilor contra vietii, în cazul infractiunilor
contra integritătii corporale sau a sănătătii acestea nu se
aplică, dacă fapta la care s-a consimtit contravine legii sau bunelor
moravuri.
CAPITOLUL III
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI
Art. 26. - (1) Nu constituie
infractiune fapta prevăzută de legea penală comisă în
conditiile vreuneia dintre cauzele prevăzute de lege care
înlătură caracterul penal al faptei.
(2) Efectul
cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei nu se extinde asupra
participantilor, cu exceptia cazului fortuit.
Art. 27. - Nu
constituie infractiune fapta prevăzută de legea penală
săvârsită din cauza unei constrângeri fizice căreia
făptuitorul nu i-a putut rezista.
Art. 28. - Nu
constituie infractiune fapta prevăzută de legea penală
săvârsită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin
amenintarea cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia
si care nu putea fi înlăturat în alt mod.
Art. 29. - Nu
constituie infractiune fapta prevăzută de legea penală al
cărei rezultat este consecinta unei împrejurări care nu putea fi
prevăzută.
Art. 30. - Nu
constituie infractiune fapta prevăzută de legea penală săvârsită
de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea conditiile legale
pentru a răspunde penal.
Art. 31. - Nu
constituie infractiune fapta prevăzută de legea penală dacă
făptuitorul, în momentul săvârsirii faptei, fie din cauza alienatiei
mintale, fie din alte cauze, nu putea să-si dea seama de actiunile sau
inactiunile sale ori nu putea fi stăpân pe ele.
Art. 32. - (1)
Nu constituie infractiune fapta prevăzută de legea penală
dacă făptuitorul, în momentul săvârsirii faptei, se găsea,
din cauza unor împrejurări independente de vointa sa, în stare de betie
completă produsă de alcool sau de alte substante.
(2) Starea de
betie voluntară completă produsă de alcool sau de alte substante
nu înlătură caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, după
caz, o circumstantă atenuantă sau agravantă.
Art. 33. - (1)
Nu constituie infractiune fapta prevăzută de legea penală când
făptuitorul, în momentul săvârsirii acesteia, nu cunoaste existenta
unei stări, situatii sau împrejurări de care depinde caracterul penal
al faptei.
(2) Nu
constituie o circumstantă agravantă împrejurarea pe care
făptuitorul nu a cunoscut-o în momentul săvârsirii infractiunii.
(3) Dispozitiile
alin. (1) si (2) se aplică si faptelor săvârsite din culpă pe
care legea penală le pedepseste, numai dacă necunoasterea
stării, situatiei sau împrejurării respective nu este ea însăsi
rezultatul culpei.
CAPITOLUL IV
TENTATIVA
Art. 34. - (1)
Tentativa constă în punerea în executare a intentiei de a săvârsi
infractiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu si-a
produs efectul.
(2) Există
tentativă si în cazul în care consumarea infractiunii nu a fost
posibilă din cauza insuficientei sau defectuozitătii mijloacelor
folosite, ori din cauza împrejurării că în timpul când s-au
săvârsit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde
făptuitorul credea că se află.
(3) Nu
există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a
infractiunii este consecinta modului cum a fost concepută executarea.
Art. 35. - (1)
Tentativa la crimă se pedepseste întotdeauna, iar tentativa la delict
numai când legea prevede aceasta.
(2) În cazul
persoanei fizice, tentativa se sanctionează cu o pedeapsă imediat inferioară
categoriei de pedeapsă prevăzută de lege pentru infractiunea
consumată, dacă legea nu prevede altfel.
(3) În cazul
persoanei juridice, tentativa se sanctionează cu o amendă
cuprinsă între minimul special si maximul special al amenzii
prevăzute de lege pentru infractiunea consumată, reduse la
jumătate, dacă legea nu prevede altfel. La această pedeapsă
se poate adăuga una sau mai multe din pedepsele complementare, cu exceptia
dizolvării persoanei juridice.
Art. 36. - (1)
Nu se pedepseste făptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai
înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului.
(2) Dacă
actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării
producerii rezultatului constituie o altă infractiune, se aplică
pedeapsa pentru acea infractiune.
CAPITOLUL V
PARTICIPATIA
Art. 37. - Participanti sunt
persoanele care contribuie la săvârsirea unei fapte prevăzute de
legea penală în calitate de autori, instigatori sau complici.
Art. 38. - (1) Autor este
persoana care săvârseste în mod nemijlocit o faptă
prevăzută de legea penală.
(2) Dacă mai multe
persoane săvârsesc nemijlocit, împreună, o faptă
prevăzută de legea penală, fiecare din ele va fi pedepsită
ca autor.
Art. 39. -
Instigator este persoana care, cu intentie, determină o altă
persoană să săvârsească o faptă prevăzută de
legea penală.
Art. 40. - (1)
Complice este persoana care, cu intentie, ajută sau înlesneste în orice
mod la săvârsirea unei fapte prevăzute de legea penală.
(2) Este, de
asemenea, complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârsirii
faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va
favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârsirea faptei
promisiunea nu este îndeplinită.
Art. 41. -
Instigatorul si complicele la o faptă prevăzută de legea
penală, săvârsită cu intentie, se sanctionează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine
seama de contributia fiecăruia la săvârsirea infractiunii, precum si
de dispozitiile art. 87.
Art. 42. - (1) Circumstantele
privitoare la persoana unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalti.
(2) Circumstantele privitoare
la faptă se răsfrâng asupra participantilor numai în măsura în
care acestia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.
Art. 43. - (1) Participantul
nu se pedepseste dacă împiedică în cursul executării, dar înainte
de descoperirea faptei, consumarea acesteia.
(2) Dacă actele
săvârsite până în momentul împiedicării constituie o altă
faptă prevăzută de legea penală, participantului i se
aplică pedeapsa pentru acea faptă.
Art. 44. - (1) Determinarea,
înlesnirea sau ajutarea, în orice mod, cu intentie, la săvârsirea din
culpă de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute
de legea penală, se sanctionează cu pedeapsa pe care legea o prevede
pentru fapta comisă cu intentie.
(2) Determinarea, înlesnirea
sau ajutarea, în orice mod, cu intentie, la săvârsirea unei fapte
prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite
acea faptă fără vinovătie, se sanctionează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru aceea infractiune.
(3) Dispozitiile art. 42 si 43
se aplică în mod corespunzător.
CAPITOLUL VI
RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE
Art. 45. - (1) Persoanele
juridice, cu exceptia statului, a autoritătilor publice si a institutiilor
publice, răspund penal, în cazurile prevăzute de lege, pentru
infractiunile săvârsite în numele sau în interesul persoanelor juridice,
de către organele sau reprezentantii acestora.
(2) Răspunderea
penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a
persoanei fizice care a participat la săvârsirea aceleiasi fapte.
CAPITOLUL VII
PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
Art. 46. - Pluralitatea de
infractiuni constituie, după caz, concurs de infractiuni sau
recidivă.
Art. 47. - (1) Există
concurs real de infractiuni când două sau mai multe infractiuni au fost
săvârsite de aceeasi persoană, prin două ori mai multe actiuni
sau inactiuni, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele.
(2) Există concurs formal
de infractiuni când o actiune sau o inactiune săvârsită de aceeasi
persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc si
urmărilor pe care le-a produs, întruneste elementele mai multor
infractiuni.
(3) În cazul concursului
formal de infractiuni, fapta se sanctionează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru infractiunea cea mai gravă.
Art. 48. - (1) În caz de
concurs real de infractiuni se stabileste pedeapsa pentru fiecare infractiune
în parte, iar din acestea se aplică pedeapsa, în una din următoarele
modalităti:
a) când s-au stabilit numai
pedepse privative de libertate:
1. se aplică pedeapsa cea
mai grea stabilită pentru una din infractiunile concurente, care poate fi
sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim special nu
este îndestulător se poate aplica un spor, fără ca pedeapsa
rezultantă să depăsească totalul duratei pedepselor
stabilite pentru infractiunile concurente si nici maximul general al pedepsei
imediat superioare ori
2. se aplică o
pedeapsă care reprezintă totalul pedepselor stabilite pentru
infractiunile concurente, fără ca pedeapsa rezultantă să
poată depăsi maximul general al pedepsei imediat superioare;
b) când s-au stabilit numai
pedepse cu amenda:
1. se aplică amenda cea
mai mare stabilită pentru una din infractiunile concurente, care poate fi
sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim special nu
este îndestulător se poate aplica un spor, fără ca pedeapsa
rezultantă să depăsească totalul pedepselor cu amenda
stabilite de instantă pentru infractiunile concurente si nici maximul
general al amenzii ori
2. se aplică o
amendă care reprezintă totalul amenzilor stabilite pentru
infractiunile concurente, fără ca amenda rezultantă
aplicată să poată depăsi maximul general al amenzii;
c) când s-au stabilit pedepse
privative de libertate si pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa
privativă de libertate, potrivit dispozitiilor lit. a) pct. 1, la care se
poate adăuga amenda, în total sau în parte.
(2) Dacă
vreuna din pedepsele stabilite pentru infractiunile concurente este detentiunea
pe viată, se aplică această pedeapsă.
(3) Dispozitiile
alin. (1) si (2) se aplică si în cazul când pentru una sau pentru toate
infractiunile concurente s-a pronuntat o hotărâre de condamnare
definitivă.
Pedeapsa complementară
si măsurile de sigurantă în caz de concurs real de infractiuni
Art. 49. - (1)
Dacă pentru una din infractiunile concurente s-a stabilit si o
pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de
pedeapsa privativă de libertate.
(2) Pedepsele
complementare de natură diferită sau chiar de aceeasi natură,
dar cu un continut diferit, se aplică alături de pedeapsa
privativă de libertate.
(3) Dacă
s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeasi natură si cu
acelasi continut, se aplică cea mai grea dintre acestea.
(4)
Măsurile de sigurantă de aceeasi natură în cazul infractiunilor
concurente se iau o singură dată, iar dacă sunt de natură
diferită, se cumulează.
Art. 50. - (1)
Recidivă există în următoarele cazuri:
a) când
după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la
o pedeapsă privativă de libertate cuprinsă între un an si 5 ani,
condamnatul săvârseste cu intentie o nouă infractiune pentru care
legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an,
înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării
acesteia sau în stare de evadare;
b) când
după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la
o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 5 ani, condamnatul
săvârseste cu intentie o nouă infractiune pentru care legea prevede o
pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, înainte de
începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în
stare de evadare;
c) când
după executarea unei pedepse privative de libertate cuprinse între un an
si 5 ani, condamnatul săvârseste cu intentie o nouă infractiune
pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare
de un an;
d) când
după executarea unei pedepse privative de libertate mai mare de 5 ani,
condamnatul săvârseste cu intentie o nouă infractiune pentru care
legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an.
(2) Există
recidivă si în cazurile în care una dintre pedepsele prevăzute în
alin. (1) este detentiunea pe viată.
(3) Pentru
stabilirea stării de recidivă se tine seama si de hotărârea de
condamnare pronuntată în străinătate pentru o faptă
prevăzută si de legea română, dacă hotărârea de
condamnare a fost recunoscută potrivit legii.
Art. 51. - (1) În cazul
recidivei după condamnare prevăzute în art. 50 alin. (1) lit. a), se
aplică regulile concursului de infractiuni. Dacă cel condamnat a
executat o parte din pedeapsă, regulile concursului de infractiuni se aplică
tinând seama de pedeapsa care a mai rămas de executat.
(2) În cazul
recidivei după condamnare prevăzute în art. 50 alin. (1) lit. b),
pedeapsa stabilită pentru infractiunea săvârsită ulterior si
pedeapsa aplicată pentru infractiunea anterioară se cumulează,
fără a se putea depăsi maximul general al pedepsei imediat
superioare. Dacă cel condamnat a executat o parte din pedeapsă,
cumulul se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat si pedeapsa
aplicată pentru infractiunea săvârsită ulterior.
(3) În cazul
recidivei după executare prevăzută în art. 50 alin. (1) lit. c) si
d), se aplică o pedeapsă care poate fi sporită cu până la 10
ani, în cadrul limitelor pedepsei imediat superioare.
Art. 52. - Când după
condamnarea definitivă cel condamnat săvârseste o nouă
infractiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul
executării acesteia sau în stare de evadare, si nu sunt întrunite
conditiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă, pedeapsa se
aplică potrivit regulilor concursului de infractiuni.
Condamnări
care nu atrag starea de recidivă
Art. 53. - (1)
La stabilirea stării de recidivă nu se tine seama de hotărârile
de condamnare privitoare la:
a) infractiunile
săvârsite în timpul minoritătii;
b) infractiunile
săvârsite din culpă;
c) infractiunile
amnistiate;
d) faptele care
nu mai sunt prevăzute ca infractiuni de legea penală.
(2) De asemenea,
nu se tine seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau
în cazul cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.
Art. 54. - (1)
În caz de concurs de infractiuni săvârsit de persoana juridică, se
aplică amenda până la maximul special prevăzut în art. 80 alin.
(2) sau (3) pentru infractiunea cea mai gravă, care poate fi majorat cu o
pătrime.
(2) În cazul în
care persoana juridică a mai fost condamnată anterior definitiv
pentru o infractiune, se aplică dispozitiile alin. (1), dacă pedeapsa
aplicată pentru infractiunea anterioară nu a fost executată.
Dacă pedeapsa anterioară a fost executată, se aplică
pedeapsa amenzii până la maximul special prevăzut în art. 80 alin.
(2) sau (3), care poate fi majorat cu o treime.
(3) Pedepsele
complementare se pot cumula.
Art. 55. - (1) În cazul
infractiunii continuate si al infractiunii complexe nu există pluralitate
de infractiuni.
(2) Infractiunea este
continuată când o persoană săvârseste la diferite intervale de
timp, dar în realizarea aceleiasi rezolutii, actiuni sau inactiuni care
prezintă fiecare în parte continutul aceleiasi infractiuni. În acest caz,
se aplică pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea
săvârsită, la care se poate adăuga un spor până la maximul
special, iar când acest maxim nu este îndestulător se poate aplica un spor
fără ca pedeapsa să poată depăsi maximul general al
acelei pedepse.
(3) Infractiunea este
complexă când în continutul său intră, ca element constitutiv
sau ca element circumstantial agravant, o actiune sau inactiune care constituie
prin ea însăsi o faptă prevăzută de legea penală.
Art. 56. -
Dacă cel condamnat definitiv pentru o infractiune continuată sau
complexă este judecat ulterior si pentru alte actiuni sau inactiuni care
intră în continutul aceleiasi infractiuni, tinându-se seama de
infractiunea săvârsită în întregul ei, se stabileste o pedeapsă
corespunzătoare, care nu poate fi mai mică decât cea pronuntată
anterior.
TITLUL III
PEDEPSELE
CAPITOLUL I
CATEGORIILE SI LIMITELE GENERALE ALE PEDEPSELOR CARE SE APLICĂ PERSOANEI
FIZICE
Art. 57. - (1) Pedeapsa este o
măsură de constrângere aplicată în scopul reeducării
condamnatului si al prevenirii săvârsirii de noi infractiuni.
(2) Executarea pedepsei nu
trebuie să cauzeze suferinte fizice si nici să înjosească
persoana condamnatului.
Art. 58. - (1) Pedepsele care
se aplică persoanei fizice sunt: pedepse principale, pedepse complementare
si pedepse accesorii.
(2) Pedepsele principale se
împart în: pedepse principale pentru crime si pedepse principale pentru
delicte.
(3) Pedepsele
principale pentru crime sunt:
a) detentiunea pe viată;
b) detentiunea severă
între 15 si 30 de ani.
(4) Pedepsele principale
pentru delicte sunt:
a) închisoarea strictă
între un an si 15 ani;
b) închisoarea între 15 zile
si un an;
c) amenda sub forma
zilelor-amendă, între 5 si 360 de zile, fiecare zi fiind socotită
între 100.000 lei si 1.000.000 lei;
d) munca în folosul
comunitătii, între 100 si 500 de ore.
(5) Pedepsele complementare
pentru crime si delicte sunt:
a) interzicerea exercitiului
unor drepturi de la un an la 10 ani;
b) degradarea militară.
(6) Pedeapsa accesorie pentru
crime si delicte constă în interzicerea exercitiului tuturor drepturilor
prevăzute ca pedeapsă complementară.
CAPITOLUL II
CATEGORIILE SI LIMITELE GENERALE ALE PEDEPSELOR CARE SE APLICĂ PERSOANEI
JURIDICE
Art. 59. - (1) Pedepsele care
se aplică persoanei juridice pentru crime sau delicte sunt: pedepse
principale si pedepse complementare.
(2) Pedeapsa principală
este amenda de la 10.000.000 lei la 10.000.000.000 lei.
(3) Pedepsele complementare
sunt:
a) dizolvarea persoanei
juridice;
b) suspendarea
activitătii sau a uneia dintre activitătile persoanei juridice pe o
durată de la un an la 3 ani;
c) interzicerea de a participa
la procedurile de achizitii publice, pe o durată de la un an la 5 ani;
d) interzicerea accesului la
unele resurse financiare, pe o durată de la un an la 5 ani;
e) afisarea hotărârii de
condamnare sau difuzarea ei în Monitorul Oficial al României, prin presă
ori mijloace de comunicare audiovizuală.
(4) Pedepsele
complementare prevăzute în alin. (3) lit. b)-e) se pot aplica în mod
cumulativ, integral sau partial.
CAPITOLUL III
REGIMUL DE EXECUTARE A PEDEPSELOR PRINCIPALE APLICATE PERSOANEI FIZICE
Sectiunea
1
Regimul de executare a pedepselor privative de libertate
Art. 60. - (1)
Executarea pedepselor principale privative de libertate se bazează pe
sistemul progresiv. Condamnatii au posibilitatea să treacă dintr-un
regim de executare în altul, în conditiile prevăzute de legea pentru
executarea pedepselor.
(2) Pedepsele
privative de libertate se execută în unul din următoarele regimuri:
a) regimul de
maximă sigurantă;
b) regimul
închis;
c) regimul
semideschis;
d) regimul
deschis.
(3) Regimul
executării pedepselor privative de libertate se bazează pe
posibilitatea condamnatilor de a presta o muncă utilă, dacă sunt
apti pentru muncă, pe educarea condamnatilor, pe respectarea de către
acestia a disciplinei muncii si a ordinii interioare a locurilor de detinere,
precum si pe stimularea si recompensarea celor stăruitori în muncă,
disciplinati si care dau dovezi temeinice de îndreptare. Toate mijloacele
folosite în cadrul regimului executării pedepselor privative de libertate
trebuie să contribuie la reintegrarea în societate a celor condamnati si
la prevenirea săvârsirii de noi infractiuni de către acestia.
(4) După
împlinirea vârstei de 60 de ani, condamnatii pot presta o muncă numai la
cererea acestora, dacă sunt apti pentru muncă.
Art. 61. - (1)
Executarea pedepselor privative de libertate se face, potrivit dispozitiilor
legii pentru executarea pedepselor, în locuri anume destinate, denumite
penitenciare.
(2) Femeile
condamnate la pedepse privative de libertate execută aceste pedepse
separat de condamnatii bărbati.
(3) Minorii
condamnati la pedepse privative de libertate execută aceste pedepse
separat de condamnatii majori sau în locuri de detinere speciale, cu asigurarea
posibilitătii de a continua învătământul general obligatoriu si
de a dobândi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile lor.
Art. 62. - (1)
Munca prestată de condamnat este remunerată, cu exceptia muncilor cu
caracter gospodăresc necesare locului de detinere.
(2) Normele,
timpul de muncă si remuneratia muncii condamnatului sunt cele stabilite
prin lege.
(3) Din
remuneratia muncii condamnatului o parte revine acestuia, iar cealaltă
parte revine administratiei penitenciarului. Aceste părti, precum si modul
de folosire se stabilesc prin legea pentru executarea pedepselor.
Sectiunea
a 2-a
Regimul de executare a pedepsei detentiunii pe viată si a pedepsei
detentiunii severe
Locul si modul de
executare a pedepsei detentiunii pe viată si a detentiunii severe
Art. 63. - (1) Detentiunea pe
viată si detentiunea severă se execută în penitenciare anume
destinate sau în sectii speciale ale celorlalte penitenciare.
(2) Regimul
executării detentiunii pe viată si detentiunii severe este regimul de
maximă sigurantă. Condamnatul la pedeapsa detentiunii pe viată
sau detentiunii severe poate trece în celelalte regimuri în conditiile
prevăzute de legea pentru executarea pedepselor.
Neaplicarea pedepsei
detentiunii pe viată
Art. 64. - (1)
Pedeapsa detentiunii pe viată nu se aplică persoanei care, la data
pronuntării hotărârii de condamnare, a împlinit vârsta de 60 de ani.
În acest caz, în locul detentiunii pe viată se aplică pedeapsa
maximă a detentiunii severe si pedeapsa complementară a interzicerii
exercitiului unor drepturi pe durata ei maximă.
(2) În cazul în care cel
condamnat la pedeapsa detentiunii pe viată a împlinit vârsta de 60 de ani
în timpul executării pedepsei, în locul pedepsei detentiunii pe viată
se aplică pedeapsa maximă a detentiunii severe si pedeapsa
complementară a interzicerii exercitiului unor drepturi pe durată ei
maximă.
Calculul
pedepsei în cazul comutării sau înlocuirii pedepsei detentiunii pe
viată
Art. 65. - În
cazul comutării sau înlocuirii pedepsei detentiunii pe viată cu
pedeapsa detentiunii severe, perioada de detentiune executată se
consideră ca parte executată din pedeapsa detentiunii severe.
Sectiunea
a 3-a
Regimul de executare a pedepsei închisorii stricte si a pedepsei închisorii
Art. 66. - (1)
Executarea pedepsei închisorii stricte se face în penitenciare anume destinate.
(2) Regimul
executării pedepsei închisorii stricte este regimul închis, în cazul
persoanei condamnate la pedeapsa închisorii stricte mai mare de 5 ani sau
regimul semideschis, în cazul pedepsei închisorii stricte care nu
depăseste 5 ani.
(3) Condamnatul
la pedeapsa închisorii stricte poate trece în celelalte regimuri în conditiile
prevăzute de legea pentru executarea pedepselor.
Art. 67. - (1)
Executarea pedepsei închisorii se face în penitenciare anume destinate.
(2) Regimul
executării pedepsei închisorii este regimul deschis, prevăzut de
legea pentru executarea pedepselor.
Sectiunea
a 4-a
Regimul de executare a pedepsei amenzii
Continutul
pedepsei amenzii sub forma zilelor-amendă
Art. 68. - (1) Pedeapsa amenzii constă în suma de bani pe care
făptuitorul este condamnat să o plătească.
(2) Pedeapsa
amenzii se aplică sub forma zilelor-amendă. În acest caz suma
totală care urmează să fie plătită rezultă din
înmultirea numărului de zile de pedeapsă stabilite de instantă
în raport cu gravitatea faptei si persoana făptuitorului, cu suma reprezentând
evaluarea în bani a fiecărei zile de pedeapsă, tinându-se seama de
posibilitătile financiare ale făptuitorului si de obligatiile legale
ale acestuia fată de persoanele aflate în grija sa.
(3) Dacă
legea prevede că o infractiune se pedepseste numai cu amendă,
fără a-i arăta limitele, minimul special al zilelor-amendă
este de 20 de zile, iar maximul special de 120 de zile, dacă legea nu
prevede altfel.
(4) Când legea prevede
pedeapsa amenzii, fără a-i arăta limitele, alternativ cu
pedeapsa închisorii, minimul special al zilelor-amendă este de 40 de zile,
iar maximul special de 180 de zile, iar când legea prevede pedeapsa amenzii
alternativ cu pedeapsa închisorii stricte, minimul special este de 60 de zile
si maximul special de 240 de zile.
Art. 69. - (1)
În cazul condamnatului care se sustrage cu rea-credintă de la executarea
amenzii, dacă legea prevede pedeapsa închisorii stricte ca pedeapsă
alternativă la amendă, instanta poate înlocui amenda cu munca în
folosul comunitătii până la 500 de ore sau, în cazul în care
condamnatul nu îsi dă consimtământul pentru această
pedeapsă, cu pedeapsa închisorii stricte.
(2) În cazul
condamnatului care se sustrage cu rea-credintă de la executarea amenzii,
dacă legea prevede pedeapsa închisorii ca pedeapsă alternativă
la amendă, instanta poate înlocui amenda cu munca în folosul
comunitătii până la 300 de ore sau, în cazul în care condamnatul nu
îsi dă consimtământul pentru această pedeapsă, cu pedeapsa
închisorii.
(3) La
înlocuirea pedepsei amenzii, se tine seama de durata zilelor-amendă
neplătite.
Sectiunea a 5-a
Regimul de executare a pedepsei muncii în folosul comunitătii
Art. 70. - (1)
Dacă legea prevede pentru un delict pedeapsa închisorii sau a închisorii
stricte de cel mult 3 ani, instanta poate dispune în locul pedepsei privative
de libertate executarea unei munci neremunerate în folosul comunitătii, pe
o durată de cel putin 100 de ore.
(2) Durata
maximă a muncii în folosul comunitătii este de 300 de ore, în cazul
în care legea prevede pedeapsa închisorii, si de 500 de ore, în cazul în care
legea prevede pedeapsa închisorii stricte de cel mult 3 ani.
(3) Munca în
folosul comunitătii poate fi dispusă numai cu consimtământul
inculpatului.
(4) Dacă
persoana condamnată nu execută această pedeapsă sau, în
timpul executării ei nu îndeplineste obligatiile care-i revin ori le
îndeplineste în mod defectuos, instanta poate dispune, dacă legea nu
prevede alt mod de sanctionare, revocarea muncii în folosul comunitătii,
înlocuind-o, integral sau partial, după caz, cu închisoarea sau cu
închisoarea strictă de cel mult 3 ani.
(5) Modul de
executare a muncii în folosul comunitătii este reglementat prin legea
pentru executarea pedepselor.
Sectiunea a
6-a
Liberarea conditionată
Liberarea conditionată a
condamnatului la pedeapsa închisorii, a închisorii stricte si a detentiunii
severe
Art. 71. - (1) După ce a
executat cel putin două treimi din pedeapsa închisorii ori a închisorii
stricte sau trei pătrimi din pedeapsa detentiunii severe, condamnatul care
este stăruitor în muncă, disciplinat si dă dovezi temeinice de
îndreptare, tinându-se seama de durata din pedeapsa care mai rămâne de
executat, de vârsta, starea sănătătii, forma de vinovătie
si de antecedentele sale penale, poate fi liberat conditionat înainte de
executarea în întregime a pedepsei.
(2) Minorii condamnati la
pedeapsa închisorii ori închisorii stricte pot fi liberati conditionat
după executarea unei treimi din pedeapsa aplicată. Condamnatii
trecuti de 60 de ani, pentru bărbati si 55 de ani, pentru femei, pot fi
liberati conditionat după executarea unei treimi din pedeapsa închisorii
ori închisorii stricte sau jumătate din pedeapsa detentiunii severe.
(3) În calculul
fractiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se tine seama de partea
din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca
executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea
conditionată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă
a cel putin jumătate din pedeapsa închisorii ori a închisorii stricte sau
a cel putin două treimi din pedeapsa detentiunii severe.
(4) În timpul liberării
conditionate, instanta poate să-l oblige pe condamnat să se
supună măsurilor de supraveghere prevăzute în art. 103.
Art. 72. - (1) Cel condamnat
la pedeapsa detentiunii pe viată poate fi liberat conditionat, în mod
exceptional, după executarea efectivă a 20 de ani de detentiune,
tinându-se seama de antecedentele sale penale, precum si de faptul că este
stăruitor în muncă, disciplinat si dă dovezi temeinice de
îndreptare.
(2) Condamnatul trecut de
vârsta de 60 de ani poate fi liberat conditionat după executarea
efectivă a 15 ani de detentiune, dacă sunt îndeplinite si celelalte
conditii prevăzute în alin. (1).
(3) Pedeapsa se consideră
executată dacă în termen de 10 ani de la liberare condamnatul nu a
săvârsit din nou o infractiune. Dacă în acest interval condamnatul a
comis din nou o infractiune, se aplică în mod corespunzător
dispozitiile art. 73.
(4) În timpul
liberării conditionate instanta poate să-l oblige pe condamnat
să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute în art.
103.
Art. 73. - (1)
Pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la
liberare si până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a
săvârsit din nou o infractiune.
(2) Dacă
până la împlinirea duratei pedepsei cel liberat a comis din nou o
infractiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, instanta, tinând
seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie mentinerea liberării
conditionate, fie revocarea.
(3) Dacă
până la împlinirea duratei pedepsei cel liberat a comis din nou o
infractiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii stricte, a
detentiunii severe sau a detentiunii pe viată, revocarea liberării
conditionate este obligatorie.
(4) În cazul
revocării liberării conditionate, pedeapsa stabilită pentru
infractiunea ulterioară si restul de pedeapsă care a mai rămas
de executat din pedeapsa anterioară se cumulează, fără a
depăsi maximul general al pedepsei celei mai grele.
Sectiunea
a 7-a
Executarea pedepsei într-o închisoare militară
Art. 74. - (1)
Executarea pedepsei închisorii care nu depăseste 2 ani, de către
militarii în termen, se face într-o închisoare militară în cazurile
prevăzute de lege, precum si în cazurile când instanta
judecătorească, tinând seama de împrejurările cauzei si de
persoana condamnatului, dispune aceasta.
(2) Dacă
militarul condamnat a executat jumătate din durata pedepsei si a dat
dovezi temeinice de îndreptare, partea din durata pedepsei ce a mai rămas
de executat se reduce cu o treime, iar dacă s-a evidentiat în mod
deosebit, reducerea poate depăsi o treime, putând cuprinde chiar tot
restul pedepsei.
(3) Dacă în
timpul executării pedepsei militarul condamnat devine inapt serviciului,
este liberat conditionat.
(4) Dacă în
timpul executării pedepsei militarul condamnat săvârseste din nou o
infractiune, instanta care pronuntă condamnarea aplică dispozitiile
art. 51 sau ale art. 52. Pedeapsa astfel stabilită se execută într-un
loc de detinere.
(5) După
executarea pedepsei potrivit alin. (1)-(3) sau după gratierea totală
ori după gratierea restului de pedeapsă, cel condamnat este
reabilitat de drept.
(6) Dispozitiile
alin. (1)-(5) sunt aplicabile si celor care au devenit militari în termen
după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
(7) În cazul în
care, înainte de începerea executării pedepsei într-o închisoare
militară, condamnatul a fost trecut în rezervă, pedeapsa se
execută într-un loc de detinere.
CAPITOLUL IV
PEDEPSELE COMPLEMENTARE SI PEDEPSELE ACCESORII
Sectiunea 1
Pedepsele complementare
Art. 75. - (1) Pedeapsa
complementară a interzicerii exercitiului unor drepturi constă în
interzicerea exercitiului unuia sau mai multora dintre următoarele
drepturi:
a) dreptul de a alege si de a
fi ales în autoritătile publice sau în functii eligibile publice;
b) dreptul de a ocupa o
functie care implică exercitiul autoritătii de stat;
c) dreptul de a
ocupa o functie, de a exercita o profesiune sau de a desfăsura o
activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru
săvârsirea infractiunii;
d) drepturile
părintesti;
e) dreptul de a
fi tutore sau curator.
(2) Interzicerea
exercitiului drepturilor prevăzute la alin. (1) lit. b) se poate pronunta
numai pe lângă interzicerea exercitiului drepturilor prevăzute la
alin. (1) lit. a), în afară de cazul când legea dispune altfel.
Art. 76. - (1)
Pedeapsa complementară a interzicerii exercitiului unor drepturi poate fi
aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este
privatiunea de libertate de cel putin 2 ani si instanta constată că,
fată de natura si gravitatea infractiunii, împrejurările cauzei si
persoana făptuitorului, această pedeapsă este necesară.
(2) Aplicarea
pedepsei interzicerii exercitiului unor drepturi este obligatorie când legea
prevede această pedeapsă.
(3) Conditia
prevăzută în alin. (1) cu privire la cuantumul privatiunii de
libertate trebuie să fie îndeplinită si în cazul în care aplicarea
pedepsei prevăzută în acel alineat este obligatorie.
Art. 77. -
Executarea pedepsei interzicerii exercitiului unor drepturi începe după
executarea pedepsei privative de libertate, după gratierea totală sau
a restului de pedeapsă ori după prescriptia executării pedepsei.
Art. 78. - (1)
Pedeapsa complementară a degradării militare constă în pierderea
gradului si a dreptului de a purta uniformă.
(2) Degradarea
militară se aplică în mod obligatoriu condamnatilor militari si
rezervisti, dacă pedeapsa principală stabilită este detentiunea
pe viată sau detentiunea severă.
(3) Degradarea
militară poate fi aplicată condamnatilor militari si rezervisti
pentru infractiuni săvârsite cu intentie, dacă pedeapsa
principală stabilită este închisoarea strictă de cel putin 5 ani
si de cel mult 15 ani.
Sectiunea
a 2-a
Pedepsele accesorii
Art. 79. - (1)
Pedeapsa accesorie constă în interzicerea tuturor drepturilor
prevăzute în art. 75.
(2) Condamnarea
la o pedeapsă privativă de libertate atrage de drept interzicerea
drepturilor prevăzute în alin. (1) din momentul în care hotărârea de
condamnare a rămas definitivă si până la terminarea
executării pedepsei, până la gratierea totală sau a restului de
pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescriptie a
executării pedepsei.
(3) Pe durata
amânării sau întreruperii executării pedepsei privative de libertate,
condamnatul poate să-si exercite drepturile părintesti si dreptul de
a fi tutore sau curator, în afară de cazul în care aceste drepturi au fost
anume interzise condamnatului prin hotărârea judecătorească.
(4) Pe durata
suspendării executării pedepsei privative de libertate se
suspendă si executarea pedepselor accesorii.
CAPITOLUL V
REGIMUL DE EXECUTARE A PEDEPSELOR APLICATE PERSOANEI JURIDICE
Sectiunea
1
Regimul de executare a pedepsei amenzii
Art. 80. - (1)
Pedeapsa amenzii constă în suma de bani pe care persoana juridică
este obligată să o plătească.
(2) Când legea
prevede pentru infractiunea săvârsită de persoana fizică
pedeapsa detentiunii, minimul special al amenzii pentru persoana juridică
este de 25.000.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 7.500.000.000
lei.
(3) Când legea
prevede pentru infractiunea săvârsită de persoana fizică
pedeapsa închisorii stricte sau a închisorii, minimul special al amenzii pentru
persoana juridică este de 10.000.000 lei, iar maximul special al amenzii
este de 5.000.000.000 lei.
Sectiunea a 2-a
Regimul de executare a pedepsei dizolvării persoanei juridice
Continutul si modul de executare a pedepsei dizolvării persoanei
juridice
Art. 81. - (1)
Dizolvarea persoanei juridice poate fi pronuntată atunci când persoana
juridică a fost constituită în scopul săvârsirii de infractiuni
sau când obiectul său de activitate a fost deturnat în scopul
săvârsirii de infractiuni.
(2) Dizolvarea
persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare, potrivit
legii.
(3) Prin
hotărârea de dizolvare a persoanei juridice, instanta desemnează
lichidatorul.
(4) O copie
după dispozitivul hotărârii de dizolvare se transmite organului care
a autorizat înfiintarea persoanei juridice si organului care a înregistrat
persoana juridică, pentru a lua măsurile necesare.
Sectiunea
a 3-a
Regimul de executare a pedepsei suspendării activitătii sau a uneia
dintre activitătile persoanei juridice
Continutul si modul de
executare a pedepsei suspendării activitătii sau a uneia dintre
activitătile persoanei juridice
Art. 82. - (1)
Suspendarea activitătii sau a uneia dintre activitătile persoanei
juridice constă în interzicerea activitătii sau a aceleia dintre
activitătile persoanei juridice în exercitarea căreia a fost
săvârsită infractiunea.
(2) Suspendarea
activitătii sau a uneia dintre activitătile persoanei juridice poate
fi aplicată pentru o durată de la un an la 3 ani.
(3) O copie
după dispozitivul hotărârii de suspendare se transmite organului care
a autorizat înfiintarea persoanei juridice si organului care a înregistrat
persoana juridică, pentru a lua măsurile necesare.
Sectiunea
a 4-a
Dispozitii comune dizolvării persoanei juridice si suspendării
activitătii sau a uneia dintre activitătile persoanei juridice
Art. 83. - (1)
Dizolvarea si suspendarea nu pot fi aplicate partidelor politice, sindicatelor,
patronatelor, cultelor religioase sau organizatiilor cetătenilor
apartinând minoritătilor nationale, constituite potrivit legii.
(2) Dizolvarea
nu poate fi aplicată persoanelor juridice care îsi exercită
activitatea în domeniul presei sau al audiovizualului.
(3) Activitatea în domeniul
presei sau al audiovizualului nu poate fi suspendată.
Sectiunea a
5-a
Regimul de executare a pedepsei interzicerii de a participa la procedurile de
achizitii publice
Continutul si modul de
executare a pedepsei interzicerii de a participa la procedurile de achizitii
publice
Art. 84. - (1) Interzicerea de
a participa la procedurile de achizitii publice constă în interzicerea de
a participa, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor
de achizitii publice, prevăzute de lege, pe o durată de la un an la 5
ani.
(2) O copie
după dispozitivul hotărârii prin care s-a aplicat pedeapsa
prevăzută în alin. (1) se transmite de îndată:
a) oficiului
registrului comertului de pe lângă tribunal, în vederea efectuării
formalitătilor de publicitate în registrul comertului;
b) Ministerului
Justitiei, în vederea efectuării formalitătilor de publicitate în
registrul national al persoanelor juridice fără scop patrimonial;
c) altor
autorităti care tin evidenta persoanelor juridice, în vederea
efectuării formalitătilor de publicitate.
Sectiunea a
6-a
Regimul de executare a pedepsei interzicerii accesului la unele resurse
financiare
Continutul si modul de
executare a pedepsei interzicerii accesului la unele resurse financiare
Art. 85. - (1) Interzicerea
accesului la unele resurse financiare constă în interzicerea de a obtine
fonduri prin plasamente de titluri de valoare sau de a obtine fonduri de la
institutiile de credit ori institutiile financiare, pe o durată de la un
an la 5 ani.
(2) O copie după
dispozitivul hotărârii prin care s-a aplicat pedeapsa prevăzută
la alin. (1) se transmite Băncii Nationale a României, Comisiei Nationale
a Valorilor Mobiliare si Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Sectiunea
a 7-a
Regimul de executare a pedepsei afisării hotărârii de condamnare sau
difuzării acesteia
Continutul si modul de
executare a pedepsei afisării hotărârii de condamnare sau
difuzării acesteia
Art. 86. - (1)
Afisarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei în Monitorul Oficial al
României, prin presă ori mijloace de comunicare audiovizuală se
realizează pe cheltuiala persoanei juridice condamnate. Cheltuielile de
afisare sau difuzare nu pot depăsi cuantumul pedepsei amenzii aplicate
persoanei juridice.
(2) Instanta
poate dispune afisarea sau difuzarea integrală sau în extras a
hotărârii de condamnare.
(3) Afisarea sau
difuzarea hotărârii de condamnare nu poate dezvălui identitatea
victimei sau a reprezentantului legal al acesteia fără
consimtământul lor.
(4) Afisarea
hotărârii de condamnare se realizează în locul stabilit de
instantă si pentru perioada stabilită de aceasta, fără a
putea depăsi o durată de 2 luni.
(5) Difuzarea hotărârii
de condamnare se face prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea
a IV-a, în unul sau mai multe ziare sau prin unul sau mai multe servicii de
comunicatii audiovizuale, stabilite de instantă.
CAPITOLUL VI
INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR
Sectiunea 1
Dispozitii generale
Art. 87. - (1) La stabilirea
si aplicarea pedepselor pentru persoana fizică se tine seama de
dispozitiile părtii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă
fixate în partea specială, de gravitatea faptei săvârsite, de
persoana făptuitorului si de împrejurările care atenuează sau
agravează răspunderea penală.
(2) Când pentru
infractiunea săvârsită legea prevede pedepse alternative, se tine
seama de dispozitiile alin. (1), atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele
alternative, cât si pentru proportionalizarea acesteia.
(3) Pedeapsa
majorată ca urmare a cauzelor de agravare se execută în regimul
corespunzător pedepsei prevăzute de lege pentru infractiunea
săvârsită.
(4) La
stabilirea si aplicarea pedepselor pentru persoana juridică se tine seama
de dispozitiile părtii generale a acestui cod, de limitele de
pedeapsă fixate în partea specială pentru persoana fizică, de
gravitatea faptei săvârsite si de împrejurările care atenuează
sau agravează răspunderea penală.
(5) Cauzele de
agravare sau de atenuare a răspunderii penale retinute de instantă
trebuie motivate în cuprinsul hotărârii.
Sectiunea a 2-a
Circumstante atenuante si agravante legale si judiciare
Art. 88. -
Următoarele împrejurări constituie circumstante atenuante legale:
a)
săvârsirea infractiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări
sau emotii, determinată de o provocare din partea persoanei
vătămate, produsă prin violentă, printr-o atingere
gravă a demnitătii persoanei sau prin alte actiuni ilicite grave;
b)
depăsirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de
necesitate;
c)
săvârsirea faptei cu un mobil sau cu un scop care pune în evidentă
pericolul redus al persoanei făptuitorului;
d) dacă prin atingerea
minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege si prin
continutul ei concret fapta prezintă o gravitate redusă.
Art. 89. - Următoarele
împrejurări constituie circumstante agravante legale:
a) săvârsirea faptei de
trei sau mai multe persoane împreună;
b) săvârsirea
infractiunii prin metode sau mijloace care prezintă pericol public;
c) săvârsirea
infractiunii de către un făptuitor major, dacă aceasta a fost
comisă împreună cu un minor;
d)
săvârsirea infractiunii din motive josnice;
e)
săvârsirea infractiunii de către o persoană care a profitat de
situatia prilejuită de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de
urgentă;
f)
săvârsirea infractiunii asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a
se apăra sau de a-si exprima vointa, asupra unui minor care nu a împlinit
vârsta de 15 ani ori asupra unui membru de familie;
g)
săvârsirea infractiunii pentru a se sustrage pe sine sau pe altul de la
urmărire, arestare sau executarea pedepsei;
h)
săvârsirea infractiunii pentru a înlesni sau ascunde comiterea altei
infractiuni.
Art. 90. - (1)
Următoarele împrejurări pot constitui circumstante atenuante
judiciare:
a) conduita
bună a făptuitorului înainte de săvârsirea infractiunii;
b)
stăruinta depusă de făptuitor pentru a înlătura rezultatul
infractiunii sau a repara paguba pricinuită;
c) atitudinea
făptuitorului după săvârsirea infractiunii, rezultând din
prezentarea sa în fata autoritătii, comportarea sinceră în cursul
procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participantilor.
(2)
Împrejurările enumerate în prezentul articol au caracter exemplificativ.
Art. 91. - Poate
constitui o circumstantă agravantă judiciară orice altă
împrejurare decât cele enumerate în art. 89 care imprimă faptei un
caracter grav.
Art. 92. - (1)
În cazul când există circumstante atenuante, pedeapsa principală
pentru persoana fizică se modifică după cum urmează:
a) când pentru
infractiunea săvârsită legea prevede detentiunea pe viată, se
aplică pedeapsa detentiunii severe;
b) când pentru
infractiunea săvârsită legea prevede detentiunea severă, se
aplică pedeapsa închisorii stricte;
c) când pentru
infractiunea săvârsită legea prevede închisoarea strictă, se
aplică pedeapsa închisorii sau se aplică munca în folosul
comunitătii ori amenda sub forma zilelor-amendă;
d) când pentru
infractiunea săvârsită legea prevede închisoarea, se aplică
munca în folosul comunitătii sau amenda sub forma zilelor-amendă;
e) când pentru
infractiunea săvârsită legea prevede numai amenda sub forma
zilelor-amendă, se aplică amenda între 5 si 20 de zile.
(2) Când
există circumstante atenuante, pedeapsa complementară privativă
de drepturi, prevăzută de lege pentru infractiunea
săvârsită, poate fi înlăturată, iar în cazul persoanei
juridice, nu se poate aplica pedeapsa complementară a dizolvării ori
a suspendării activitătii sau a uneia dintre activitătile
persoanei juridice.
(3) Modificarea
pedepsei în sensul prevăzut în alin. (1) este obligatorie în cazul
circumstantelor atenuante legale si facultativă în celelalte cazuri.
Art. 93. - (1)
În cazul când există circumstante agravante, persoanei fizice i se
aplică o pedeapsă care poate fi sporită cu 5 ani, în cadrul
limitelor pedepsei imediat superioare, dacă legea nu prevede altfel.
(2) În cazul
aplicării amenzii sub forma zilelor amendă, se poate aplica un spor
de cel mult o treime din maximul special, fără să
depăsească maximul general.
(3) Când
există circumstante agravante, persoanei juridice i se aplică
pedeapsa amenzii până la maximul special prevăzut în art. 80 alin.
(2) sau (3), care poate fi majorat cu o treime.
Art. 94. - (1)
În caz de concurs între cauzele de agravare si cauzele de atenuare, instanta
aplică prevederile art. 92 sau art. 93, după cum cauzele de atenuare
sau de agravare au caracter preponderent. În cazul în care cauzele de atenuare
au caracter preponderent, se poate face abstractie de cauzele de agravare, iar
dacă au caracter preponderent cauzele de agravare, se poate face abstractie
de cauzele de atenuare.
(2) În caz de
echivalentă a acestor cauze, se aplică o pedeapsă
făcându-se abstractie de cauzele de atenuare sau de agravare.
Sectiunea
a 3-a
Suspendarea conditionată a executării pedepsei aplicate persoanei
fizice
Art. 95. - (1)
Instanta poate dispune suspendarea conditionată a executării pedepsei
pe o anumită durată dacă sunt întrunite următoarele
conditii:
a) pedeapsa
aplicată pentru delict este închisoare sau închisoarea strictă de cel mult
5 ani sau zile-amendă;
b)
făptuitorul nu a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă
privativă de libertate în afară de cazul când condamnarea intră în
unul din cazurile prevăzute în art. 53;
c) se
apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără
executarea acesteia.
(2) Suspendarea
conditionată a executării pedepsei poate fi acordată si în caz
de concurs de infractiuni dacă pedeapsa aplicată este închisoarea sau
închisoarea strictă de cel mult 3 ani si sunt întrunite conditiile prevăzute
în alin. (1) lit. b) si c).
(3) Suspendarea
conditionată a executării pedepsei nu atrage suspendarea
executării măsurilor de sigurantă si a obligatiilor civile
prevăzute în hotărârea de condamnare.
(4) Suspendarea
conditionată a executării pedepsei trebuie motivată.
Art. 96. - (1)
Durata suspendării conditionate a executării pedepsei constituie
termen de încercare pentru condamnat si se compune din cuantumul pedepsei
închisorii sau închisorii stricte aplicate, la care se adaugă un interval
de timp de 2 ani.
(2) În cazul
când pedeapsa a cărei executare a fost suspendată constă în
zile-amendă, termenul de încercare este de un an.
(3) Termenul de
încercare se calculează de la data când hotărârea prin care s-a
pronuntat suspendarea conditionată a executării pedepsei a rămas
definitivă.
Art. 97. - (1) Dacă în
cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârsit din nou o
infractiune, pentru care s-a pronuntat o condamnare definitivă chiar
după expirarea acestui termen, instanta revocă suspendarea
conditionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei.
(2) Revocarea suspendării
conditionate a executării pedepsei nu are loc dacă infractiunea
săvârsită ulterior a fost descoperită după expirarea
termenului de încercare.
(3) Dacă
infractiunea ulterioară este săvârsită din culpă, se poate
aplica din nou suspendarea conditionată a executării pedepsei. În acest caz, nu mai
are loc revocarea primei suspendări.
Art. 98. - Dacă până
la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligatiile
civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanta poate dispune
revocarea suspendării executării pedepsei, în afară de cazul
când cel condamnat dovedeste că nu a avut posibilitatea de a îndeplini
acele obligatii.
Art. 99. - (1)
Dacă se descoperă că cel condamnat a mai săvârsit o
infractiune înainte de pronuntarea hotărârii prin care s-a dispus
suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru
care i s-a aplicat o pedeapsă privativă de libertate chiar după
expirarea termenului de încercare, suspendarea conditionată a
executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz,
dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni sau recidivă.
(2) Anularea
suspendării conditionate a executării pedepsei nu are loc dacă
infractiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după
expirarea termenului de încercare.
(3) În cazurile prevăzute
în alin. (1), dacă pedeapsa rezultată în urma aplicării
dispozitiilor privind concursul de infractiuni sau recidiva nu depăseste 3
ani, instanta poate aplica dispozitiile art. 95.
(4) În cazul când se dispune suspendarea
conditionată a executării pedepsei, termenul de încercare se
calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care
s-a pronuntat anterior suspendarea conditionată a executării
pedepsei.
Art. 100. - Condamnatul este
reabilitat de drept dacă nu a săvârsit din nou o infractiune
înăuntrul termenului de încercare si nici nu s-a pronuntat revocarea
suspendării conditionate a executării pedepsei în baza art. 97 sau
art. 98.
Sectiunea
a 4-a
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicate persoanei fizice
Art. 101. - (1)
Instanta poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
dacă sunt întrunite următoarele conditii:
a) pedeapsa
aplicată pentru delict este închisoare sau închisoarea strictă de cel mult
7 ani;
b)
făptuitorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa detentiunii sau a
închisorii stricte ori a fost condamnat la pedeapsa închisorii sau a închisorii
stricte de cel mult 2 ani, în afară de cazul când condamnarea intră
în unul dintre cazurile prevăzute în art. 53;
c) se
apreciază, tinând seama de persoana condamnatului si de comportamentul
său după comiterea faptei, că pronuntarea condamnării
constituie un avertisment pentru acesta si, chiar fără executarea
pedepsei, condamnatul nu va mai săvârsi infractiuni.
(2) Suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată si în cazul
concursului de infractiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea
sau închisoarea strictă de cel mult 5 ani si sunt întrunite conditiile
prevăzute în alin. (1) lit. b) si c).
(3) Suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere nu atrage suspendarea executării
măsurilor de sigurantă si a obligatiilor civile prevăzute în
hotărârea de condamnare.
(4) Suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere trebuie motivată.
Art. 102. - (1)
Termenul de încercare în cazul suspendării executării pedepsei sub
supraveghere se compune din cuantumul pedepsei închisorii sau închisorii
stricte aplicate, la care se adaugă un interval de timp, stabilit de
instantă, între 2 ani si 5 ani.
(2) Dispozitiile
art. 96 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
Art. 103. - (1)
Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună
următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se
prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui,
la serviciul de reintegrare socială si supraveghere sau la alte organe
stabilite de instantă;
b) să
anunte, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedintă sau
locuintă si orice deplasare care depăseste 8 zile, precum si
întoarcerea;
c) să
comunice si să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să
comunice informatii de natură a permite controlul mijloacelor lui de
existentă.
(2) Datele prevăzute în
alin. (1) lit. b), c) si d) se comunică persoanelor sau organelor
stabilite la alin. (1) lit. a).
(3) Instanta poate să
impună condamnatului respectarea uneia sau a mai multora din
următoarele obligatii:
a) să desfăsoare o
activitate sau să urmeze un curs de învătământ ori de
calificare;
b) să nu schimbe
domiciliul sau resedinta avută ori să nu depăsească limita
teritorială stabilită decât în conditiile fixate de instantă;
c) să nu frecventeze
anumite locuri stabilite;
d) să nu intre în
legătură cu anumite persoane;
e) să nu conducă
nici un vehicul sau anumite vehicule;
f) să se supună
măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul
dezintoxicării.
(4) Supravegherea
executării obligatiilor stabilite de instantă conform alin. (3) lit.
a)-f) se face de organele prevăzute în alin. (1) lit. a) si aceleasi
organe sesizează instanta în caz de neîndeplinire a obligatiilor, pentru
luarea măsurilor în conditiile art. 104 alin. (2).
Art. 104. - (1) Dispozitiile
art. 97 si art. 98 se aplică în mod corespunzător si în cazul suspendării
executării pedepsei sub supraveghere.
(2) Dacă cel condamnat nu
îndeplineste măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori
obligatiile stabilite de instantă, aceasta poate să revoce
suspendarea executării pedepsei dispunând executarea în întregime a
pedepsei sau să prelungească termenul de încercare cu cel mult 3 ani.
Art. 105. - (1)
Dispozitiile art. 99 alin. (1) si (2) se aplică în mod corespunzător
si în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
(2) În cazurile prevăzute
de art. 99 alin. (1), dacă pedeapsa rezultată în urma aplicării
dispozitiilor privind concursul de infractiuni sau recidiva nu depăseste 5
ani, instanta poate aplica dispozitiile art. 101.
(3) În cazul când se dispune
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de încercare se
calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care
s-a pronuntat anterior suspendarea conditionată a executării pedepsei.
Art. 106. - Condamnatul este
reabilitat de drept dacă nu a săvârsit din nou o infractiune
înăuntrul termenului de încercare si nici nu s-a pronuntat revocarea
suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în baza art. 104.
Sectiunea
a 5-a
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere cu obligatia
condamnatului de a efectua o muncă în folosul comunitătii
Suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere cu obligatia condamnatului de a efectua o muncă
în folosul comunitătii
Art. 107. - (1)
În cazul în care dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
în conditiile art. 101, instanta poate stabili obligatia condamnatului de a
efectua în termenul de încercare o muncă în folosul comunitătii, pe o
perioadă de cel mult 300 de ore, potrivit art. 70.
(2) Dacă
cel condamnat nu efectuează munca în folosul comunitătii ori are o
conduită necorespunzătoare în timpul efectuării acesteia prin
neîndeplinirea obligatiilor care îi revin sau prin îndeplinirea lor
nesatisfăcătoare, instanta poate revoca suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei sau
prelungirea termenului de încercare cu cel mult 3 ani.
(3) Dispozitiile
art. 103 - 106 se aplică în mod corespunzător.
Sectiunea
a 6-a
Renuntarea la pedeapsă si amânarea aplicării pedepsei pentru persoana
fizică
Renuntarea la
pedeapsă
Art. 108. - În
cazul infractiunilor sanctionate cu pedeapsa închisorii, instanta poate să
nu aplice nici o pedeapsă inculpatului care nu a avut antecedente penale,
a acoperit prejudiciul cauzat si a dat dovezi temeinice că se poate
îndrepta chiar fără aplicarea unei pedepse.
Art. 109. - (1)
În cazul infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sau a
închisorii stricte de cel mult 5 ani, instanta, după stabilirea pedepsei,
poate să amâne aplicarea acesteia dacă inculpatul nu a avut
antecedente penale, a acoperit prejudiciul cauzat sau dovedeste că are
posibilitatea de a-l acoperi, iar după săvârsirea faptei a dat dovezi
temeinice că se poate îndrepta chiar fără aplicarea pedepsei.
(2) În cazul în
care amână aplicarea pedepsei, instanta fixează în cuprinsul
hotărârii data la care urmează să se pronunte asupra pedepsei,
care nu poate depăsi 2 ani din momentul pronuntării hotărârii.
(3) Intervalul
de timp dintre momentul pronuntării hotărârii si data fixată de
instantă potrivit alin. (2) constituie perioadă de probă pentru
inculpat.
(4) În perioada
de probă, instanta îl poate obliga pe inculpat să se supună
măsurilor de supraveghere si să respecte una sau mai multe dintre
obligatiile prevăzute în art. 103.
(5) Dacă
inculpatul a avut o conduită corespunzătoare în perioada de
probă, instanta poate să nu aplice nici o pedeapsă, iar
dacă inculpatul nu a avut o conduită corespunzătoare, instanta
poate fie să amâne încă o dată pentru acelasi termen aplicarea
pedepsei, fie să aplice pedeapsa în limitele prevăzute de lege.
Sectiunea
a 7-a
Calculul pedepselor
Art. 110. - (1)
Durata executării pedepsei privative de libertate se socoteste din ziua în
care condamnatul a început executarea hotărârii definitive de condamnare.
(2) Ziua în care
începe executarea pedepsei si ziua în care încetează se socotesc în durata
executării.
(3) Timpul în
care condamnatul, în cursul executării pedepsei, se află bolnav în
spital intră în durata executării, în afară de cazul în care
si-a provocat în mod voit boala, iar această împrejurare se constată
în cursul executării pedepsei.
Art. 111. - (1) Timpul
retinerii si al arestării preventive se scade din durata pedepsei
privative de libertate pronuntate. Scăderea se face si atunci când
condamnatul a fost urmărit sau judecat, în acelasi timp ori în mod
separat, pentru mai multe infractiuni concurente, chiar dacă a fost scos
de sub urmărire, s-a încetat urmărirea penală sau a fost achitat
ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat retinerea sau
arestarea preventivă.
(2) Scăderea retinerii si
a arestării preventive se face si în caz de condamnare la
zile-amendă, prin înlăturarea în totul sau în parte a executării
zilelor amendă.
Art. 112. - În cazul
infractiunilor săvârsite în conditiile art. 11, 12 sau 13, partea din
pedeapsă, precum si retinerea si arestarea preventivă executate în
afara teritoriului tării se scad din durata pedepsei aplicate pentru
aceeasi infractiune de instantele române.
TITLUL IV
MINORITATEA
Art. 113. - (1) Minorul care
nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal.
(2) Minorul care are vârsta
între 14 si 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedeste că a
săvârsit fapta cu discernământ.
(3) Minorul care a împlinit
vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.
Art. 114. - (1) Fată de
minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă
ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sanctiunii se tine seama de
gravitatea faptei săvârsite, de starea fizică, de dezvoltarea
intelectuală si morală a minorului, de comportarea lui, de conditiile
în care a fost crescut si a trăit si de orice alte elemente de natură
să caracterizeze persoana minorului.
(2) Pedeapsa se aplică numai
dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este
suficientă pentru îndreptarea minorului.
Art. 115. - Măsurile
educative care se pot lua fată de minor sunt:
a) mustrarea;
b) libertatea sub
supraveghere;
c) libertatea sub supraveghere
severă;
d) internarea într-un centru
de reeducare;
e) internarea într-un institut
medical-educativ.
Art. 116. - (1) Măsura
educativă a mustrării constă în dojenirea minorului, în
explicarea gravitătii faptei săvârsite, în sfătuirea minorului
de a se purta în asa fel încât să dea dovadă de îndreptare,
atrăgându-i-se totodată atentia că, dacă va săvârsi
din nou o infractiune, se va lua fată de el o măsură mai
severă sau i se va aplica o pedeapsă.
(2) Măsura mustrării
nu se poate lua dacă minorul a devenit major la data judecării. În
acest caz, în locul măsurii educative a mustrării se dispune amenda
sub forma zilelor-amendă între 5 si 10 zile, fiecare zi fiind
socotită între 50.000 si 100.000 lei, sau munca în folosul comunitătii
pe o perioadă între 25 si 50 de ore.
Art. 117. - (1) Măsura
educativă a libertătii sub supraveghere constă în lăsarea
minorului în libertate pe timp de un an sub supravegherea părintilor
săi, a celui care l-a adoptat sau a tutorelui. Dacă acestia nu pot
asigura supravegherea în conditii satisfăcătoare, instanta dispune
încredintarea minorului, pe acelasi interval de timp, unei persoane de
încredere, de preferintă unei rude apropiate, la cererea acesteia.
(2) Instanta pune în vedere,
celui căruia i s-a încredintat supravegherea, îndatorirea de a veghea
îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui. De asemenea, i se
pune în vedere că are obligatia să înstiinteze instanta de
îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se
exercită asupra lui sau dacă a săvârsit o nouă infractiune.
(3) Instanta poate să
impună minorului respectarea uneia sau mai multora din următoarele
obligatii:
a) să nu frecventeze
anumite locuri stabilite;
b) să nu intre în
legătură cu anumite persoane si, dacă a fost contactat de
acestea, să anunte de îndată;
c) să frecventeze cursuri
scolare din învătământul general obligatoriu;
d) să presteze o
activitate neremunerată într-o institutie de interes public fixată de
instantă, cu o durată între 50 si 100 de ore, de maximum 3 ore pe zi,
după programul de scoală, în zilele nelucrătoare si în
vacantă.
(4) Instanta
atrage atentia minorului asupra consecintelor comportării sale.
(5) După
luarea măsurii libertătii sub supraveghere, instanta
încunostintează scoala unde minorul învată sau unitatea la care este
angajat si, după caz, institutia la care prestează activitatea
stabilită de instantă.
(6) Dacă
înăuntrul termenului prevăzut în alin. (1) minorul se sustrage de la
supravegherea ce se exercită asupra lui ori săvârseste o infractiune,
instanta revocă libertatea sub supraveghere si ia fată de minor fie
măsura libertătii sub supraveghere severă, fie măsura
internării într-un centru de reeducare sau îi aplică o pedeapsă.
(7) Dacă
minorul a devenit major la data judecării, se dispune, în locul
măsurii educative a libertătii sub supraveghere, amenda sub forma
zilelor-amendă între 10 si 20 de zile, fiecare zi fiind socotită
între 50.000 si 200.000 lei, sau munca în folosul comunitătii pe o perioadă
între 50 si 150 de ore.
(8) Termenul
prevăzut în alin. (1) curge de la data punerii în executare a
libertătii sub supraveghere.
Art. 118. - (1)
Măsura educativă a libertătii sub supraveghere severă
constă în lăsarea minorului în libertate pe o perioadă între un
an si 3 ani, sub supravegherea unei institutii legal însărcinate cu
supravegherea minorilor sau a serviciilor de reintegrare socială si
supraveghere.
(2)
Supravegherea poate consta în includerea minorului în programe de reintegrare
socială, precum si în acordarea de asistentă si consiliere. Pe durata
supravegherii severe, instanta poate să impună minorului respectarea
uneia sau mai multora dintre obligatiile prevăzute în art. 117 alin. (3).
(3) Dispozitiile
art. 117 alin. (2), (4) - (6) si (8) se aplică în mod corespunzător.
(4) Dacă
minorul a devenit major la data judecării, se dispune, în locul
măsurii educative a libertătii sub supraveghere severă, o
amendă sub forma zilelor-amendă între 15 si 30 de zile, fiecare zi
fiind socotită între 50.000 si 300.000 lei sau munca în folosul
comunitătii pe o perioadă între 100 si 200 de ore.
Art. 119. - (1)
Măsura educativă a internării într-un centru de reeducare se
dispune cu privire la minorul care, în raport cu gravitatea faptei
săvârsite si cu nevoile de reeducare, are posibilitatea de a se îndrepta
chiar fără a i se aplica o pedeapsă. În timpul internării i se
asigură minorului posibilitatea de a dobândi educatia necesară si o
pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale.
(2) Măsura se va lua pe
timp nedeterminat, însă nu poate dura decât până la împlinirea
vârstei de 18 ani. În mod exceptional, măsura educativă a
internării poate dura până la împlinirea vârstei de 20 de ani,
dacă minorul a comis fapta la o dată apropiată vârstei de 18 ani
sau dacă gravitatea faptei săvârsite, nevoile de reeducare a
minorului si necesitatea continuitătii procesului său de
pregătire justifică aceasta.
(3) Dacă în perioada internării
într-un centru de reeducare minorul săvârseste din nou o infractiune
pentru care se apreciază că este necesar să i se aplice o
pedeapsă privativă de libertate, instanta revocă internarea si
aplică pedeapsa. În cazul când instanta nu consideră că este
necesară aplicarea pedepsei, se mentine măsura internării.
(4) Dacă se
descoperă, după pronuntarea unei hotărâri prin care s-a dispus
internarea minorului într-un centru de reeducare, că minorul
săvârsise o infractiune concurentă pentru care se apreciază
că este necesar să i se aplice o pedeapsă privativă de
libertate, instanta revocă internarea si aplică pedeapsa. În cazul
când instanta nu consideră că este necesară aplicarea pedepsei,
se mentine măsura internării.
(5) Dacă se
descoperă, după pronuntarea unei hotărâri prin care s-a dispus
internarea minorului într-un centru de reeducare, că minorul suferise
pentru o infractiune concurentă si o condamnare la o pedeapsă
privativă de libertate, măsura internării se revocă.
(6) Dacă minorul a
devenit major la data judecării, se poate dispune internarea într-un
centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 20 de ani sau, în locul
măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, se poate
dispune amenda sub forma zilelor-amendă între 20 si 50 de zile, fiecare zi
fiind socotită între 50.000 si 350.000 lei sau munca în folosul
comunitătii pe o perioadă între 100 si 300 de ore.
Art. 120. - (1) Măsura
internării într-un institut medical-educativ se ia fată de minorul
care, din cauza stării sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament
medical si de un regim special de educatie.
(2) Măsura se ia pe timp
nedeterminat, însă nu poate dura decât până la împlinirea vârstei de
18 ani.
(3) Măsura poate fi
ridicată si înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, dacă a
dispărut cauza care a impus luarea acesteia. Dispunând ridicarea
măsurii, instanta poate să ia fată de minor măsura
internării într-un centru de reeducare.
(4) Dispozitiile art. 119
alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
(5) Dacă
minorul a devenit major la data judecării, se poate dispune internarea
într-un institut medical-educativ până la împlinirea vârstei de 20 de ani
sau, în locul măsurii educative a internării într-un institut medical-educativ,
se poate dispune obligarea la tratament medical si amenda sub forma
zilelor-amendă între 10 si 20 de zile, fiecare zi fiind socotită
între 50.000 si 200.000 lei sau munca în folosul comunitătii pe o
perioadă între 50 si 150 de ore.
Art. 121. - (1) Dacă a
trecut cel putin un an de la data internării în centrul de reeducare, iar
minorul a dat dovezi temeinice de îndreptare, se poate dispune liberarea
acestuia înainte de a deveni major.
(2) Cel care a devenit major
în cursul judecătii si instanta a dispus internarea în centru de reeducare
până la împlinirea vârstei de 20 de ani poate fi liberat după ce a
executat cel putin un an din această măsură, dacă a dat
dovezi temeinice de îndreptare.
Art. 122. - (1) Dacă în
perioada liberării acordate potrivit art. 121, minorul săvârseste din
nou o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, instanta,
tinând seama de gravitatea infractiunii, poate dispune fie mentinerea
liberării, fie revocarea si aplicarea unei pedepse. În cazul în care nu
este necesară aplicarea unei pedepse, se revocă numai liberarea.
(2) Dacă în perioada
liberării minorul săvârseste din nou o infractiune pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii stricte, a detentiunii severe sau a detentiunii pe
viată, instanta revocă liberarea si aplică o pedeapsă. În
cazul când nu este necesară aplicarea pedepsei, se revocă numai
liberarea.
Art. 123. - (1) Pedepsele care
se pot aplica minorului sunt următoarele:
a) închisoarea strictă de
la 5 la 15 ani, când legea prevede pentru infractiunea săvârsită
pedeapsa detentiunii pe viată;
b) închisoarea strictă de
la 3 la 12 ani, când legea prevede pentru infractiunea săvârsită pedeapsa
detentiunii severe;
c) închisoarea strictă
între limitele reduse la jumătate ale pedepsei prevăzute de lege
pentru infractiunea săvârsită, când legea prevede pentru aceasta
pedeapsa închisorii stricte, fără ca minimul închisorii stricte aplicabile
minorului să depăsească 3 ani;
d) închisoarea între limitele
reduse la jumătate ale pedepsei prevăzute de lege pentru infractiunea
săvârsită, când legea prevede pentru aceasta pedeapsa închisorii;
e) amenda sub forma
zilelor-amendă, între 5 si 180 de zile, fiecare zi fiind socotită
între 50.000 lei si 500.000 lei;
f) munca în folosul
comunitătii, între 50 si 250 de ore.
(2) Pedepsele
aplicate minorului se execută în regimul prevăzut în legea pentru
executarea pedepselor.
(3) Pedepsele
complementare nu se aplică minorului.
(4)
Condamnările pronuntate pentru faptele săvârsite în timpul
minoritătii nu atrag incapacităti sau decăderi.
Suspendarea
conditionată a executării pedepsei aplicate minorului
Art. 124. - (1)
În cazul suspendării conditionate a executării pedepsei aplicate
minorului, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii sau
închisorii stricte la care se adaugă un interval de timp de la 6 luni la 2
ani, stabilit de instantă. Dacă pedeapsa aplicată constă în
zile-amendă, termenul de încercare este de 6 luni.
(2) Pe durata
termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani,
instanta poate dispune încredintarea supravegherii minorului unei persoane din
cele arătate în art. 117 ori unei institutii legal însărcinate cu
supravegherea minorilor sau serviciului de reintegrare socială si
supraveghere, potrivit art. 118. Instanta poate stabili, totodată, pentru minor una
sau mai multe obligatii dintre cele prevăzute în art. 117 alin. (3), iar
după împlinirea vârstei de 18 ani, instanta poate să oblige pe minor
la respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a
obligatiilor prevăzute în art. 103 si art. 107.
(3) Dispozitiile art. 95 alin. (3), art. 96 alin.
(3), art. 97 si art. 98 se aplică în mod corespunzător.
(4) Sustragerea minorului de la îndeplinirea
obligatiilor prevăzute în art. 117 alin. (3), art. 103 si art. 107 poate
atrage revocarea suspendării conditionate potrivit art. 104 alin. (2) si
art. 107 alin. (2).
(5) În cazul neîndeplinirii măsurilor de
supraveghere ori a obligatiilor stabilite de instantă, potrivit art. 103,
se aplică în mod corespunzător dispozitiile art. 104 alin. (2).
Art. 125. - (1) În cazul suspendării executării
pedepsei sub supraveghere aplicate minorului, termenul de încercare se compune
din durata pedepsei închisorii sau închisorii stricte, la care se adaugă
un interval de timp de la un an la 3 ani, stabilit de instantă.
(2) Pe durata termenului de
încercare, instanta poate dispune luarea vreuneia din măsurile
prevăzute în art. 124 alin. (2).
Art. 126. - În cazul
infractiunilor sanctionate cu pedeapsa închisorii sau cu pedeapsa închisorii
stricte de cel mult 2 ani, instanta poate să nu aplice nici o
pedeapsă minorului care nu a avut antecedente penale, a acoperit
prejudiciul cauzat si a dat dovezi temeinice că se poate îndrepta chiar
fără aplicarea unei pedepse.
Art. 127. - (1) În cazul
infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sau a închisorii
stricte de cel mult 5 ani, instanta, după stabilirea pedepsei, poate
să amâne aplicarea acesteia, dacă minorul nu are antecedente penale,
a acoperit prejudiciul cauzat sau dovedeste că are posibilitatea de a-l
acoperi si după săvârsirea faptei a dat dovezi temeinice că se
poate îndrepta chiar fără aplicarea pedepsei.
(2) În cazul în care instanta
amână aplicarea pedepsei, aceasta fixează în cuprinsul hotărârii
data la care urmează să se pronunte asupra pedepsei, care nu poate
depăsi 2 ani din momentul pronuntării hotărârii.
(3) Intervalul de timp dintre
momentul pronuntării hotărârii si data fixată de instantă
potrivit alin. (2) constituie perioadă de probă pentru minor.
(4) În perioada de probă,
dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, instanta poate dispune
încredintarea minorului unei persoane din cele arătate în art. 117 ori
unei institutii legal însărcinate cu supravegherea minorului sau serviciului
de reintegrare socială si supraveghere, putând să dispună
totodată pentru minor unele din obligatiile prevăzute în art. 117
alin. (3).
(5) Dacă minorul a avut o
conduită corespunzătoare în perioada de probă, instanta poate
să nu aplice nici o pedeapsă, iar dacă minorul nu a avut o
conduită corespunzătoare, instanta poate fie să amâne încă
o dată pentru acelasi termen aplicarea pedepsei, fie să aplice
pedeapsa în limitele prevăzute de lege.
TITLUL V
MĂSURILE DE SIGURANTĂ
CAPITOLUL I
DISPOZITII GENERALE
Art. 128. - (1) Măsurile
de sigurantă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol si
preîntâmpinarea săvârsirii faptelor prevăzute de legea penală.
(2) Măsurile de
sigurantă se iau fată de persoanele care au comis fapte prevăzute
de legea penală.
(3) Măsurile de
sigurantă se pot lua chiar dacă făptuitorului nu i se
aplică o pedeapsă, cu exceptia măsurilor prevăzute în art.
129 lit. d) si e).
Art. 129. -
Măsurile de sigurantă sunt:
a) obligarea la tratament
medical;
b) internarea
medicală;
c) interzicerea
de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o altă
ocupatie;
d) interzicerea
de a se afla în anumite localităti;
e) interdictia
de a reveni în locuinta familiei pe o perioadă determinată;
f) expulzarea
străinilor;
g) confiscarea
specială.
CAPITOLUL II
REGIMUL MĂSURILOR DE SIGURANTĂ
Art. 130. - (1)
Dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării cronice
prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substante, prezintă pericol
pentru societate, acesta poate fi obligat să se prezinte în mod regulat la
tratament medical până la însănătosire.
(2) Când
persoana fată de care s-a luat această măsură nu se
prezintă regulat la tratament, se poate dispune internarea medicală.
(3) Dacă
persoana obligată la tratament este condamnată la o pedeapsă
privativă de libertate, tratamentul se efectuează si în timpul
executării pedepsei.
(4) Măsura
obligării la tratament medical poate fi luată în mod provizoriu si în
cursul urmăririi penale sau al judecătii.
Art. 131. - (1)
Când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman si se află într-o
stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura
internării acestuia într-un institut medical de specialitate, până la
însănătosire.
(2) Această
măsură poate fi luată si în cursul urmăririi penale sau al
judecătii.
(3) Persoana
internată care părăseste fără învoire institutul
medical va fi obligată, cu sprijinul organelor de politie, să
revină la institut, dacă legea nu prevede altfel.
Interzicerea
unei functii sau profesii
Art. 132. - (1)
Când făptuitorul a săvârsit fapta datorită incapacitătii,
nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei
anumite functii ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau altei
ocupatii, se poate lua măsura interzicerii ocupării acelei functii
sau exercitării acelei profesii, meserii ori ocupatii.
(2) Această
măsură poate fi revocată la cerere, după trecerea unui
termen de cel putin un an, dacă se constată că temeiurile care
au impus luarea ei au încetat. O nouă cerere nu se poate face decât
după trecerea unui termen de cel putin un an de la data respingerii
cererii anterioare.
(3) Măsura
interzicerii unei functii sau profesii poate fi luată în mod provizoriu si
în cursul urmăririi penale sau al judecătii.
(4) Această
măsură nu poate fi luată în cazul persoanelor care exercită
un mandat electiv, au responsabilităti sindicale sau patronale ori
desfăsoară o activitate în domeniul presei.
Interzicerea de
a se afla în anumite localităti
Art. 133. - (1)
Dacă instanta constată că prezenta unei persoane condamnate la
pedeapsa privativă de libertate de cel putin un an în localitatea unde a
săvârsit infractiunea sau în alte localităti constituie un pericol
grav pentru societate, poate lua fată de aceasta măsura interzicerii
de a se afla în acea localitate sau în alte localităti anume determinate
prin hotărârea de condamnare.
(2) Această
măsură poate fi luată pe o durată de până la 5 ani si
poate fi prelungită dacă nu a dispărut pericolul care a
justificat luarea măsurii. Prelungirea nu poate depăsi durata
măsurii luate initial.
(3) Măsura
de sigurantă poate fi revocată la cerere sau din oficiu, după
trecerea unui termen de cel putin un an, dacă temeiurile care au impus
luarea ei au încetat. O nouă cerere nu se poate face decât după
trecerea unui termen de cel putin un an de la data respingerii cererii
anterioare.
Art. 134. - (1)
Dacă instanta constată că prezenta, în locuinta familiei, a
persoanei condamnate la pedeapsa privativă de libertate de cel putin un an
pentru loviri sau orice alte acte de violentă cauzatoare de suferinte
fizice sau psihice ori pentru vătămare corporală, sau pentru act
sexual cu un minor, ori pentru coruptie sexuală, săvârsite asupra
unui membru de familie, constituie un pericol grav pentru ceilalti membri ai
familiei, poate lua fată de această persoană măsura interzicerii
de a reveni în locuinta familiei, la cererea părtii vătămate.
(2) Această
măsură poate fi luată pe o durată de până la 2 ani si
poate fi prelungită dacă nu a dispărut pericolul care a
justificat luarea măsurii. Prelungirea nu poate depăsi durata
măsurii luate initial.
(3) Măsura
poate fi luată în mod provizoriu si în cursul urmăririi penale sau al
judecătii.
(4) Partea
vătămată poate cere oricând revocarea măsurii
prevăzute în alin. (1).
Art. 135. - (1)
Cetăteanului străin care a comis o infractiune i se poate interzice
rămânerea pe teritoriul tării.
(2) În cazul în care
expulzarea însoteste pedeapsa privativă de libertate, aducerea la
îndeplinire a expulzării are loc după executarea pedepsei.
(3) Încetarea expulzării
se pronuntă de instantă.
(4) Persoanele prevăzute
în prezentul articol nu vor fi expulzate dacă există pericolul real
de a fi condamnate la moarte ori de a fi supuse la tortură, tratamente
inumane sau degradante în statul în care ar urma să fie expulzate sau
dacă sunt căsătorite cu cetăteni români, au domiciliul si
familia în România, iar căsătoria este anterioară
săvârsirii faptei.
Art. 136. - (1) Sunt supuse
confiscării speciale:
a) bunurile produse ori care
au dobândit un alt regim juridic prin infractiune;
b) bunurile care au servit sau
care au fost destinate să servească la săvârsirea vinei
infractiuni, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, apartinând
altei persoane, aceasta a cunoscut modul lor de folosire. Această măsură
nu poate fi dispusă în cazul infractiunilor săvârsite prin
presă;
c) bunurile care au fost date
pentru a determina săvârsirea unei infractiuni sau pentru a
răsplăti pe făptuitor;
d) bunurile dobândite prin
săvârsirea infractiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate
si în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;
e) bunurile detinute în contra
dispozitiilor legale.
(2) Dacă bunurile supuse
confiscării nu se găsesc, se confiscă echivalentul lor în bani
sau bunurile dobândite în locul acestora.
(3) Instanta
poate să nu dispună confiscarea bunului, dacă acesta face parte
dintre mijloacele de existentă, de trebuintă zilnică ori de
exercitare a profesiei făptuitorului.
TITLUL VI
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ
Efectele amnistiei
Art. 137. - (1) Amnistia
înlătură răspunderea penală pentru fapta
săvârsită. Dacă intervine după condamnare, ea
înlătură si executarea pedepsei pronuntate, precum si celelalte
consecinte ale condamnării. Amenda încasată anterior amnistiei nu se
restituie.
(2) Amnistia nu
are efecte asupra măsurilor de sigurantă, măsurilor educative si
asupra drepturilor persoanei vătămate.
Art. 138. - (1)
Prescriptia înlătură răspunderea penală.
(2) Prescriptia
nu înlătură răspunderea penală în cazul infractiunilor
contra umanitătii.
Art. 139. - (1)
Termenele de prescriptie a răspunderii penale sunt:
a) 25 ani, când
legea prevede pentru infractiunea săvârsită pedeapsa detentiunii pe
viată;
b) 20 ani, când
legea prevede pentru infractiunea săvârsită pedeapsa detentiunii
severe;
c) 15 ani, când
legea prevede pentru infractiunea săvârsită pedeapsa închisorii
stricte mai mare de 10 ani;
d) 10 ani, când
legea prevede pentru infractiunea săvârsită pedeapsa închisorii
stricte mai mare de 5 ani, dar care nu depăseste 10 ani;
e) 5 ani, când legea prevede
pentru infractiunea săvârsită pedeapsa închisorii stricte între un an
si 5 ani;
f) 3 ani, când legea prevede
pentru infractiunea săvârsită pedeapsa închisorii, amenda sub forma
zilelor-amendă ori munca în folosul comunitătii.
(2) Prevederile alin. (1) lit.
e) se aplică si în cazul pedepselor prevăzute de lege pentru persoana
juridică.
(3) Termenele prevăzute
în prezentul articol se socotesc de la data săvârsirii infractiunii. În
cazul infractiunilor continue termenul curge de la data încetării actiunii
sau inactiunii, iar în cazul infractiunilor continuate, de la data
săvârsirii ultimei actiuni sau inactiuni.
Art. 140. - (1) Cursul
termenului prescriptiei prevăzute în art. 139 se întrerupe prin
îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat
învinuitului sau inculpatului în desfăsurarea procesului penal.
(2) După fiecare
întrerupere începe să curgă un nou termen de prescriptie.
(3) Întreruperea cursului
prescriptiei produce efecte fată de toti participantii la infractiune,
chiar dacă actul de întrerupere priveste numai pe unii dintre ei.
(4) Termenele prevăzute
în art. 139, dacă au fost depăsite cu încă o jumătate, vor
fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.
Art. 141. - (1) Cursul
termenului prescriptiei prevăzute în art. 139 este suspendat pe timpul cât
o dispozitie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de
neînlăturat împiedică punerea în miscare a actiunii penale sau
continuarea procesului penal.
(2) Prescriptia îsi reia
cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.
Art. 142. - Termenele de
prescriptie a răspunderii penale se reduc la jumătate pentru cei care
la data săvârsirii infractiunii erau minori.
Art. 143. - (1) În cazul
infractiunilor pentru care punerea în miscare a actiunii penale este
conditionată de introducerea unei plângeri prealabile de către
persoana vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură
răspunderea penală.
(2) Retragerea plângerii
prealabile, de asemenea, înlătură răspunderea penală.
(3) Fapta care a adus o
vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală,
chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se mentine numai
de către una dintre ele.
(4) Fapta atrage
răspunderea penală a tuturor participantilor la săvârsirea
acesteia, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se
mentine cu privire numai la unul dintre ei.
(5) În cazul în care cel
vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercitiu
ori cu capacitatea de exercitiu restrânsă, actiunea penală se pune în
miscare si din oficiu.
Art. 144. - (1) Împăcarea
părtilor în cazurile prevăzute de lege înlătură
răspunderea penală si stinge si actiunea civilă.
(2) Împăcarea este
personală si produce efecte numai dacă intervine până la
rămânerea definitivă a hotărârii.
(3) Pentru persoanele
lipsite de capacitate de exercitiu împăcarea se face numai de
reprezentantii lor legali. Cei cu capacitate de exercitiu restrânsă se pot
împăca cu încuviintarea persoanelor prevăzute de lege. Împăcarea
produce efecte si în cazul în care actiunea penală a fost pusă în
miscare din oficiu.
TITLUL VII
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ SAU MODIFICĂ EXECUTAREA PEDEPSEI
Art. 145. - (1)
Gratierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a
executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai usoară.
(2) Gratierea nu
are efecte asupra pedepselor complementare, în afară de cazul când se
dispune altfel prin actul de gratiere.
(3) Gratierea nu
are efect asupra măsurilor de sigurantă si măsurilor educative,
în afară de cazul când se dispune altfel prin actul de gratiere.
(4) Gratierea
are efecte si asupra pedepselor a căror executare este suspendată
conditionat. În acest caz, partea din termenul de încercare care
reprezintă durata pedepsei pronuntate de instantă se reduce în mod
corespunzător. Dacă suspendarea conditionată este revocată
sau anulată, se execută numai partea din pedeapsă
rămasă negratiată.
Art. 146. - (1)
Prescriptia înlătură executarea pedepsei principale.
(2) Prescriptia
nu înlătură executarea pedepselor principale pronuntate pentru
infractiunile contra umanitătii.
Art. 147. - (1)
Termenele de prescriptie a executării pedepsei sunt:
a) 20 de ani,
când pedeapsa care urmează a fi executată este detentiunea pe
viată sau detentiunea severă;
b) 5 ani, plus
durata pedepsei închisorii stricte sau închisorii care urmează a fi
executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul pedepselor cu închisoarea;
c) 3 ani, în
cazul pedepsei amenzii sub forma zilelor-amendă si a muncii în folosul
comunitătii.
(2) Prevederile
alin. (1) lit. c) se aplică corespunzător si în cazul pedepselor
aplicate persoanei juridice.
(3) Termenele
prevăzute în alin. (1) se socotesc de la data când hotărârea de
condamnare a rămas definitivă.
(4) În cazul
revocării suspendării conditionate a executării pedepsei sau a
suspendării executării pedepsei sub supraveghere, termenul de
prescriptie începe să curgă de la data când hotărârea de
revocare a rămas definitivă.
(5)
Măsurile de sigurantă nu se prescriu.
Art. 148. -
Termenele de prescriptie a executării pedepsei se reduc la jumătate
pentru cei care la data săvârsirii infractiunii erau minori.
Art. 149. - (1)
Cursul termenului prescriptiei executării pedepsei se întrerupe prin
începerea executării pedepsei. Sustragerea de la executare, după
începerea executării pedepsei, face să curgă un nou termen de
prescriptie de la data sustragerii.
(2) Cursul
termenului prescriptiei executării se întrerupe si prin săvârsirea
din nou a unei infractiuni.
Art. 150. - (1)
Cursul termenului prescriptiei executării pedepsei este suspendat în
cazurile si conditiile prevăzute în Codul de
procedură penală.
(2) Prescriptia
îsi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.
TITLUL VIII
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CONSECINTELE CONDAMNĂRII
Art. 151. - (1)
Reabilitarea de drept are loc în cazul condamnării la amendă sub
forma zilelor-amendă, la muncă în folosul comunitătii sau la
pedeapsa închisorii, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a
săvârsit nici o altă infractiune.
(2) Prevederile
art. 155 se aplică în mod corespunzător.
(3) Reabilitarea
de drept poate fi constatată si de instanta de judecată. În acest caz
instanta verifică îndeplinirea conditiilor prevăzute în alin. (1),
după care pronuntă o hotărâre în constatare.
Art. 152. - (1)
Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanta
judecătorească:
a) în cazul
condamnării la pedeapsa închisorii stricte, după trecerea unui termen
de 5 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronuntate;
b) în cazul
condamnării la pedeapsa detentiunii severe ori la pedeapsa detentiunii pe
viată comutată sau înlocuită cu pedeapsa detentiunii severe,
după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adaugă o jumătate
din durata pedepsei pronuntate;
c) în cazul condamnării
la pedeapsa detentiunii pe viată considerată executată ca urmare
a gratierii, a împlinirii termenului de prescriptie a executării pedepsei
sau a împlinirii termenului prevăzut de lege în cazul liberării conditionate,
după trecerea unui termen de 20 de ani.
(2) Instanta
poate dispune, în cazuri exceptionale, reducerea termenelor prevăzute în
acest articol.
(3) Condamnatul
decedat până la împlinirea conditiilor de reabilitare poate fi reabilitat
dacă instanta, evaluând comportarea condamnatului până la deces,
apreciază că merită acest beneficiu.
Art. 153. - (1)
Termenele prevăzute în art. 151 si 152 se socotesc de la data când a luat
sfârsit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.
(2) Pentru cei
condamnati la amendă sub forma zilelor-amendă, termenul curge din
momentul în care amenda a fost achitată sau executarea ei s-a stins în
orice alt mod.
(3) În caz de
gratiere totală sau de gratiere a restului de pedeapsă, termenul curge
de la data actului de gratiere, dacă la acea dată hotărârea de
condamnare era definitivă si de la rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare, dacă actul de gratiere se referă la
infractiuni în curs de judecată.
Art. 154. - (1)
Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel
condamnat întruneste următoarele conditii:
a) nu a suferit
o nouă condamnare în intervalul prevăzut în art. 152;
b) îsi are
asigurată existenta prin muncă sau prin alte mijloace oneste, precum
si în cazul când are vârsta de a fi pensionat sau este incapabil de muncă;
c) a avut o
bună conduită;
d) a achitat în
întregime cheltuielile de judecată si despăgubirile civile la plata
cărora a fost obligat, în afară de cazul când partea
vătămată a renuntat la despăgubiri, sau când instanta
constată că cel condamnat si-a îndeplinit în mod regulat obligatiile
privitoare la dispozitiile civile din hotărârea de condamnare.
(2) Când
instanta constată că nu este îndeplinită conditia de la alin.
(1) lit. d), dar aceasta nu se datorează relei-vointe a condamnatului,
poate dispune reabilitarea.
Art. 155. - (1)
Reabilitarea face să înceteze decăderile si interdictiile, precum si
incapacitătile care rezultă din condamnare.
(2) Reabilitarea
nu are ca urmare obligatia de reintegrare în functia din care făptuitorul
a fost scos în urma condamnării ori de rechemare în cadrele permanente ale
fortelor armate sau de redare a gradului militar pierdut.
(3) De asemenea,
reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de sigurantă, cu exceptia
celor prevăzute în art. 129 lit. d) si e).
Art. 156. - (1)
În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate face o nouă
cerere decât după un termen de 3 ani în cazul condamnării la pedeapsa
detentiunii severe si după un termen de 2 ani în cazul condamnării la
pedeapsa închisorii stricte; aceste termene se socotesc de la data respingerii
cererii.
(2) Conditiile prevăzute
în art. 154 trebuie să fie îndeplinite si pentru intervalul de timp care a
precedat noua cerere.
(3) Cererea respinsă
ca urmare a neîndeplinirii unor conditii de formă poate fi reînnoită
potrivit Codului de procedură penală.
Art. 157. -
Reabilitarea judecătorească va fi anulată când după
acordarea ei s-a descoperit că cel reabilitat mai suferise o condamnare
care, dacă ar fi fost cunoscută, ar fi condus la respingerea cererii
de reabilitare.
TITLUL IX
ÎNTELESUL UNOR TERMENI SAU EXPRESII ÎN LEGEA PENALĂ
Art. 158. - Prin
săvârsirea unei infractiuni sau comiterea unei infractiuni se întelege
săvârsirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca
infractiune consumată sau ca tentativă, precum si participarea la
comiterea acestora ca autor, instigator sau complice.
Art. 159. - Prin termenul
public se întelege tot ce priveste autoritătile publice, institutiile
publice sau alte persoane juridice de drept public.
Art. 160. - Prin consecinte
deosebit de grave se întelege o pagubă materială mai mare de
3.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activitătii,
cauzate vreuneia dintre unitătile la care se referă art. 159 ori altei
persoane juridice sau fizice.
Art. 161. - Prin functionar
public se întelege orice persoană care exercită permanent sau
temporar o însărcinare de orice natură, în serviciul vreuneia dintre
unitătile la care se referă art. 159.
Art. 162. - Prin functionar se
întelege orice persoană care exercită o însărcinare în serviciul
unei persoane juridice de drept privat.
Persoană care
exercită un serviciu de interes public
Art. 163. - Prin persoană
care exercită un serviciu de interes public se întelege orice
persoană particulară care exercită o profesie de interes public,
pentru care este necesară o abilitare specială a autoritătilor
publice si care este supusă controlului acestora.
Art. 164. - (1) Rude apropiate
sunt ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum
si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude.
(2) Dispozitiile din legea
penală privitoare la rude apropiate, în limitele prevăzute de alin.
(1), se aplică, în caz de adoptie, atât persoanei adoptate, cât si
descendentilor acesteia si în raport cu rudele firesti.
Art. 165. - Prin membru de
familie se întelege sotul sau ruda apropiată, dacă aceasta din
urmă locuieste si gospodăreste împreună cu făptuitorul.
Art. 166. - (1) Informatii
secrete de stat sunt informatiile clasificate astfel de autoritătile
competente, potrivit legii.
(2) Înscris oficial este orice
înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă art.
159 sau care apartine unei asemenea unităti.
Art. 167. - (1) Arme sunt
piesele, instrumentele sau dispozitivele declarate astfel prin dispozitii
legale.
(2) Sunt asimilate armelor
orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme si care au fost
întrebuintate pentru atac.
Art. 168. - Fapta se
consideră săvârsită în public atunci când a fost comisă:
a) într-un loc care prin
natura sau destinatia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă
nu este prezentă nici o persoană;
b) în orice alt loc accesibil
publicului, dacă sunt de fată două sau mai multe persoane;
c) în loc neaccesibil
publicului, însă cu intentia ca fapta să fie auzită sau
văzută si dacă acest rezultat s-a produs fată de două
sau mai multe persoane;
d) într-o adunare sau reuniune
de mai multe persoane, cu exceptia reuniunilor care pot fi considerate că
au caracter de familie, datorită naturii relatiilor dintre persoanele
participante.
Art. 169. - Timp de
război este intervalul de timp de la data declarării mobilizării
sau de la începerea operatiilor de război până la data trecerii
armatei la starea de pace.
Art. 170. - La calcularea
timpului ziua se socoteste de 24 de ore si săptămâna de 7 zile. Luna
si anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare
datei de la care au început să curgă.
Art. 171. - Prin pedeapsă
prevăzută de lege se întelege pedeapsa prevăzută în textul
de lege care incriminează fapta, fără luarea în considerare a
cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
CODUL PENAL
PARTEA
SPECIALĂ
TITLUL I
CRIME SI DELICTE CONTRA PERSOANEI
CAPITOLUL I
CRIME CONTRA UMANITĂTII
Art. 172. - (1)
Săvârsirea în scopul de a distruge în întregime sau în parte o
colectivitate sau un grup national, etnic, rasial sau religios a vreuneia
dintre următoarele fapte:
a) uciderea
membrilor colectivitătii sau grupului;
b)
vătămarea gravă a integritătii fizice sau mintale a
membrilor colectivitătii sau grupului;
c) supunerea
colectivitătii ori a grupului la conditii de existentă sau tratament
de natură să ducă la distrugere fizică;
d) luarea de
măsuri tinzând la împiedicarea nasterilor în sânul colectivitătii sau
al grupului;
e) transferarea
fortată a copiilor apartinând unei colectivităti sau unui grup în
altă colectivitate sau în alt grup, se pedepseste cu detentiune pe
viată sau cu detentiune severă de la 15 la 25 de ani si interzicerea
unor drepturi.
(2) Întelegerea
în vederea săvârsirii infractiunii de genocid se pedepseste cu detentiune
severă de la 15 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 173. - (1)
Supunerea la tratamente neomenoase a rănitilor ori bolnavilor, a membrilor
personalului civil sanitar sau al Crucii Rosii ori al organizatiilor asimilate
acesteia, a naufragiatilor, a prizonierilor de război si, în general, a
oricărei alte persoane căzute sub puterea adversarului, ori supunerea
acestora la experiente medicale sau stiintifice care nu sunt justificate de un
tratament medical în interesul lor, se pedepseste cu detentiune severă de
la 15 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeasi
pedeapsă se sanctionează săvârsirea fată de persoanele
arătate în alin. (1) a vreuneia dintre următoarele fapte:
a) constrângerea
de a servi în fortele armate ale adversarului;
b) luarea de
ostatici;
c) deportarea;
d) dislocarea
sau lipsirea de libertate fără temei legal;
e) condamnarea
sau executia fără o judecată prealabilă efectuată de
către o instantă constituită în mod legal si care să fi
judecat cu respectarea garantiilor judiciare fundamentale prevăzute de
lege.
(3) Torturarea, mutilarea sau
exterminarea celor prevăzuti în alin. (1) se pedepseste cu detentiune pe
viată sau cu detentiune severă de la 15 la 25 de ani si interzicerea
unor drepturi.
Art. 174. -
Faptele prevăzute în art. 172 si art. 173 săvârsite în timp de
război se pedepsesc cu detentiunea pe viată.
Art. 175. - (1)
Săvârsirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat
împotriva populatiei civile, a vreuneia dintre următoarele fapte:
a) omorul;
b)
vătămarea gravă a integritătii fizice sau
sănătătii fizice ori mintale;
c) exterminarea;
d) supunerea la sclavie;
e) deportarea
sau transferarea fortată de populatie;
f) privarea de
libertate, fără o judecată prealabilă efectuată de
către o instantă constituită în mod legal si care să fi
judecat cu respectarea garantiilor judiciare fundamentale prevăzute de
lege;
g) tortura;
h) violul,
prostitutia fortată, provocarea fortată a graviditătii,
sterilizarea fortată sau orice altă asemenea formă de
violentă sexuală;
i) discriminarea oricărui
grup sau a oricărei colectivităti din motive politice, rasiale,
nationale, etnice, culturale, religioase sau sexuale;
j) disparitiile fortate de
persoane,
se pedepseste cu detentiune pe
viată sau cu detentiune severă de la 15 la 25 de ani si interzicerea
unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsă
se sanctionează si detonarea armelor nucleare sau a oricăror
dispozitive explozive nucleare.
Art. 176. - În cazul
infractiunilor prevăzute în prezentul capitol, nici o împrejurare
exceptională fie că este vorba de o stare de război sau de
amenintări cu războiul, de instabilitate politică internă
sau de oricare altă stare de exceptie, nu poate fi invocată pentru a
justifica fapta; de asemenea, nu poate fi invocat nici ordinul legii sau
comanda autoritătii legitime.
Art. 177. - Tentativa la
crimele prevăzute în acest capitol se sanctionează cu pedeapsa
prevăzută pentru infractiunea consumată sau cu o pedeapsă
în cadrul limitelor imediat inferioare pedepsei prevăzute de lege pentru
infractiunea consumată.
CAPITOLUL II
CRIME SI DELICTE CONTRA VIETII PERSOANEI
Art. 178. - Uciderea unei
persoane se pedepseste cu detentiune severă de la 15 la 25 de ani si
interzicerea unor drepturi.
Omorul
calificat
Art. 179. - Omorul
săvârsit în vreuna din următoarele împrejurări:
a) cu premeditare;
b) asupra sotului sau unei
rude apropiate;
c) asupra unui
minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani;
d) profitând de
starea de neputintă a victimei de a se apăra;
e) asupra unei femei gravide;
f) prin cruzimi;
g) asupra a două sau mai
multor persoane;
h) pentru a săvârsi sau a
ascunde săvârsirea unei tâlhării sau piraterii;
i) în timpul sau în
legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale
victimei, se pedepseste cu detentiune pe viată sau detentiune severă
de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 180. - Uciderea copilului
nou născut, săvârsită imediat după nastere de către
mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de nastere, se
pedepseste cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.
Art. 181. - (1) Uciderea din
culpă a unei persoane se pedepseste cu închisoare strictă de la un an
la 5 ani.
(2) Uciderea din culpă ca
urmare a nerespectării dispozitiilor legale ori a măsurilor de
prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea
unei anumite activităti se pedepseste cu închisoare strictă de la 2
la 7 ani.
(3) Când uciderea din
culpă a unei persoane este săvârsită de un conducător de
vehicul cu tractiune mecanică, având în sânge o îmbibatie alcoolică
ce depăseste limita legală sau care se află în stare de
ebrietate produsă de alcool sau se află sub influenta stupefiantelor
ori a altor substante toxice, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la
12 ani.
(4) Cu aceeasi pedeapsă
se sanctionează uciderea din culpă săvârsită de orice
altă persoană în exercitiul profesiei sau meseriei si care se
află în stare de ebrietate produsă de alcool sau se află sub
influenta stupefiantelor ori a altor substante toxice.
(5) Dacă prin fapta
săvârsită s-a cauzat moartea a două sau mai multe persoane,
pedeapsa este închisoarea strictă de la 7 la 15 ani.
(6) Dacă
fapta prin care s-a produs uciderea din culpă constituie prin ea
însăsi o infractiune, se aplică regulile privind concursul de
infractiuni.
Art. 182. - (1)
Fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane, dacă
sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc, se pedepseste cu
închisoare strictă de la 2 la 7 ani.
(2) Când fapta
prevăzută în alin. (1) s-a săvârsit fată de un minor sau
fată de o persoană care nu era în stare să-si dea seama de fapta
sa ori nu putea fi stăpână pe actele sale, pedeapsa este închisoarea
strictă de la 3 la 10 ani.
Art. 183. -
Tentativa la crimele prevăzute în art. 178 si art. 179 se
sanctionează cu pedeapsa prevăzută pentru infractiunea
consumată sau cu o pedeapsă în cadrul limitelor imediat inferioare
pedepsei prevăzute de lege pentru infractiunea consumată.
Art. 184. -
Persoana juridică se sanctionează pentru infractiunea
prevăzută în art. 181 alin. (2).
CAPITOLUL III
DELICTE CONTRA INTEGRITĂTII CORPORALE SI SĂNĂTĂTII
PERSOANEI
Art. 185. - (1) Lovirea sau
orice alte acte de violentă cauzatoare de suferinte fizice se pedepseste
cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu zile-amendă.
(2) Faptele prevăzute în
alin. (1) săvârsite asupra unui membru de familie se pedepsesc cu
închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.
(3) Lovirea sau actele de
violentă care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru
vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepseste cu închisoare
de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.
(4) Faptele prevăzute în
alin. (3) săvârsite asupra unui membru de familie se pedepsesc cu
închisoare strictă de la un an la 2 ani sau cu zile-amendă.
(5) Actiunea penală se
pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În
cazul faptelor prevăzute în alin. (2) si (4), actiunea penală se pune
în miscare si din oficiu.
(6) Împăcarea
părtilor înlătură răspunderea penală, producându-si
efectele si în cazul în care actiunea penală a fost pusă în miscare
din oficiu.
Art. 186. - (1) Fapta prin
care s-a pricinuit integritătii corporale sau sănătătii o
vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de
cel mult 60 de zile se pedepseste cu închisoare strictă de la un an la 5
ani.
(2) Fapta prevăzută
în alin. (1) săvârsită asupra unui membru de familie se pedepseste cu
închisoare strictă de la un an la 6 ani.
(3) Actiunea penală se
pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În
cazul faptei prevăzute în alin. (2), actiunea penală se pune în
miscare si din oficiu.
(4) Împăcarea
părtilor înlătură răspunderea penală, producându-si
efectele si în cazul în care actiunea penală a fost pusă în miscare
din oficiu.
Art. 187. - (1) Fapta prin
care s-a pricinuit integritătii corporale sau sănătătii o
vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai
mult de 60 de zile se pedepseste cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.
(2) Dacă fapta a produs
vreuna din următoarele consecinte: pierderea unui simt sau organ,
încetarea functionării acestora, o infirmitate permanentă fizică
sau psihică, slutirea, avortul ori punerea în primejdie a vietii
persoanei, pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 10 ani.
(3) Când fapta a fost
săvârsită în scopul producerii consecintelor prevăzute în alin.
(1) si (2), pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 12 ani.
Art. 188. - Dacă vreuna
dintre faptele prevăzute în art. 185-187 a avut ca urmare moartea
victimei, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 15 ani si
interzicerea unor drepturi.
Art. 189. - (1) Fapta prevăzută în art.
185 alin. (3) si (4) care a pricinuit o vătămare ce necesită
pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 10 zile, precum si cea
prevăzută în art. 186, săvârsite din culpă, se pedepsesc cu
închisoare de la o lună la 3 luni sau cu zile-amendă.
(2) Dacă fapta a avut vreuna din urmările
prevăzute în art. 187 alin. (1) sau (2), pedeapsa este închisoarea de la 3
luni la un an sau zile-amendă.
(3) Când săvârsirea faptei prevăzute în
alin. (1) este urmarea nerespectării dispozitiilor legale sau a
măsurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori
pentru îndeplinirea unei anumite activităti, pedeapsa este închisoarea de
la 6 luni la un an sau zile-amendă.
(4) Fapta prevăzută în alin. (2),
dacă este urmarea nerespectării dispozitiilor legale sau a
măsurilor de prevedere arătate în alin. (3), se pedepseste cu
închisoare strictă de la un an la 3 ani sau zile-amendă.
(5) Dacă faptele
prevăzute în alin. (3) si (4) sunt săvârsite de către o
persoană care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este
închisoarea strictă de la un an la 3 ani sau zile-amendă, în cazul
alin. (3), si închisoarea strictă de la un an la 5 ani, în cazul alin.
(4).
(6) Pentru faptele
prevăzute în alin. (1)-(4), actiunea penală se pune în miscare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea
părtilor înlătură răspunderea penală.
Avortul
Art. 190. - (1) Întreruperea
cursului sarcinii, prin orice mijloace, săvârsită în vreuna din
următoarele împrejurări:
a) în afara institutiilor
medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop;
b) de către o
persoană care nu are calitatea de medic de specialitate;
c) dacă vârsta sarcinii a
depăsit paisprezece săptămâni, se pedepseste cu închisoare de la
6 luni la un an sau cu zile-amendă.
(2) Întreruperea cursului
sarcinii, săvârsită în orice conditii, fără
consimtământul femeii însărcinate, se pedepseste cu închisoare
strictă de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.
(3) Dacă prin faptele
prevăzute în alin. (1) si (2) s-a cauzat femeii însărcinate o
vătămare corporală gravă, pedeapsa este închisoarea
strictă de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, iar dacă
fapta a avut ca urmare moartea femeii însărcinate, pedeapsa este
închisoarea strictă de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.
(4) În cazul în care fapta
prevăzută în alin. (2) sau (3) a fost săvârsită de medic,
pe lângă pedeapsa închisorii se va aplica si interdictia exercitării
profesiei de medic, potrivit art. 75 alin. (1) lit. c).
(5) Nu se
pedepseste întreruperea cursului sarcinii efectuată de medic:
a) dacă
întreruperea cursului sarcinii era necesară pentru a salva viata,
sănătatea sau integritatea corporală a femeii însărcinate
de la un pericol grav si iminent si care nu putea fi înlăturat altfel;
b) în cazul prevăzut în
alin. (1) lit. c), când întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice,
potrivit dispozitiilor legale;
c) în cazul prevăzut în
alin. (2) când femeia însărcinată s-a aflat în imposibilitatea de
a-si exprima vointa, iar întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive
terapeutice potrivit dispozitiilor legale.
Art. 191. - Tentativa la
delictele prevăzute în art. 187 alin. (3) si art. 190 alin. (2) se
pedepseste.
Art. 192. - Persoana
juridică se sanctionează pentru infractiunile prevăzute în art.
189 alin. (3) si (4).
CAPITOLUL IV
CRIME SI DELICTE PRIVIND MANIPULAREA GENETICĂ
Art. 193. - Alterarea
genotipului uman, cu intentie, în orice mod, se pedepseste cu închisoare
strictă de la 2 la 5 ani.
Art. 194. - Utilizarea
ingineriei genetice pentru a produce arme biologice sau alte arme de
exterminare în masă se pedepseste cu detentiune severă de la 15 la 25
de ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 195. - (1) Crearea de
embrioni umani în alte scopuri decât procreatia se pedepseste cu închisoare
strictă de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsă
se sanctionează si crearea, prin clonare, a unei fiinte umane genetic
identice unei alte fiinte umane, vii sau moarte.
Art. 196. - Tentativa la
delictele prevăzute în art. 195 se pedepseste.
Art. 197. - Persoana
juridică se sanctionează pentru infractiunile prevăzute în
prezentul capitol.
CAPITOLUL V
DELICTE PRIN CARE SE PUN ÎN PERICOL VIATA, INTEGRITATEA CORPORALĂ SI
SĂNĂTATEA PERSOANEI
Art. 198. - (1)
Părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, în orice
mod, a unui copil sau a unei persoane care nu are putintă de a se îngriji,
de către persoana care o are sub pază sau îngrijire, punându-i în
pericol iminent viata, sănătatea sau integritatea corporală, se
pedepseste cu închisoarea strictă de la un an la 3 ani sau cu
zile-amendă.
(2) Este apărată de
pedeapsă persoana care, după săvârsirea faptei, îsi reia de
bunăvoie îndatoririle.
Art. 199. - Omisiunea de a da
ajutorul necesar sau de a înstiinta autoritatea, de către cel care a
găsit o persoană a cărei viată, sănătate sau
integritate corporală este în primejdie si care este lipsită de
puterea de a se salva, se pedepseste cu închisoare de la o lună la un an sau
cu zile-amendă.
Art. 200. - Neînstiintarea
autoritătii de către cel ce găseste o persoană
abandonată sau pierdută, care are nevoie de ajutor, fiindu-i
pusă în pericol viata, sănătatea ori integritatea
corporală, se pedepseste cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu
zile-amendă.
CAPITOLUL VI
CRIME SI DELICTE CONTRA LIBERTĂTII PERSOANEI
Art. 201. - (1) Lipsirea de
libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseste cu închisoare
strictă de la 3 la 10 ani.
(2) În cazul în care fapta
este săvârsită în vreuna din următoarele împrejurări:
a) prin simularea de
calităti oficiale;
b) prin răpire;
c) de o persoană
înarmată;
d) de două sau mai multe
persoane împreună;
e) dacă în schimbul
eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj;
f) când victima
este minoră;
g) când victima
este supusă unor suferinte ori sănătatea sau viata îi este
pusă în pericol, pedeapsa este închisoarea strictă de la 7 la 15 ani.
(3) Dacă
pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoană
fizică sau juridică, o organizatie internatională
interguvernamentală sau un grup de persoane să îndeplinească sau
să nu îndeplinească un anumit act, pedeapsa este detentiunea
severă de la 15 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
(4) Dacă fapta a avut ca
urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este detentiunea severă
de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 202. - Punerea sau
tinerea unei persoane în stare de sclavie, precum si traficul de sclavi, se
pedepsesc cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani si interzicerea unor
drepturi.
Art. 203. - Fapta de a supune
o persoană, în alte cazuri decât cele prevăzute de dispozitiile
legale, la prestarea unei munci contra vointei sale sau la o muncă
obligatorie se pedepseste cu închisoare strictă de la un an la 3 ani.
Art. 204. - (1) Recrutarea,
transportarea, transferarea, cazarea sau preluarea unei persoane prin
amenintare sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă
ori înselăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea
persoanei de a se apăra ori de a-si exprima vointa, ori prin darea,
acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obtinerea
consimtământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane în
scopul exploatării acestei persoane, se pedepseste cu închisoare
strictă de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.
(2) Pedeapsa este detentiunea
severă de la 15 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi dacă:
a) fapta a fost
săvârsită de două sau mai multe persoane împreună;
b) s-a cauzat victimei o
vătămare gravă a integritătii corporale sau a
sănătătii;
c) fapta a produs beneficii
materiale importante.
(3) Dacă fapta a avut ca
urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este detentiunea severă
de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
(4) Cu pedeapsa
prevăzută în alin. (1) se sanctionează si fapta de a determina
sau de a permite, cu intentie, direct sau indirect, intrarea sau rămânerea
pe teritoriul României a unei persoane care nu este cetătean român sau nu
are domiciliul în România, victimă a traficului de persoane,
săvârsită în una din următoarele împrejurări:
a) folosind
fată de victimă mijloace frauduloase, violentă, amenintări
sau orice altă formă de constrângere;
b) abuzând de
starea specială în care se găseste victima, din cauza situatiei sale
ilegale ori precare de intrare sau sedere în tară ori din cauza
stării de graviditate, unei boli sau infirmităti ori unei deficiente
fizice sau mintale.
(5) Dacă
fapta prevăzută în alin. (4) se săvârseste în mod repetat,
maximul special al pedepsei se majorează cu 2 ani.
Art. 205. - (1)
Recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau preluarea unei persoane cu
vârsta cuprinsă între 15 si 18 ani, în scopul exploatării acesteia,
se pedepseste cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani si interzicerea unor
drepturi.
(2) Pedeapsa este detentiunea
severă de la 15 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi dacă:
a) fapta a fost
săvârsită asupra unei persoane care nu a împlinit vârsta de 15 ani;
b) fapta a fost
săvârsită prin amenintare, violentă sau prin alte forme de
constrângere, prin răpire, fraudă ori înselăciune, abuz de
autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de
a-si exprima vointa, ori prin darea, acceptarea sau primirea de bani ori de
alte foloase pentru obtinerea consimtământului persoanei care are
autoritate asupra minorului;
c) fapta a fost
săvârsită de două sau mai multe persoane împreună;
d) s-a cauzat victimei o
vătămare gravă a integritătii corporale sau a
sănătătii;
e) fapta a produs beneficii
materiale importante.
(3) Dacă fapta a avut ca
urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este detentiunea pe
viată sau detentiunea severă de la 15 la 25 de ani si interzicerea
unor drepturi.
Art. 206. - În cazul
infractiunilor prevăzute în art. 204 si art. 205, consimtământul
victimei nu constituie o cauză justificativă.
Art. 207. - În sensul art. 204
si art. 205, prin exploatarea unei persoane se întelege:
a) executarea unei munci sau
îndeplinirea de servicii, în mod fortat, cu încălcarea normelor legale
privind conditiile de muncă, salarizare, sănătate si securitate;
b) tinerea în stare de sclavie
sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de
aservire;
c) obligarea la practicarea
prostitutiei, la manifestări pornografice în vederea producerii si
difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare
sexuală;
d) obligarea la practicarea
cersetoriei;
e) prelevarea de organe.
Art. 208. - (1)
Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuintă,
încăpere, dependintă sau într-un loc împrejmuit tinând de acestea,
fără consimtământul persoanei care le foloseste, sau refuzul de
a le părăsi la cererea acesteia se pedepseste cu închisoare
strictă de la un an la 5 ani.
(2) Cu pedeapsa
prevăzută în alin. (1) se sanctionează pătrunderea
fără drept în sediile autoritătilor publice centrale si locale,
ale institutiilor publice, ale partidelor sau în locul unde o persoană
fizică sau juridică îsi desfăsoară activitatea.
(3) În cazul în
care fapta prevăzută în alin. (1) sau (2) se săvârseste de o
persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună,
în timpul noptii sau prin folosire de calităti mincinoase, pedeapsa este
închisoarea strictă de la 3 la 10 ani.
(4) Pentru fapta
prevăzută în alin. (1), actiunea penală se pune în miscare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea
părtilor înlătură răspunderea penală.
Art. 209. - (1) Încălcarea
dreptului la viată privată al unei persoane prin folosirea
oricăror mijloace de interceptare de la distantă de date, informatii,
imagini sau sunete din interiorul locurilor mentionate în art. 208 alin. (1),
fără consimtământul persoanei care le foloseste sau
fără permisiunea legii, se pedepseste cu închisoare strictă de
la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
(2)
Fotografierea sau filmarea din locuri publice a exteriorului unui imobil cu
destinatia de locuintă, resedintă sau casă de vacantă,
apartinând oricărei persoane, nu constituie infractiune.
(3) Actiunea
penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate, împăcarea părtilor înlătură
răspunderea penală.
Art. 210. - (1)
Fapta de a ameninta o persoană cu săvârsirea unei infractiuni sau a
unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a sotului ori a unei rude
apropiate, dacă este de natură să o alarmeze, se pedepseste cu
închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă, fără ca
pedeapsa aplicată să poată depăsi sanctiunea
prevăzută de lege pentru infractiunea care a format obiectul
amenintării.
(2) Actiunea penală se
pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală.
Art. 211. - (1) Constrângerea
unei persoane, prin violentă sau amenintare, să dea, să
facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este
comisă spre a dobândi un folos injust, pentru sine sau pentru altul, se
pedepseste cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
(2) Când constrângerea
constă în amenintarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare,
compromitătoare pentru persoana amenintată, pentru sotul acesteia sau
pentru o rudă apropiată, pedeapsa este închisoarea strictă de la
2 la 7 ani.
Art. 212. - (1) Deschiderea
unei corespondente adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau
comunicări efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de
transmitere la distantă, fără drept, se pedepseste cu închisoare
strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
(2) Cu aceeasi pedeapsă
se sanctionează sustragerea, distrugerea sau retinerea unei corespondente,
precum si divulgarea continutului unei corespondente, chiar si atunci când a
fost trimisă deschisă sau a fost deschisă din greseală, ori
divulgarea continutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar
în cazul în care făptuitorul a luat cunostintă de aceasta din
greseală sau din întâmplare.
(3) Actiunea penală se
pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea
părtilor înlătură răspunderea penală.
Art. 213. -
Confectionarea, comercializarea, instalarea sau utilizarea, fără
drept, de mijloace tehnice destinate interceptării sau împiedicării
comunicatiilor se pedepseste cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.
Art. 214. - (1)
Divulgarea, fără drept, a unor date de către acela căruia
i-au fost încredintate sau de care a luat cunostintă în virtutea profesiei
ori functiei, dacă fapta este de natură a aduce prejudicii unei
persoane, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu
zile-amendă.
(2) Utilizarea
sau divulgarea în alte scopuri decât cele prevăzute de lege a documentelor
sau informatiilor cu caracter de secret profesional, de către cel care
le-a primit ori a luat cunostintă de ele în îndeplinirea atributiilor de
serviciu sau în legătură cu serviciul, se pedepseste cu închisoare
strictă de la un an la 3 ani.
(3) Actiunea
penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) se pune în miscare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate, împăcarea
părtilor înlătură răspunderea penală.
Sanctionarea
tentativei
Art. 215. - (1) Tentativa la
delictele prevăzute în art. 201 alin. (1) si (2), art. 202, art. 204 alin.
(1) si (4) si art. 205 alin. (1) se pedepseste.
(2) Constituie tentativă
si producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de
măsuri în vederea comiterii crimei prevăzute în art. 201 alin. (3).
Art. 216. - Persoana
juridică se sanctionează pentru infractiunile prevăzute în art.
201-205 si art. 211-213.
CAPITOLUL VII
CRIME SI DELICTE CONTRA LIBERTĂTII SEXUALE
Art. 217. - (1) Actul sexual,
de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelasi sex,
prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se
apăra ori de a-si exprima vointa, se pedepseste cu închisoare strictă
de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
(2) Pedeapsa este detentiunea
severă de la 15 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi dacă:
a) fapta a fost
săvârsită de două sau mai multe persoane împreună;
b) victima se afla în
îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
c) victima este un membru de
familie;
d) victima era un minor care
nu împlinise vârsta de 15 ani;
e) s-a cauzat
victimei o vătămare gravă a integritătii corporale sau a
sănătătii.
(3) Dacă fapta a avut ca
urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este detentiunea severă
de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
(4) Actiunea
penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) se pune în miscare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art. 218. - (1) Actul sexual,
de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelasi sex,
care nu a împlinit vârsta de 15 ani, se pedepseste cu închisoare strictă
de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsă
se sanctionează actul sexual, de orice natură, cu o persoană de
sex diferit sau de acelasi sex a cărei vârstă este între 15 si 18
ani, dacă fapta este săvârsită de tutore sau curator, ori de
supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de
calitatea sa, ori dacă făptuitorul a abuzat de încrederea victimei
sau de autoritatea ori influenta sa asupra acesteia.
(3) Dacă actul sexual, de
orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelasi sex, care
nu a împlinit vârsta de 18 ani, a fost determinat de oferirea sau darea de bani
ori alte foloase de către făptuitor, direct sau indirect, victimei,
pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 12 ani si interzicerea unor
drepturi.
(4) Dacă faptele
prevăzute în alin. (1)-(3) au fost săvârsite în scopul producerii de
materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 15
ani si interzicerea unor drepturi, iar dacă pentru realizarea acestui scop
s-a folosit constrângerea, pedeapsa este detentiunea severă de la 15 la 20
de ani si interzicerea unor drepturi.
(5) Când fapta
prevăzută în alin. (1) a fost săvârsită în
împrejurările prevăzute în art. 217 alin. (2) lit. b) ori dacă
faptele prevăzute în alin. (1)-(4) au avut urmările prevăzute în
art. 217 alin. (2) lit. e), pedeapsa este detentiunea severă de la 15 la 20 de ani si
interzicerea unor drepturi.
(6) Dacă fapta a avut ca
urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este detentiunea severă
de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 219. - (1) Fapta aceluia
care, prin promisiuni de căsătorie, determină o persoană de
sex feminin care nu împlinise vârsta de 18 ani să aibă cu el raport
sexual se pedepseste cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
(2) Împăcarea
părtilor înlătură răspunderea penală.
Art. 220. - (1) Actele de
perversiune sexuală săvârsite în public se pedepsesc cu închisoare
strictă de la un an la 5 ani.
(2) Actele de perversiune
sexuală cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 15 ani se
pedepsesc cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani si interzicerea unor
drepturi.
(3) Cu aceeasi pedeapsă
se sanctionează si actele de perversiune sexuală cu o persoană a
cărei vârstă este între 15 si 18 ani, dacă fapta este
săvârsită de tutore sau curator ori de către supraveghetor, îngrijitor,
medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa ori dacă
făptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori
influenta sa asupra acesteia.
(4) Dacă actele de
perversiune sexuală cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani
au fost determinate de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de
către făptuitor, direct sau indirect, victimei, pedeapsa este
închisoarea strictă de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.
(5) Dacă faptele
prevăzute în alin. (2), (3) si (4) au fost săvârsite în scopul
producerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea strictă de
la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, iar dacă pentru realizarea
acestui scop s-a folosit constrângerea, pedeapsa este detentiunea severă de
la 15 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
(6) Actele de perversiune
sexuală cu o persoană în imposibilitate de a se apăra ori de
a-si exprima vointa sau prin constrângere se pedepsesc cu închisoare
strictă de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
(7) Dacă faptele
prevăzute în alin. (1)-(6) au avut ca urmare moartea sau sinuciderea
victimei, pedeapsa este detentiunea severă de la 15 la 25 de ani si
interzicerea unor drepturi.
Art. 221. - (1) Actele cu
caracter obscen săvârsite asupra unui minor sau în prezenta unui minor se
pedepsesc cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
(2) Când actele prevăzute
la alin. (1) se săvârsesc asupra unui membru de familie, pedeapsa este
închisoarea strictă de la 2 la 7 ani.
(3) Dacă faptele
prevăzute în alin. (1) si (2) au fost săvârsite în scopul producerii
de materiale pornografice, maximul special al pedepsei închisorii se
majorează cu 2 ani.
(4) Ademenirea unei persoane
în vederea săvârsirii de acte sexuale cu un minor de sex diferit sau de
acelasi sex se pedepseste cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
Art. 222. - Raportul sexual
între rude în linie directă sau între frati si surori se pedepseste cu
închisoare strictă de la 2 la 7 ani.
Art. 223. - (1) Hărtuirea
unei persoane prin amenintare sau constrângere în scopul de a obtine
satisfactii de natură sexuală, de către o persoană care
abuzează de calitatea sau de influenta pe care i-o conferă functia îndeplinită
la locul de muncă, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau
cu zile-amendă.
(2) Actiunea penală se
pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate,
împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală.
Art. 224. - Tentativa la
delictele prevăzute în art. 217 alin. (1), art. 218 alin. (1)-(4), art. 220 alin. (1)-(6), art. 221 si art.
222 se pedepseste.
CAPITOLUL VIII
DELICTE CONTRA DEMNITĂTII
Art. 225. - (1) Afirmarea sau
imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare
la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea
persoană la o sanctiune penală, administrativă sau
disciplinară, ori dispretului public se pedepseste cu zile-amendă, de
la 10 la 120.
(2) Actiunea penală se
pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate,
împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală.
Art. 226. - (1) Nu constituie
infractiunea de calomnie fapta cu privire la care s-a făcut proba
veritătii sau cu privire la care făptuitorul dovedeste că a avut
motive rezonabile de a crede că este adevărată.
(2) În cazul faptelor
referitoare la viata privată a unei persoane, proba veritătii sau
dovada că făptuitorul a avut motive rezonabile de a crede că
aceste fapte sunt adevărate este admisibilă pentru apărarea unui
interes legitim.
(3) În cazul faptelor
referitoare la viata privată a unei persoane care afectează
capacitatea acesteia de exercitare a unei functii publice, proba veritătii
sau dovada că făptuitorul a avut motive rezonabile de a crede că
aceste fapte sunt adevărate este admisibilă, fără a fi
necesară dovedirea unui interes legitim.
CAPITOLUL IX
DELICTE CONTRA FAMILIEI
Art. 227. - (1) Încheierea
unei noi căsătorii de către o persoană căsătorită
se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă.
(2) Persoana
necăsătorită care se căsătoreste cu o persoană pe
care o stie căsătorită se pedepseste cu închisoare de la o
lună la 6 luni sau cu zile-amendă.
(3) Faptele prevăzute în
prezentul articol nu se sanctionează dacă prima sau cea de-a doua
căsătorie este declarată nulă pentru alt motiv decât
bigamia.
Art. 228. - (1)
Săvârsirea de către persoana care are obligatia legală de
întretinere, fată de cel îndreptătit la întretinere, a uneia dintre
următoarele fapte:
a) părăsirea,
alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinte
fizice sau morale;
b) neîndeplinirea cu
rea-credintă a obligatiei de întretinere prevăzută de lege;
c) neplata cu rea-credintă,
timp de două luni, a pensiei de întretinere stabilită pe cale
judecătorească, se pedepseste cu închisoare strictă de la un an
la 3 ani sau cu zile-amendă.
(2) Actiunea penală se
pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală.
(3) Dacă părtile nu
s-au împăcat, dar în cursul judecătii inculpatul îsi îndeplineste
obligatiile, instanta, în cazul când stabileste vinovătia, pronuntă
împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea conditionată a
executării pedepsei, chiar dacă nu sunt îndeplinite conditiile
prevăzute în art. 95.
(4) Revocarea suspendării
conditionate nu are loc decât în cazul când, în cursul termenului de încercare,
condamnatul săvârseste din nou o infractiune de abandon de familie.
(5) Dispozitiile alin. (3) se
aplică numai în cazul primei condamnări a făptuitorului pentru
abandon de familie.
Art. 229. - Punerea în
primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării
fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinti sau de
către orice persoană căreia minorul i-a fost încredintat spre
crestere si educare, se pedepseste cu închisoare strictă de la 3 la 15 ani
si interzicerea unor drepturi.
Art. 230. - (1) Retinerea de
către un părinte a copilului său minor, fără
consimtământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a
fost încredintat minorul potrivit legii, se pedepseste cu închisoare de la o
lună la un an sau zile-amendă.
(2) Cu aceeasi pedeapsă
se sanctionează fapta persoanei căreia i s-a încredintat minorul prin
hotărâre judecătorească, spre crestere si educare, de a
împiedica în mod repetat pe oricare dintre părinti să aibă legături
personale cu minorul, în conditiile prevăzute de părti sau de
către organul competent.
(3) Actiunea penală se
pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală.
Art. 231. - (1) Fapta
părintelui sau a reprezentantului legal al unui copil care pretinde sau
primeste, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase în scopul
adoptiei copilului se pedepseste cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani si
interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsă
se sanctionează si fapta persoanei care intermediază sau înlesneste
adoptia unui copil în scopul obtinerii unui folos necuvenit.
Art. 232. - Persoana
juridică se sanctionează pentru infractiunea prevăzută în
art. 231 alin. (2).
CAPITOLUL X
CRIME SI DELICTE CONTRA BUNELOR MORAVURI
Art. 233. - (1) Fapta
persoanei care, în public, săvârseste acte sau gesturi, proferează
cuvinte ori expresii sau se dedă la orice alte manifestări prin care
se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se
tulbură, în alt mod, linistea si ordinea publică se pedepseste cu
închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
(2) Dacă prin fapta
prevăzută în alin. (1) s-a tulburat grav linistea publică,
pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 5 ani.
Art. 234. - Fapta persoanei
care îsi procură principalele mijloace de existentă practicând în
acest scop acte sexuale cu diferite persoane se pedepseste cu închisoare de la
3 luni la un an sau cu zile-amendă.
Art. 235. - (1) Îndemnul sau
înlesnirea practicării prostitutiei ori tragerea de foloase de pe urma
practicării prostitutiei de către o persoană se pedepseste cu
închisoare strictă de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.
(2) Recrutarea unei persoane
pentru prostitutie sau constrângerea la prostitutie se pedepseste cu închisoare
strictă de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
(3) Dacă fapta
prevăzută în alin. (1) sau (2) este săvârsită fată de
un minor sau prezintă un alt caracter grav, pedeapsa este detentiunea
severă de la 15 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 236. - (1) Fapta de a
expune, a vinde sau a răspândi, a închiria, a distribui, a confectiona ori
a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispozitie ori de a
detine în vederea răspândirii, toate acestea fără drept, de
materiale pornografice, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la un an sau
cu zile-amendă.
(2) Cu aceeasi pedeapsă
se sanctionează si importarea, exportarea ori predarea de materiale dintre
cele prevăzute în alin. (1) unui agent de transport sau de distribuire, în
vederea comercializării ori distribuirii lor.
Art. 237. - (1) Fapta de a
expune, a vinde sau a răspândi, a închiria, a distribui, a confectiona ori
a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispozitie ori de a detine
în vederea răspândirii sau de a detine, fără drept, materiale
pornografice cu minori, se pedepseste cu închisoare strictă de la 3 la 12
ani si interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsă
se sanctionează si importarea, exportarea ori predarea de materiale dintre
cele prevăzute în alin. (1) unui agent de transport sau de distribuire în
vederea comercializării ori distribuirii lor.
Art. 238. - Producerea în
vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispozitie, răspândirea
sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale
pornografice cu minori prin sisteme informatice, ori detinerea, fără
drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un
mijloc de stocare a datelor informatice se pedepseste cu închisoare
strictă de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 239. - (1) În sensul art.
236, prin materiale pornografice se întelege orice material care prezintă
o persoană având un comportament sexual explicit.
(2) În sensul art. 237 si art.
238, prin materiale pornografice cu minori se întelege orice material care
prezintă un minor având un comportament sexual explicit sau o
persoană majoră care este prezentată ca un minor având un
comportament sexual explicit ori imagini care, desi nu prezintă o
persoană reală, simulează, în mod credibil, un minor având un
comportament sexual explicit.
Art. 240. - (1) Organizarea
sau îngăduirea jocurilor de noroc pentru public, fără
autorizare, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu
zile-amendă.
(2) Cu aceeasi pedeapsă
se sanctionează organizarea sau îngăduirea în mod obisnuit a
jocurilor de noroc, într-o casă particulară, în scopul de a realiza
foloase materiale.
(3) Desfăsurarea
fără licentă a oricăror activităti din domeniul
jocurilor de noroc se pedepseste cu închisoare strictă de la un an la 2
ani sau cu zile-amendă.
Art. 241. - Tentativa la
delictele prevăzute în art. 235 alin. (1) si (2), art. 237 si art.
238 se pedepseste.
Art. 242. - Persoana
juridică se sanctionează pentru infractiunile prevăzute în art.
235-238 si art. 240.
CAPITOLUL XI
DELICTE CONTRA PROTECTIEI MUNCII
Art. 243. - (1) Neluarea
vreuneia din măsurile legale de protectie a muncii de către persoana
care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un
pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de
îmbolnăvire profesională, se pedepseste cu închisoare strictă de
la un an la 2 ani sau cu zile-amendă.
(2) Dacă fapta
prevăzută în alin. (1) se comite în locuri de muncă ce
prezintă un pericol deosebit, pedeapsa este închisoarea strictă de la
un an la 3 ani sau zile-amendă.
(3) Fapta prevăzută
în alin. (1) săvârsită din culpă se pedepseste cu închisoare de
la 3 luni la un an sau cu zile-amendă, iar fapta prevăzută în
alin. (2) săvârsită din culpă se pedepseste cu închisoare de la
6 luni la un an sau cu zile-amendă.
Art. 244. - (1) Nerespectarea
de către orice persoană a măsurilor stabilite cu privire la
protectia muncii, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de
producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire
profesională, se pedepseste cu închisoare strictă de la un an la 2
ani sau cu zile-amendă.
(2) Dacă fapta
prevăzută în alin. (1) se comite în locuri de muncă ce
prezintă un pericol deosebit, pedeapsa este închisoarea strictă de la
un an la 3 ani sau zile-amendă.
(3) Dacă nerespectarea
constă în repunerea în functie a instalatiilor, masinilor si utilajelor,
anterior eliminării tuturor deficientelor pentru care s-a luat măsura
opririi lor, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 2 ani sau
zile-amendă.
(4) Faptele prevăzute în
alin. (1) si (3) săvârsite din culpă se pedepsesc cu închisoare de la
3 luni la un an sau cu zile-amendă, iar fapta prevăzută în alin.
(2) săvârsită din culpă se pedepseste cu închisoare de la 6 luni
la un an sau cu zile-amendă.
Art. 245. - Persoana
juridică se sanctionează pentru infractiunile prevăzute în
prezentul capitol.
CAPITOLUL XII
DELICTE CONTRA CULTELOR SI A RESPECTULUI DATORAT MORTILOR
Art. 246. - (1) Împiedicarea
sau tulburarea libertătii de exercitare a vreunui cult religios, care este
organizat si functionează potrivit legii, se pedepseste cu închisoare de
la o lună la 6 luni sau cu zile-amendă.
(2) Cu aceeasi pedeapsă
se sanctionează fapta de a obliga o persoană, prin constrângere,
să participe la serviciile religioase ale vreunui cult sau să
îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult.
Art. 247. - Profanarea prin
orice mijloace a unui mormânt, a unui monument sau a unei urne funerare ori a
unui cadavru, se pedepseste cu închisoare strictă de la unu la 5 ani sau
cu zile-amendă.
Art. 248. - Persoana
juridică se sanctionează pentru infractiunea prevăzută în
art. 246.
TITLUL II
CRIME SI DELICTE CONTRA PATRIMONIULUI
Art. 249. - (1) Luarea unui
bun mobil din posesia sau detentia altuia, fără consimtământul
acestuia, în scopul de a si-l însusi pe nedrept, se pedepseste cu închisoare
strictă de la un an la 7 ani.
(2) Fapta constituie furt si
dacă bunul apartine în întregime sau în parte făptuitorului,
dacă în momentul săvârsirii acel bun se găsea în posesia sau
detentia legitimă a altei persoane.
(3) Cu pedeapsa
prevăzută în alin. (1) se sanctionează si sustragerea de impulsuri
electro-magnetice prin folosirea mijloacelor de telecomunicatii ori racordarea
fără drept la mijloacele audio-vizuale ale unei persoane.
(4) De asemenea, constituie
furt luarea în conditiile alin. (1) a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe
nedrept.
(5) Se consideră bunuri
mobile si orice energie care are o valoare economică, precum si
înscrisurile.
Art. 250. - (1) Furtul
săvârsit în următoarele împrejurări:
a) de o persoană
având asupra sa o armă, o substantă narcotică sau
paralizantă;
b) de o
persoană mascată, deghizată sau travestită;
c) într-un loc public;
d) într-un mijloc de transport
în comun;
e) în timpul noptii;
f) prin efractie, escaladare
sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei
chei mincinoase, se pedepseste cu închisoare strictă de la un an la 10
ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsă
se sanctionează si furtul privind:
a) un bun care face parte din
patrimoniul cultural;
b) un act care serveste pentru
dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare;
c) titei, produse petroliere
sau gaze naturale;
d) echipamente, instalatii si
componente ale acestora, dacă sunt bunuri de interes general.
(3) Furtul care a produs
consecinte deosebit de grave se pedepseste cu detentiune severă de la 15
la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 251. - (1) Furtul
săvârsit între soti ori între rude apropiate, sau de către un minor
în paguba tutorelui său, de către cel care locuieste împreună cu
persoana vătămată sau este găzduit de aceasta, se
urmăreste numai la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
(2) Împăcarea
părtilor înlătură răspunderea penală.
Art. 252. - Furtul săvârsit
prin întrebuintarea de violente sau amenintări, ori prin punerea victimei
în stare de inconstientă sau neputintă de a se apăra, precum si
furtul urmat de întrebuintarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea
bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infractiunii, ori pentru ca
făptuitorul să-si asigure scăparea, se pedepseste cu închisoare
strictă de la 3 la 12 ani.
Art. 253. - (1) Tâlhăria
săvârsită în următoarele împrejurări:
a) de o
persoană având asupra sa o armă, o substantă narcotică sau
paralizantă;
b) de o
persoană mascată, deghizată sau travestită;
c) în timpul noptii;
d) într-un loc public;
e) într-un mijloc de
transport;
f) într-o
locuintă sau în dependinte ale acesteia;
g) a avut vreuna din
urmările prevăzute în art. 187,
se pedepseste cu închisoare
strictă de la 7 la 15 ani.
(2) Tâlhăria care a
produs consecinte deosebit de grave sau care a avut ca urmare moartea victimei
se pedepseste cu detentiune severă de la 15 la 20 de ani si interzicerea
unor drepturi.
Art. 254. - (1) Jefuirea prin
acte de violentă, săvârsite în scopuri personale, de echipajul sau
pasagerii unei nave împotriva persoanelor sau bunurilor care se găsesc pe
acea navă ori împotriva altei nave, dacă navele se află în marea
liberă sau într-un loc care nu este supus jurisdictiei nici unui stat, se
pedepseste cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani.
(2) Există piraterie si
dacă fapta s-a comis pe o aeronavă sau între aeronave si nave.
Art. 255. - (1) Pirateria care
a avut vreuna din urmările prevăzute în art. 187 se pedepseste cu
închisoare strictă de la 7 la 15 ani.
(2) Pirateria care a produs
consecinte deosebit de grave sau care a avut ca urmare moartea victimei se
pedepseste cu detentiune severă de la 15 la 20 de ani si interzicerea unor
drepturi.
Abuzul
de încredere
Art. 256. - (1) Însusirea unui
bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe
nedrept, ori refuzul de a-l restitui, se pedepseste cu închisoare strictă
de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
(2) Cu aceeasi pedeapsă
se sanctionează si fapta de a schimba, în totul sau în parte, substanta
sau calitătile mărfurilor încredintate spre transport.
(3) Dacă schimbarea
substantei sau a calitătilor mărfurilor încredintate spre transport
s-a făcut prin folosirea de substante vătămătoare, pedeapsa
este închisoarea strictă de la un an la 5 ani.
(4) Cu pedeapsa
prevăzută în alin. (3) se sanctionează si fapta de a distruge
obiectele primite în gaj de către creditor.
(5) Dacă
bunul este proprietate privată, actiunea penală se pune în miscare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea
părtilor înlătură răspunderea penală.
Art. 257. - (1)
Fapta de a ascunde, a deteriora, a distruge în totul sau în parte valori ori
bunuri din patrimoniul propriu sau de a invoca datorii fictive ori alte acte în
paguba creditorilor, se pedepseste cu închisoare strictă de la un an la 3
ani sau cu zile-amendă.
(2) Cu aceeasi
pedeapsă se sanctionează si fapta persoanei care, desi se află
în imposibilitate de plată, pretinde sau acceptă să i se
pună la dispozitie mărfuri ori servicii, producând o pagubă
creditorului.
(3) Actiunea penală se
pune în miscare la plângerea prealabilă a părtii vătămate.
Împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală.
Art. 258. - (1) Pricinuirea de
pagube unei persoane, cu rea-credintă, cu ocazia administrării sau
conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie
să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri
se pedepseste cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
(2) Gestiunea frauduloasă
săvârsită în scopul de a dobândi un folos material se pedepseste cu
închisoare strictă de la 2 la 7 ani.
(3) Dacă bunul este
proprietate privată, actiunea penală pentru fapta prevăzută
în alin. (1) se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate. Împăcarea părtilor înlătură răspunderea
penală.
Art. 259. - (1) Fapta de a nu
preda în termen de 10 zile un bun găsit autoritătilor sau celui care
l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al său, se pedepseste cu
zile-amendă.
(2) Cu aceeasi pedeapsă
se sanctionează si însusirea pe nedrept a unui bun mobil ce apartine
altuia, ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului.
(3) Actiunea penală se
pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală.
Înselăciunea
Art. 260. - (1) Inducerea în
eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte
mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a
obtine pentru sine ori pentru altul un folos material injust si dacă s-a
pricinuit o pagubă, se pedepseste cu închisoare strictă de la un an
la 7 ani.
(2) Înselăciunea
săvârsită prin folosirea de nume sau calităti mincinoase ori de
alte mijloace frauduloase se pedepseste cu închisoare strictă de la 3 la
10 ani.
(3) Inducerea sau mentinerea
în eroare a unei persoane, cu prilejul încheierii sau executării unui
contract, săvârsită în asa fel încât fără această
eroare cel înselat nu ar fi încheiat sau executat contractul în conditiile
stipulate, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (1)
sau (2), după distinctiile acolo arătate.
(4) Emiterea unui cec sau a
unui alt instrument de plată asupra unei institutii de credit sau unei
persoane, stiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau
acoperirea necesară sau nu va exista până la termenul convenit între
părti, precum si fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul
sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea
termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a
pricinuit o pagubă posesorului cecului sau a altui instrument de
plată, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (2).
(5) Folosirea de mijloace
frauduloase pentru a îndepărta de la licitatie publică o
persoană sau de a limita licitatiile ori numărul participantilor se
pedepseste cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
(6) Cu pedeapsa
prevăzută în alin. (1) se sanctionează exploatarea necunoasterii
sau a lipsei de experientă a unui minor sau a stării de
slăbiciune a persoanelor vulnerabile datorită vârstei, bolii sau
stării de graviditate, pentru a le determina să încheie acte
prejudiciabile pentru acestea.
(7) Inducerea
sau mentinerea în eroare cu privire la conditiile de trai din tara de emigrare,
săvârsită în conditiile alin. (1), în scopul de a determina o
persoană să emigreze, se pedepseste potrivit alin. (1).
(8) Înselăciunea care a
avut consecinte deosebit de grave se pedepseste cu detentiune severă de la
15 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
(9) Dacă mijlocul
fraudulos folosit pentru săvârsirea înselăciunii constituie prin el
însusi o infractiune, se aplică regulile privind concursul de infractiuni.
Art. 261. - (1)
Distrugerea în întregime sau în parte:
a) a clădirilor,
a oricăror altor constructii sau a navelor care servesc ca spitale;
b) a mijloacelor
de transport de orice fel afectate unui serviciu sanitar sau de Cruce Rosie,
ori al organizatiilor asimilate acesteia, pentru transportul rănitilor,
bolnavilor, materialelor sanitare sau al materialelor Crucii Rosii ori ale
organizatiilor asimilate acesteia;
c) a depozitelor
de materiale sanitare, dacă toate acestea poartă semnele distinctive
reglementare, se pedepseste cu detentiune severă de la 15 la 25 de ani si
interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeasi
pedeapsă se sanctionează însusirea sub orice formă,
nejustificată de o necesitate militară si săvârsită în
proportii mari, a mijloacelor sau materialelor destinate pentru ajutorul ori
îngrijirea rănitilor sau bolnavilor căzuti sub puterea adversarului.
(3) Tot astfel
se sanctionează distrugerea în întregime sau în parte, ori însusirea sub
orice formă, nejustificată de vreo necesitate militară si
săvârsită în proportii mari, a oricăror alte bunuri.
Art. 262. - (1)
Distrugerea sub orice formă, fără necesitate militară, de
monumente sau constructii care au o valoare artistică, istorică ori
arheologică, de muzee, mari biblioteci, arhive de valoare istorică
sau stiintifică, opere de artă, manuscrise, cărti de valoare,
colectii stiintifice sau colectii importante de cărti, de arhive, ori de
reproduceri ale bunurilor de mai sus si, în general, a oricăror valori
culturale ale popoarelor, se pedepseste cu detentiune severă de la 15 la
25 de ani si interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeasi
pedeapsă se sanctionează jefuirea sau însusirea sub orice formă,
de pe teritoriile aflate sub ocupatie militară, a vreuneia dintre valorile
culturale arătate în prezentul articol.
Art. 263. - (1)
Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuintare a unui bun
apartinând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau
de salvare a unui astfel de bun, precum si înlăturarea măsurilor
luate, se pedepseste cu închisoare de la o lună la un an sau cu
zile-amendă.
(2) În cazul în
care bunul are o deosebită valoare artistică, stiintifică,
istorică, arhivistică sau o altă asemenea valoare, pedeapsa este
închisoarea strictă de la un an la 7 ani.
(3) Distrugerea,
degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuintare a unei conducte petroliere
sau de gaze, a unui cablu de înaltă tensiune, a echipamentelor sau
instalatiilor de telecomunicatii sau pentru difuzarea programelor de radio si
televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apă si a conductelor
magistrale de alimentare cu apă se sanctionează cu pedeapsa
prevăzută în alin. (2).
(4) Distrugerea
în totul sau în parte a unui act autentic sau sub semnătură
privată care nu apartine făptuitorului sau nu-i apartine în
exclusivitate ori ascunderea unui act care nu apartine făptuitorului, în
scopul de a provoca o pagubă unei persoane, se pedepseste cu închisoare
strictă de la un an la 5 ani.
(5) Distrugerea
sau degradarea bornelor, reperelor, mărcilor de nivelment ori a semnelor
geodezice din reteaua natională, amplasate pe sol sau pe clădiri, ori
a bornelor, stâlpilor, balizelor sau a altor semne care marchează
frontiera de stat ori împiedicarea luării unor măsuri de conservare a
acestor bunuri se sanctionează cu pedeapsa prevăzută în alin.
(2).
(6) Dacă
distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuintare se
săvârseste prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc si
dacă rezultă pericol public, pedeapsa este închisoarea strictă
de la 3 la 10 ani.
(7) Dispozitiile
prevăzute în alin. (2), (3) si (6) se aplică chiar dacă bunul
apartine făptuitorului.
(8) Dacă bunul este
proprietate privată, actiunea penală pentru fapta prevăzută
în alin. (1) se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate. Împăcarea părtilor înlătură
răspunderea penală.
Art. 264. - (1) Dacă
faptele prevăzute în art. 263 au avut consecinte deosebit de grave,
pedeapsa este detentiunea severă de la 15 la 20 de ani si interzicerea
unor drepturi, iar dacă a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este
detentiunea severă de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
(2) Dezastrul constă în
distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport în comun, de mărfuri
sau de persoane, ori a unor instalatii sau lucrări si care a avut ca
urmare moartea sau vătămarea gravă a integritătii corporale
sau sănătătii mai multor persoane.
Art. 265. - (1) Distrugerea,
degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuintare, din culpă, a unui
bun, chiar dacă acesta apartine făptuitorului, în cazul în care fapta
este săvârsită prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea
mijloc si dacă rezultă pericol public, se pedepseste cu închisoare de
la o lună la un an sau cu zile-amendă.
(2) Cu aceeasi pedeapsă
se sanctionează distrugerea ori degradarea din culpă a unei conducte
petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltă tensiune, a echipamentelor
sau instalatiilor de telecomunicatii sau pentru difuzarea programelor de radio
si televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apă si a conductelor
magistrale de alimentare cu apă, dacă a avut ca urmare aducerea în
stare de neîntrebuintare a acestora.
(3) Distrugerea, degradarea
ori aducerea în stare de neîntrebuintare, din culpă, a unui bun, chiar
dacă acesta apartine făptuitorului, în cazul în care a avut
consecinte deosebit de grave, se pedepseste cu închisoare strictă de la un
an la 5 ani, iar dacă a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea
strictă de la 3 la 10 ani.
(4) Când dezastrul ori
consecintele deosebit de grave s-au produs ca urmare a părăsirii
postului sau a săvârsirii oricărei alte fapte de către
personalul de conducere a unui mijloc de transport în comun, ori de către
personalul care asigură direct securitatea unor asemenea transporturi,
pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 12 ani.
Art. 266. - (1) Ocuparea, în
întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia
altuia se pedepseste cu închisoare strictă de la un an la 2 ani sau cu
zile amendă.
(2) Ocuparea în întregime sau
în parte a terenurilor de orice fel, înfiintarea sau mutarea semnelor de hotar
si a reperelor de marcare, fără drept, ori refuzul de a elibera
terenul astfel ocupat fără drept se pedepseste cu închisoare strictă
de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
(3) Dacă fapta
prevăzută în alin. (1) se săvârseste prin violentă sau
amenintare ori prin desfiintarea sau strămutarea semnelor de hotar ale
unui imobil aflat în posesia altuia, pedeapsa este închisoarea strictă de
la un an la 5 ani.
(4) Dacă fapta
prevăzută în alin. (2) se săvârseste prin violentă sau
amenintare, pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 7 ani.
(5) Cu pedeapsa
prevăzută în alin. (3) se sanctionează si înfiintarea sau
mutarea semnelor de hotar si a reperelor de marcare fără drept, când
acestea se referă la limitele de zonă ale căii ferate,
drumurilor, canalelor, aeroporturilor, porturilor, căilor navigabile,
delimitărilor silvice, geologice si miniere.
(6) Dacă imobilul se
află în posesia unei persoane private, actiunea penală se pune în
miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală.
Art. 267. - (1) Primirea,
dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării
acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârsirea unei fapte
prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit
obtinerea pentru sine ori pentru altul a unui folos material, se pedepseste cu
închisoare strictă de la 2 la 5 ani, fără ca sanctiunea
aplicată să poată depăsi pedeapsa prevăzută de
lege pentru infractiunea din care provine bunul tăinuit.
(2)
Tăinuirea săvârsită de sot sau de o rudă apropiată nu
se pedepseste.
Art. 268. - (1) Se pedepseste cu
închisoare strictă de la 3 la 12 ani:
a) schimbarea sau transferul
de bunuri, cunoscând că provin din săvârsirea de infractiuni, în
scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în
scopul de a ajuta persoana care a săvârsit infractiunea din care provin
bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau
executarea pedepsei;
b) ascunderea sau disimularea
adevăratei naturi, a provenientei, situării, dispozitiei, circulatiei
sau proprietătii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând
că bunurile provin din săvârsirea de infractiuni;
c) dobândirea, detinerea sau
folosirea de bunuri cunoscând că acestea provin din săvârsirea de
infractiuni.
(2) În sensul alin. (1), prin
bunuri se întelege bunurile corporale sau necorporale, mobile ori imobile,
precum si actele juridice sau documentele care atestă un titlu ori un
drept cu privire la acestea.
Art. 269. - Tentativa la delictele prevăzute
în art. 249, art. 250 alin. (1) si (2), art. 252, art. 253 alin. (1), art. 254,
art. 255 alin. (1), art. 260 alin. (1)-(7), art. 263 si art. 268 se pedepseste.
Art. 270. - Persoana juridică se
sanctionează pentru infractiunile prevăzute în art. 256-258 si art.
260-268.
TITLUL III
CRIME SI DELICTE CONTRA SECURITĂTII NATIONALE
Art. 271. - Fapta
cetăteanului român, a persoanei fără cetătenie care are
domiciliul în România sau a străinului aflat în serviciul statului român
de a stabili legături cu o putere sau cu o organizatie străină
ori cu agenti ai acestora, în scopul de a suprima sau stirbi unitatea,
indivizibilitatea, suveranitatea sau independenta statului, prin actiuni de
provocare de război contra tării sau de înlesnire a ocupatiei militare
străine, ori de subminare economică, politică sau a
capacitătii de apărare a statului, ori de aservire fată de o
organizatie străină sau putere străină, precum si de
întrajutorare a unei organizatii ori a unei puteri străine pentru
desfăsurarea unei activităti inamice împotriva securitătii
nationale se pedepseste cu detentiune pe viată sau detentiune severă
de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 272. -
Transmiterea de informatii secrete de stat unei puteri sau organizatii
străine ori agentilor acestora, precum si procurarea de documente sau date
ce constituie informatii secrete de stat ori detinerea de asemenea documente de
către cel care nu avea calitatea de a le cunoaste, în scopul transmiterii
lor unei puteri sau organizatii străine ori agentilor acestora,
săvârsite de un cetătean român, de o persoană fără
cetătenie care are domiciliul în România sau de un străin aflat în
serviciul statului român, se pedepseste cu detentiunea pe viată sau cu
detentiunea severă de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 273. - (1)
Fapta cetăteanului român, a persoanei fără cetătenie care
are domiciliul în România sau a străinului aflat în serviciul statului
român care în timp de război:
a) predă
teritorii, orase, pozitii de apărare, depozite ori instalatii ale fortelor
armate române sau care servesc apărării;
b) predă
nave, aeronave, masini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot
servi purtării războiului;
c) procură inamicului
oameni, valori si materiale de orice fel;
d) trece de partea inamicului
sau efectuează alte actiuni care sunt de natură să favorizeze
activitatea inamicului ori să slăbească puterea de luptă a
fortelor armate române sau a armatelor aliate,
se pedepseste cu detentiunea
pe viată sau cu detentiunea severă de la 15 la 25 de ani si
interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsă
se sanctionează cetăteanul român care în timp de război
luptă sau face parte din formatii de luptă împotriva statului român
sau a aliatilor săi.
Art. 274. - Faptele
prevăzute în art. 271 si art. 273 săvârsite de un cetătean
străin, de o persoană fără cetătenie care nu are
domiciliul în România sau de un străin care nu se află în serviciul
statului român se pedepsesc cu detentiune pe viată sau cu detentiune
severă de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 275. - Faptele
prevăzute în art. 272 săvârsite de un cetătean străin, de o
persoană fără cetătenie care nu are domiciliul în România
sau de un străin care nu se află în serviciul statului român, se
pedepsesc cu detentiune pe viată sau cu detentiune severă de la 15 la
25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 276. - Răspândirea
de informatii false în scopul provocării unui război,
săvârsită prin orice mijloace, se pedepseste cu închisoare
strictă de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 277. - Distrugerea,
alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în care sunt stabilite
drepturi ale statului român în raport cu o organizatie străină sau o
putere străină, dacă fapta este de natură a compromite interese
de stat, se pedepseste cu închisoare strictă de la 7 la 10 ani si
interzicerea unor drepturi.
Art. 278. - Comunicarea sau
răspândirea, cu stiintă, prin orice mijloace, de stiri, date sau
informatii false ori de documente falsificate, dacă fapta este de
natură să aducă atingere securitătii nationale sau
relatiilor internationale ale României ori ale unui stat aliat, se pedepseste
cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
Art. 279. - (1)
Săvârsirea de pe teritoriul României de acte ostile contra unuia dintre
statele membre ale Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord sau care fac
parte din Uniunea Europeană ori din Consiliul Europei se pedepseste cu
închisoare strictă de la 7 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsă
se sanctionează si actele ostile contra securitătii altui stat decât
cel prevăzut în alin. (1), si care nu se află în război cu
România.
(3) Actiunea penală se
pune în miscare la dorinta exprimată de statul străin.
Art. 280. - (1) Infractiunile
contra vietii, integritătii corporale, sănătătii,
libertătii sau demnitătii, săvârsite împotriva persoanelor care
se bucură de protectie internatională, se sanctionează cu
pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârsită, iar
dacă maximul special al acesteia nu este îndestulător se poate aplica
o pedeapsă până la maximul general.
(2) Actele de violentă
săvârsite împotriva localurilor oficiale ale misiunilor diplomatice, a
locuintei sau resedintei persoanelor care se bucură de protectie
internatională ori a mijloacelor de transport apartinând acestor persoane,
dacă sunt de natură să le pună în pericol persoana sau
libertatea, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru
fapta săvârsită, iar dacă maximul special al acesteia nu este
îndestulător se poate aplica o pedeapsă până la maximul general.
(3) Actiunea penală se
pune în miscare la dorinta exprimată de statul străin.
Art. 281. - Atentatul
săvârsit contra vietii, integritătii corporale ori
sănătătii unei persoane care îndeplineste o activitate
importantă de stat sau altă activitate publică importantă,
în împrejurări care fac ca fapta să pună în pericol securitatea
natională, se pedepseste cu detentiune pe viată sau cu detentiune
severă de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 282. - Initierea,
organizarea, săvârsirea sau sprijinirea de actiuni violente în scopul de a
schimba ordinea constitutională, caracterul national, suveran,
independent, unitar si indivizibil al statului român se pedepseste cu
detentiune severă de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 283. - (1) Actiunea
armată de natură să slăbească puterea de stat se
pedepseste cu detentiune pe viată sau cu detentiune severă de la 15
la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
(2) Orice alte actiuni violente
săvârsite de mai multe persoane împreună, de natură să
atragă aceleasi urmări, se pedepsesc cu detentiune severă de la
15 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
(3) Dacă în urma faptelor
prevăzute în alin. (2) au fost atacate sau ocupate institutii publice,
depozite de arme, sedii ale partidelor politice ori s-au produs incendieri,
distrugeri sau au fost provocate vătămări grave ale
integritătii corporale sau sănătătii persoanei, pedeapsa
este detentiunea severă de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor
drepturi.
Art. 284. - Exercitarea
ilegală a unei functii cu caracter militar, dacă fapta este de
natură să pună în pericol securitatea natională, se
pedepseste cu detentiune severă de la 15 la 20 de ani si interzicerea unor
drepturi.
Art. 285. - Distrugerea,
degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuintare, în întregime sau în parte,
prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a uzinelor, instalatiilor,
căilor de comunicatie, mijloacelor de transport, mijloacelor de
telecomunicatii, constructiilor, produselor industriale sau agricole ori a
altor bunuri, dacă fapta este de natură să aducă în orice
mod atingere securitătii nationale sau securitătii unui stat aliat,
se pedepseste cu detentiune pe viată sau detentiune severă de la 15
la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 286. - (1) Initierea sau
constituirea unei asociatii sau grupări în scopul săvârsirii vreuneia
dintre infractiunile contra securitătii nationale ori aderarea sau sprijinirea
sub orice formă a unei astfel de asociatii sau grupări se pedepsesc
cu detentiune pe viată sau cu detentiune severă de la 15 la 25 de ani
si interzicerea unor drepturi.
(2) Pedeapsa pentru complot nu
poate fi mai mare decât sanctiunea prevăzută de lege pentru cea mai
gravă dintre infractiunile care intră în scopul asociatiei sau
grupării.
(3) Dacă faptele
prevăzute în alin. (1) au fost urmate de săvârsirea unei infractiuni,
se aplică regulile privind concursul de infractiuni.
(4) Nu se pedepseste persoana
care, săvârsind fapta prevăzută în alin. (1), o denuntă mai
înainte de a fi descoperită.
Art. 287. - Initierea,
organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri
informative, desfăsurarea de către acestea a vreuneia dintre
activitătile de culegere, prelucrare si valorificare a informatiilor în
afara cadrului legal, în împrejurări care pot aduce atingere
securitătii nationale, sprijinirea în orice mod a acestora ori aderarea la
ele se pedepseste cu detentiune severă de la 15 la 20 de ani si
interzicerea unor drepturi.
Art. 288. - (1)
Desfăsurarea, fără drept, a activitătilor informative
supuse autorizării în conditiile legii, precum si depăsirea
autorizării acordate, cu exceptia situatiilor care impun înlăturarea
potrivit legii a unor pericole iminente pentru securitatea natională, se
pedepseste cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeasi
pedeapsă se sanctionează si fapta functionarului public sau a
functionarului care divulgă, refuză sau împiedică, în orice mod,
punerea în executare a autorizării eliberate cu respectarea dispozitiilor
legale ori care face publice sau foloseste informatiile care privesc viata
privată, onoarea sau reputatia persoanelor, dacă aceste informatii au
fost cunoscute incidental în activitatea de serviciu.
Constituirea de
organizatii cu caracter fascist, rasist sau xenofob
Art. 289. - (1)
Constituirea unei organizatii cu caracter fascist, rasist sau xenofob se
pedepseste cu închisoare strictă de la 5 la 15 ani si interzicerea unor
drepturi.
(2) Aderarea la o
organizatie cu caracter fascist, rasist sau xenofob, precum si sprijinirea sub
orice formă a unei organizatii având acest caracter se sanctionează
cu pedeapsa prevăzută în alin. (1).
Art. 290. - (1)
Divulgarea informatiilor secrete de stat sau a informatiilor secrete de
serviciu de către cel care le cunoaste datorită atributiilor de
serviciu, dacă fapta este de natură să pună în pericol
securitatea natională, se pedepseste cu detentiune severă de la 15 la
20 de ani si interzicerea unor drepturi.
(2) Detinerea în
afara îndatoririlor de serviciu de către persoana prevăzută la
alin. (1) a unui document ce contine informatii secrete de stat, dacă
fapta este de natură să pună în pericol securitatea
natională, se pedepseste cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani.
(3) Cu pedeapsa
prevăzută în alin. (2), se sanctionează detinerea, în afara
îndatoririlor de serviciu, a unui document ce contine informatii secrete de
serviciu, în vederea divulgării, dacă fapta este de natură
să pună în pericol securitatea natională.
Art. 291. - (1)
Propaganda în vederea instaurării unui stat totalitar, săvârsită
prin orice mijloace, în public, se pedepseste cu închisoare strictă de la
un an la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
(2) Propaganda
constă în răspândirea în mod sistematic sau în apologia unei idei,
conceptii sau doctrine, cu intentia de a convinge si atrage noi adepti.
Art. 292. - (1)
Nedenuntarea săvârsirii vreuneia dintre infractiunile prevăzute în
art. 271-275, art. 281-283, art. 285 si 286 se pedepseste cu închisoare
strictă de la 2 la 5 ani.
(2) Nedenuntarea
săvârsită de sot sau de o rudă apropiată nu se pedepseste.
(3) Nu se
pedepseste persoana care, înainte de a se fi început urmărirea penală
pentru infractiunea nedenuntată, înstiintează autoritătile
competente despre acea infractiune sau care, chiar după ce s-a început
urmărirea penală ori după ce vinovatii au fost descoperiti, a
înlesnit arestarea acestora.
(4)
Participantul la infractiunile prevăzute în acest titlu nu se pedepseste
dacă denuntă săvârsirea infractiunii înainte ca urmărirea
penală să fi început ori făptuitorii să fie descoperiti.
(5)
Participantul care, după ce urmărirea penală a început ori
făptuitorii au fost descoperiti, înlesneste arestarea acestora se
sanctionează cu o pedeapsă redusă potrivit dispozitiilor art.
92.
Art. 293. - (1) Tentativa la
delictele prevăzute în prezentul titlu se pedepseste.
(2) Se consideră
tentativă si producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor,
precum si luarea de măsuri în vederea comiterii infractiunilor
prevăzute în acest titlu.
(3) Tăinuirea si
favorizarea infractiunilor prevăzute în acest titlu se pedepsesc cu
închisoare strictă de la 3 la 10 ani.
(4) Pedeapsa aplicată
tăinuitorului sau favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa
prevăzută de lege pentru autor.
(5) Tăinuirea si
favorizarea săvârsită de sot sau o rudă apropiată în cazul
infractiunilor prevăzute în art. 271-275, art. 281-283, art. 285 si art.
286 se pedepsesc. Limitele pedepsei prevăzute în alin. (3) se reduc
potrivit dispozitiilor art. 92.
Sanctionarea
persoanei juridice
Art. 294. - Persoana juridică se
sanctionează pentru infractiunile prevăzute în art. 271-275, art.
277, art. 279, art. 282, art. 283, art. 285-287, art. 289 si art. 293 alin.
(3).
TITLUL IV
CRIME SI DELICTE DE TERORISM
Art. 295. - (1) Constituie acte de terorism
următoarele infractiuni atunci când sunt săvârsite în scopul
tulburării grave a ordinii publice, prin intimidare, prin teroare sau prin
crearea unei stări de panică:
a) infractiunile de omor si omor calificat
prevăzute în art. 178 si art. 179, vătămarea corporală si
vătămarea corporală gravă prevăzute în art. 186 si
art. 187, precum si lipsirea de libertate în mod ilegal prevăzută în
art. 201;
b) infractiunile prevăzute în art. 105 din
Codul aerian;
c) infractiunile de distrugere prevăzute în
art. 263 si art. 264;
d) infractiunile de nerespectare a regimului
armelor si munitiilor, nerespectarea regimului materialelor nucleare si a altor
materii radioactive, precum si nerespectarea regimului materiilor explozive,
prevăzute în art. 406-408;
e) introducerea sau răspândirea în
atmosferă, pe sol, în subsol sau în apă de produse, substante,
materiale, microorganisme sau toxine de natură să pună în
pericol sănătatea oamenilor sau animalelor ori mediul
înconjurător;
f) amenintarea cu bombe sau cu
alte materii explozive.
(2) În cazul
infractiunilor prevăzute în alin. (1) lit. a)-d) se aplică maximul
special al pedepsei prevăzute de lege, care poate fi sporit până la
maximul ei general, iar dacă maximul general este neîndestulător,
pedeapsa poate fi sporită până la maximul general al pedepsei imediat
superioare.
(3) În cazul
infractiunii prevăzute în alin. (1) lit. e), pedeapsa este detentiunea
severă de la 15 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi, iar în cazul
infractiunii prevăzute în alin. (1) lit. f), pedeapsa este închisoarea
strictă de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
(4) Tentativa se
sanctionează cu pedeapsa prevăzută pentru infractiunea
consumată sau cu o pedeapsă în cadrul limitelor imediat inferioare
pedepsei prevăzute de lege pentru infractiunea consumată.
(5) Se consideră
tentativă si producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor,
precum si luarea de măsuri în vederea comiterii infractiunilor
prevăzute la alin. (1).
(6) Întelegerea în vederea
săvârsirii de acte de terorism se pedepseste cu închisoare strictă de
la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.
Asocierea pentru
săvârsirea de acte de terorism
Art. 296. -
Asocierea în vederea săvârsirii de acte de terorism se pedepseste cu
detentiune severă de la 15 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 297. - (1)
Punerea la dispozitie sau colectarea de fonduri, direct sau indirect, stiind
că aceste fonduri sunt folosite, în totul sau în parte, pentru
săvârsirea actelor de terorism, se sanctionează cu detentiune
severă de la 15 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeasi
pedeapsă se sanctionează si realizarea de fonduri în scopul
finantării actelor de terorism.
(3) Fondurile
puse la dispozitie sau colectate pentru săvârsirea actelor de terorism ori
realizate în scopul finantării actelor de terorism se confiscă.
Art. 298. - (1) Amenintarea
unei persoane sau colectivităti prin orice mijloace cu răspândirea
sau folosirea de produse, substante, materiale, microorganisme sau toxine de
natură să pună în pericol sănătatea oamenilor sau a
animalelor ori mediul înconjurător se pedepseste cu închisoare
strictă de la 2 la 5 ani.
(2) Amenintarea
adresată unui stat, unei organizatii internationale sau unei persoane
fizice ori juridice cu folosirea materialelor nucleare, a altor materii
radioactive sau a materiilor explozive, în scopul de a provoca
vătămarea corporală sau moartea unei persoane ori pagube
materiale, se pedepseste cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani.
(3) Dacă fapta
prevăzută la alin. (2) este conditionată de îndeplinirea sau
neîndeplinirea unui act sau când prin amenintare, sub orice formă, se
pretinde a se da ori a se preda materialele nucleare, alte materii radioactive
ori materii explozive, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 15 ani
si interzicerea unor drepturi.
Art. 299. - Alarmarea
fără motiv întemeiat, în scopul creării unei stări de
panică, a unei persoane sau a publicului, a organelor specializate pentru
a interveni în caz de pericol ori a organelor de mentinere a ordinii publice prin
corespondentă, telefon sau orice alte mijloace de transmitere la
distantă cu privire la răspândirea sau folosirea de produse,
substante, materiale, microorganisme sau toxine din cele prevăzute în art.
298 alin. (1) se pedepseste cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau
cu zile-amendă.
Art. 300. - Persoana
juridică se sanctionează pentru infractiunile prevăzute în
prezentul titlu.
TITLUL V
DELICTE CONTRA EXERCITĂRII DREPTURILOR POLITICE SI CETĂTENESTI
Art. 301. - (1) Împiedicarea
prin orice mijloace a liberului exercitiu al dreptului de a alege sau de a fi
ales ori de a participa la referendum se pedepseste cu închisoare strictă
de la un an la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
(2) În cazul în care fapta
prevăzută în alin. (1) a avut vreuna din urmările prevăzute
în art. 187, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 10 ani.
Art. 302. - (1) Divulgarea
prin orice mijloace a secretului votului de către membrii biroului
electoral al sectiilor de votare sau de către alte persoane, se pedepseste
cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
(2) Tipărirea si
utilizarea de buletine de vot false, introducerea în urnă a unui
număr suplimentar de buletine fată de cele votate de alegători,
falsificarea prin orice mijloace a documentelor de la birourile electorale,
precum si utilizarea unei cărti de alegător nule sau false se
pedepseste cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.
Art. 303. - (1) Promisiunea,
oferirea sau darea de bani, bunuri ori alte foloase în timpul campaniei
electorale în scopul determinării alegătorului să voteze sau
să nu voteze o anumită listă de candidati sau un anumit candidat,
ori să voteze sau să nu voteze în cadrul referendumului, precum si
primirea acestora de către alegător, în acelasi scop, se pedepseste
cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsă,
se sanctionează si fapta persoanei care votează fără a avea
drept de vot sau fapta alegătorului care votează de mai multe ori în
ziua alegerilor sau a referendumului.
(3) Dacă fapta
prevăzută în alin. (1) este săvârsită de un observator
intern, pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 7 ani.
Art. 304. -
Atacul prin orice mijloace asupra localului sectiei de votare se pedepseste cu
închisoare strictă de la 2 la 7 ani, dacă fapta nu constituie o
infractiune mai gravă.
Deschiderea anticipată a
urnelor
Art. 305. - Deschiderea urnei
înainte de ora stabilită pentru încheierea votării, se pedepseste cu
închisoare strictă de la un an la 5 ani.
Art. 306. - (1) Împiedicarea
exercitiului dreptului de liberă organizare sau asociere sindicală,
în scopurile si în limitele prevăzute de lege, se pedepseste cu închisoare
strictă de la un an la 3 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsă
se sanctionează si conditionarea sau constrângerea unei persoane, în orice
mod, având ca scop limitarea exercitării atributiilor functiei membrilor
alesi în organele de conducere ale sindicatelor.
Art. 307. - Tentativa la
delictele prevăzute în prezentul titlu se pedepseste.
TITLUL VI
CRIME SI DELICTE CONTRA INTERESELOR PUBLICE
CAPITOLUL I
CRIME SI DELICTE DE CORUPTIE
Art. 308. - (1) Fapta
functionarului public care, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul,
pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă
promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini,
a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle
sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se
pedepseste cu închisoare strictă de la 3 la 15 ani si interzicerea unor
drepturi.
2) Fapta prevăzută
în alin. (1), dacă a fost săvârsită de un functionar sau de o
persoană care exercită un serviciu de interes public, se pedepseste
cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.
(3) Prevederile alin. (1) se
aplică si următoarelor persoane:
a) functionarilor sau
persoanelor care îsi desfăsoară activitatea pe baza unui contract de
muncă ori altor persoane care exercită atributii similare, în cadrul
unei organizatii publice internationale la care România este parte;
b) membrilor adunărilor
parlamentare ale organizatiilor internationale la care România este parte;
c) functionarilor sau
persoanelor care îsi desfăsoară activitatea pe baza unui contract de
muncă ori altor persoane care exercită atributii similare, în cadrul
Comunitătilor Europene;
d) persoanelor
care exercită functii judiciare în cadrul instantelor internationale a
căror competentă este acceptată de România, precum si
functionarilor de la grefele acestor instante;
e) functionarilor unui stat
străin;
f) membrilor adunărilor
parlamentare sau administrative ale unui stat străin.
(4) În cazul în care luarea de
mită a avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este detentiunea
severă de la 15 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
(5) Banii, valorile sau orice
alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se
confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este
obligat la plata echivalentului lor în bani.
Art. 309. - (1) Promisiunea,
oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase unui
functionar public sau unui functionar ori unei persoane care exercită un
serviciu de interes public, pentru sine sau pentru altul, în scopul de a
îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la
îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor
îndatoriri, se pedepseste cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
(2) Promisiunea, oferirea sau
darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase unui functionar al unui
stat străin sau al unei organizatii publice internationale, pentru a
îndeplini sau a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu,
în scopul obtinerii unui folos necuvenit în cadrul operatiunilor economice
internationale, se pedepseste cu închisoare strictă de la un an la 7 ani.
(3) Cu pedeapsa
prevăzută în alin. (1) se sanctionează promisiunea, oferirea sau
darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase uneia dintre persoanele prevăzute
în art. 308 alin. (3), pentru sine sau pentru altul, în scopul de a îndeplini,
a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle
sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
(4) Fapta prevăzută
în alin. (1), (2) sau (3) nu constituie infractiune atunci când mituitorul a
fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mită.
(5) Mituitorul
nu se pedepseste dacă denuntă autoritătii fapta mai înainte ca
organul de urmărire să fie sesizat pentru acea infractiune.
(6) Dispozitiile
art. 308 alin. (5) se aplică în mod corespunzător, chiar dacă
oferta nu a fost urmată de acceptare.
(7) Banii,
valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile
prevăzute în alin. (4) si (5).
Art. 310. - (1)
Primirea de către un functionar public, direct sau indirect, de bani ori
alte foloase după ce a îndeplinit un act în virtutea functiei sale si la
care era obligat în temeiul acesteia se pedepseste cu închisoare strictă
de la un an la 7 ani.
(2) Fapta
prevăzută în alin. (1), dacă a fost săvârsită de un
functionar sau de o persoană care exercită un serviciu de interes
public, se pedepseste cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
(3) Dispozitiile din alin. (1)
se aplică si persoanelor prevăzute în art. 308 alin. (3).
(4) Banii, valorile sau orice
alte bunuri se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc,
condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Art. 311. - (1) Fapta
functionarului public care, în virtutea functiei, avea sub supraveghere sau
control o persoană juridică de drept privat, de a primi
însărcinări retribuite de la o asemenea persoană, înainte de a
se fi împlinit 3 ani de la data pensionării, a demisiei, destituirii sau
revocării, se pedepseste cu închisoare strictă de la un an la 3 ani
sau cu zile-amendă.
(2) Conducătorii unor
asemenea persoane juridice de drept privat se consideră complici la
comiterea faptei prevăzute în alin. (1).
Art. 312. - (1) Primirea ori
pretinderea de bani sau de alte foloase ori acceptarea de promisiuni, daruri,
direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârsite de către
o persoană care are influentă sau lasă să se creadă
că are influentă asupra unui functionar public sau a unui functionar
pentru a-l determina să facă, să nu facă ori să
întârzie un act ce intră în atributiile sale de serviciu sau să
facă un act contrar acestor atributii, se pedepseste cu închisoare
strictă de la 2 la 10 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsă
se sanctionează si promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori
alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influentă sau
lasă să se creadă că are influentă asupra unui
functionar public sau a unui functionar, pentru a-l determina să
facă, să nu facă ori să întârzie un act ce intră în
atributiile sale de serviciu sau să facă un act contrar acestor
atributii.
(3) Fapta prevăzută
în alin. (2) nu se pedepseste dacă făptuitorul denuntă
autoritătii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost
sesizat pentru acea faptă.
(4) Banii, valorile sau orice
alte bunuri care au făcut obiectul infractiunii prevăzute în alin.
(1) sau (2) se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc,
condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
(5) Banii, valorile sau orice
alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul prevăzut în
alin. (3).
(6) În sensul alin. (1) si
(2), prin functionar se întelege si oricare dintre persoanele prevăzute în
art. 308 alin. (3).
Art. 313. -
Persoana juridică se sanctionează pentru infractiunile prevăzute
în art. 309 si art. 312.
CAPITOLUL II
CRIME SI DELICTE CONTRA INTERESELOR PUBLICE SĂVÂRSITE DE
FUNCTIONARI PUBLICI SI FUNCTIONARI
Art. 314. - (1) Însusirea,
folosirea sau traficarea de către un functionar public sau un functionar
în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care
le gestionează sau le administrează se pedepseste cu închisoare
strictă de la 3 la 12 ani.
(2) În cazul în care
delapidarea a avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este detentiunea
severă de la 15 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 315. - (1) Fapta
functionarului public care, în exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu
intentie nu îndeplineste un act sau îl îndeplineste în mod defectuos si prin
aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei
persoane se pedepseste cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
(2) Fapta prevăzută
în alin. (1), dacă a fost săvârsită de un functionar sau de o
persoană care exercită un serviciu de interes public, se pedepseste
cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
Art. 316. - (1)
Îngrădirea de către un functionar public a folosintei sau a
exercitiului drepturilor vreunui cetătean ori crearea pentru acesta a unei
situatii de inferioritate pe temei de nationalitate, rasă, sex sau religie
se pedepseste cu închisoare strictă de la 2 la 5 ani.
(2) Fapta prevăzută
în alin. (1), dacă a fost săvârsită de un functionar sau de o
persoană care exercită un serviciu de interes public, se pedepseste
cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
Art. 317. - (1) Fapta
functionarului public care, în exercitiul atributiilor de serviciu, cu
intentie, nu îndeplineste un act ori îl îndeplineste în mod defectuos si prin
aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unei
autorităti sau institutii publice sau al unei persoane juridice ori o
pagubă patrimoniului acesteia se pedepseste cu închisoare strictă de
la 2 la 7 ani.
(2) Fapta prevăzută
în alin. (1), dacă a fost săvârsită de un functionar sau de o
persoană care exercită un serviciu de interes public, se pedepseste
cu închisoare strictă de la un an la 3 ani.
Art. 318. - (1) Faptele
prevăzute în art. 315-317, săvârsite de functionari publici,
dacă au avut consecinte deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare
strictă de la 5 la 15 ani.
(2) Fapta prevăzută
în alin. (1), dacă a fost săvârsită de un functionar sau de o
persoană care exercită un serviciu de interes public, se pedepseste
cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
Art. 319. - (1)
Încălcarea din culpă, de către un functionar public, a unei
îndatoriri de serviciu prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei
defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers
al unei autorităti sau institutii publice sau al unei persoane juridice de
drept public ori o pagubă în patrimoniul acesteia sau o vătămare
importantă a intereselor legale ale unei persoane, se pedepseste cu
închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.
(2) Fapta prevăzută
în alin. (1), dacă a avut consecinte deosebit de grave, se pedepseste cu
închisoare strictă de la 2 la 7 ani.
Art. 320. - Neglijenta care
are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui
document ce contine informatii secrete de stat, precum si neglijenta care a dat
prilej altei persoane să afle un asemenea secret, dacă fapta este de
natură să aducă atingere intereselor statului, se pedepseste cu
închisoare strictă de la un an la 3 ani.
Art. 321. - Primirea