CODUL PENAL AL ROMÂNIEI

2006

Codul penal a fost republicat în Monitorul Oficial nr. 65 din 16 aprilie 1997, în temeiul art. III din Legea nr. 140/1996, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996.

            Codul penal a fost publicat în Buletinul Oficial nr. 79 - 79 bis din 21 iunie 1968 si a mai fost republicat în Buletinul Oficial nr. 55 - 56 din 23 aprilie 1973, în temeiul art. III din Legea nr. 6/1973, publicata în Buletinul Oficial nr. 49 din 6 aprilie 1973.

            Prezenta editie cuprinde textul actualizat al Codului Penal prin încorporarea tuturor modificarilor aduse dupa ultima republicare, inclusiv completarile introduse prin Legea nr. 278 publicata in M.Of. nr. 601 din 12 iulie 2006 dar nu reprezinta forma oficiala.

PARTEA GENERALA

TITLUL I

LEGEA PENALA SI LIMITELE EI DE APLICARE

Capitolul I

Dispozitii preliminare

Art. 1. - Scopul legii penale

Legea penala apara, împotriva infractiunilor, România, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea, precum si întreaga ordine de drept.

Art. 2. - Legalitatea incriminarii

Legea prevede care fapte constituie infractiuni, pedepsele ce se aplica infractorilor si masurile ce se pot lua în cazul savârsirii acestor fapte.

Capitolul II

Limitele aplicarii legii penale

Sectiunea I

Aplicarea legii penale în spatiu

Art. 3. - Teritorialitatea legii penale

Legea penala se aplica infractiunilor savârsite pe teritoriul României.

Art. 4. - Personalitatea legii penale

Legea penala se aplica infractiunilor savârsite în afara teritoriului tarii, daca faptuitorul este cetatean român sau daca, neavând nici o cetatenie, are domiciliul în tara.

Art. 5. - Realitatea legii penale

Legea penala se aplica infractiunilor savârsite în afara teritoriului tarii, contra sigurantei statului român sau contra vietii unui cetatean român, ori prin care s-a adus o vatamare grava integritatii corporale sau sanatatii unui cetatean român, când sunt savârsite de catre un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu domiciliaza pe teritoriul tarii.

Punerea în miscare a actiunii penale pentru infractiunile prevazute în alineatul precedent se face numai cu autorizarea prealabila a procurorului general.

Art. 6. - Universalitatea legii penale

Legea penala se aplica si altor infractiuni decât celor prevazute în art. 5 alin. 1, savârsite în afara teritoriului tarii, de un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu domiciliaza pe teritoriul tarii, daca:

a) fapta este prevazuta ca infractiune si de legea penala a tarii unde a fost savârsita;

b) faptuitorul se afla în tara.

Pentru infractiunile îndreptate împotriva intereselor statului român sau contra unui cetatean român, infractorul poate fi judecat si în cazul când s-a obtinut extradarea lui.

Dispozitiile alineatelor precedente nu se aplica în cazul când, potrivit legii statului în care infractorul a savârsit infractiunea, exista vreo cauza care împiedica punerea în miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei, sau când pedeapsa a fost executata ori este considerata ca executata. Când pedeapsa nu a fost executata sau a fost executata numai în parte, se procedeaza potrivit dispozitiilor legale privitoare la recunoasterea hotarârilor straine.

Art. 7. - Legea penala si conventiile internationale

Dispozitiile cuprinse în art. 5 si 6 se aplica, daca nu se dispune altfel printr-o conventie internationala.

Art. 8. - Imunitatea de jurisdictie

Legea penala nu se aplica infractiunilor savârsite de catre reprezentantii diplomatici ai statelor straine sau de alte persoane care, în conformitate cu conventiile internationale, nu sunt supuse jurisdictiei penale a statului român.

Art. 9. – Extradarea

Extradarea se acorda sau poate fi solicitata pe baza de conventie internationala, pe baza de reciprocitate si, în lipsa acestora, în temeiul legii.

Sectiunea II

Aplicarea legii penale în timp

Art. 10. - Activitatea legii penale

Legea penala se aplica infractiunilor savârsite în timpul cât ea se afla în vigoare.

Art. 11. - Neretroactivitatea legii penale

Legea penala nu se aplica faptelor care, la data când au fost savârsite, nu erau prevazute ca infractiuni.

Art. 12. - Retroactivitatea legii penale

Legea penala nu se aplica faptelor savârsite sub legea veche, daca nu mai sunt prevazute de legea noua. În acest caz executarea pedepselor, a masurilor de siguranta si a masurilor educative, pronuntate în baza legii vechi, precum si toate consecintele penale ale hotarârilor judecatoresti privitoare la aceste fapte, înceteaza prin intrarea în vigoare a legii noi.

Legea care prevede masuri de siguranta sau masuri educative se aplica si infractiunilor care nu au fost definitiv judecate pâna la data intrarii în vigoare a legii noi.

Art. 13. - Aplicarea legii penale mai favorabile

În cazul în care de la savârsirea infractiunii pâna la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila.

Când legea anterioara este mai favorabila, pedepsele complementare care au corespondent în legea penala noua se aplica în continutul si limitele prevazute de aceasta, iar cele care nu mai sunt prevazute în legea penala noua nu se mai aplica.

Art. 14. - Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive

Când dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare si pâna la executarea completa a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, sanctiunea aplicata, daca depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savârsita, se reduce la acest maxim.

Daca dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare la detentiune pe viata si pâna la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeasi fapta pedeapsa închisorii, pedeapsa detentiunii pe viata se înlocuieste cu maximul închisorii prevazut pentru acea infractiune.

Daca legea noua prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicata se înlocuieste cu amenda, fara a se putea depasi maximul special prevazut în legea noua. Tinându-se seama de partea executata din pedeapsa închisorii, se poate înlatura în totul sau în parte executarea amenzii.

Pedepsele complementare, masurile de siguranta, precum si masurile educative neexecutate si neprevazute în legea noua, nu se mai executa, iar cele care au corespondent în legea noua se executa în continutul si limitele prevazute de aceasta lege.

Când o dispozitie din legea noua se refera la pedepse definitiv aplicate, se tine seama, în cazul pedepselor executate pâna la data intrarii în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusa sau înlocuita potrivit dispozitiilor alineatelor precedente.

Art. 15. - Aplicarea facultativa a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive

Când dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare si pâna la executarea completa a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, iar sanctiunea aplicata este mai mica decât maximul special prevazut de legea noua, tinându-se seama de infractiunea savârsita, de persoana condamnatului, de conduita acestuia dupa pronuntarea hotarârii sau în timpul executarii pedepsei si de timpul cât a executat din pedeapsa, se poate dispune fie mentinerea, fie reducerea pedepsei.

Pedeapsa aplicata nu poate fi coborâta sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proportional cu micsorarea maximului special prevazut pentru infractiunea savârsita.

Dispozitiile art. 14 alin. 5 se aplica si în cazul condamnarilor aratate în prezentul articol, executate pâna la data intrarii în vigoare a legii noi, pedeapsa din hotarâre reducându-se cu o treime.

Art. 16. - Aplicarea legii penale temporare

Legea penala temporara se aplica infractiunii savârsite în timpul când era în vigoare, chiar daca fapta nu a fost urmarita sau judecata în acel interval de timp.

TITLUL II

INFRACTIUNEA

Capitolul I

Dispozitii generale

Art. 17. - Trasaturile esentiale ale infractiunii

Infractiunea este fapta care prezinta pericol social, savârsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala.

Infractiunea este singurul temei al raspunderii penale.

Art. 18. - Pericolul social al faptei

Fapta care prezinta pericol social în întelesul legii penale este orice actiune sau inactiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile aratate în art. 1 si pentru sanctionarea careia este necesara aplicarea unei pedepse.

Art. 18¹. - Fapta care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita în mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savârsire a faptei, de scopul urmarit, de împrejurarile în care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului.

În cazul faptelor prevazute în prezentul articol, procurorul sau instanta aplica una din sanctiunile cu caracter administrativ prevazute în art. 91.

Art. 19. – Vinovatia

Vinovatie exista când fapta care prezinta pericol social este savârsita cu intentie sau din culpa.

1. Fapta este savârsita cu intentie când infractorul:

a) prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savârsirea acelei fapte;

b) prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.

2. Fapta este savârsita din culpa când infractorul:

a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce;

b) nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada.

Fapta constând într-o actiune savârsita din culpa constituie infractiune numai atunci când în lege se prevede în mod expres aceasta.

Fapta constând într-o inactiune constituie infractiune fie ca este savârsita cu intentie, fie din culpa, afara de cazul când legea sanctioneaza numai savârsirea ei cu intentie.

Art. 19¹.  - Conditiile rãspunderii penale a persoanelor juridice

Persoanele juridice, cu exceptia statului, a autoritãtilor publice si a institutiilor publice care desfãsoarã o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, rãspund penal pentru infractiunile sãvârsite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, dacã fapta a fost sãvârsitã cu forma de vinovãtie prevãzutã de legea penalã.

Rãspunderea penalã a persoanei juridice nu exclude rãspunderea penalã a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la sãvârsirea aceleiasi infractiuni.

Capitolul II

TENTATIVA

Art. 20. - Continutul tentativei

Tentativa consta în punerea în executare a hotarârii de a savârsi infractiunea, executare care a fost însa întrerupta sau nu si-a produs efectul.

Exista tentativa si în cazul în care consumarea infractiunii nu a fost posibila datorita insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor folosite, ori datorita împrejurarii ca în timpul când s-au savârsit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde faptuitorul credea ca se afla.

Nu exista tentativa atunci când imposibilitatea de consumare a infractiunii este datorita modului cum a fost conceputa executarea.

Art. 21. - Pedepsirea tentativei

Tentativa se pedepseste numai când legea prevede expres aceasta.

Tentativa se sanctioneaza cu o pedeapsa cuprinsa între jumatatea minimului si jumatatea maximului prevazute de lege pentru infractiunea consumata, fara ca minimul sa fie mai mic decât minimul general al pedepsei. În cazul când pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata, se aplica pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani.

În cazul persoanei juridice, tentativa se sanctioneazã cu amendã cuprinsã între minimul special si maximul special al amenzii prevãzute de lege pentru infractiunea consumatã, reduse la jumãtate. La aceastã pedeapsã se pot adãuga una sau mai multe pedepse complementare.

Art. 22. - Desistarea si împiedicarea rezultatului

Este aparat de pedeapsa faptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului.

Daca actele îndeplinite pâna în momentul desistarii sau împiedicarii producerii rezultatului constituie o alta infractiune, se aplica pedeapsa pentru acea infractiune.

Capitolul III

PARTICIPATIA

Art. 23. – Participantii

Participanti sunt persoanele care contribuie la savârsirea unei fapte prevazute de legea penala în calitate de autori, instigatori sau complici.

Art. 24. – Autorul

Autor este persoana care savârseste în mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala.

Art. 25. – Instigatorul

Instigator este persoana care, cu intentie, determina pe o alta persoana sa savârseasca o fapta prevazuta de legea penala.

Art. 26. – Complicele

Complice este persoana care, cu intentie, înlesneste sau ajuta în orice mod la savârsirea unei fapte prevazute de legea penala. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul savârsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savârsirea faptei promisiunea nu este îndeplinita.

Art. 27. - Pedeapsa în caz de participatie

Instigatorul si complicele la o fapta prevazuta de legea penala savârsita cu intentie se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contributia fiecaruia la savârsirea infractiunii, precum si de dispozitiile art. 72.

Art. 28. - Circumstantele personale si reale

Circumstantele privitoare la persoana unui participant nu se rasfrâng asupra celorlalti.

Circumstantele privitoare la fapta se rasfrâng asupra participantilor, numai în masura în care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut.

Art. 29. - Instigarea neurmata de executare

Actele de instigare neurmate de executarea faptei, precum si actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea de catre acesta a producerii rezultatului, se sanctioneaza cu o pedeapsa între minimul special al pedepsei pentru infractiunea la care s-a instigat si minimul general. În cazul când pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata, se aplica pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani.

Actele aratate în alineatul precedent nu se sanctioneaza, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai mica, afara de cazul când actele îndeplinite de autor pâna în momentul desistarii constituie alta fapta prevazuta de legea penala.

Art. 30. - Împiedicarea savârsirii faptei

Participantul nu se pedepseste daca în cursul executarii, dar înainte de descoperirea faptei, împiedica consumarea acesteia. Daca actele savârsite pâna în momentul împiedicarii constituie o alta fapta prevazuta de legea penala, participantului i se aplica pedeapsa pentru aceasta fapta.

Art. 31. - Participatia improprie

Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intentie, la savârsirea din culpa de catre o alta persoana, a unei fapte prevazute de legea penala, se sanctioneaza cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisa cu intentie.

Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intentie, la savârsirea unei fapte prevazute de legea penala, de catre o persoana care comite acea fapta fara vinovatie, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune.

Dispozitiile art. 28 - 30 se aplica în mod corespunzator.

Capitolul IV

Pluralitatea de infractiuni

Art. 32. - Formele pluralitatii

Pluralitatea de infractiuni constituie, dupa caz, concurs de infractiuni sau recidiva.

Art. 33. - Concursul de infractiuni

Concurs de infractiuni exista:

a) când doua sau mai multe infractiuni au fost savârsite de aceeasi persoana, înainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna dintre ele. Exista concurs chiar daca una dintre infractiuni a fost comisa pentru savârsirea sau ascunderea altei infractiuni;

b) când o actiune sau inactiune, savârsita de aceeasi persoana, datorita împrejurarilor în care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs, întruneste elementele mai multor infractiuni.

Art. 34. - Pedeapsa principalã în caz de concurs de infractiuni sãvârsite de persoana fizicã

În caz de concurs de infractiuni, se stabileste pedeapsa pentru fiecare infractiune în parte, iar dintre acestea se aplica pedeapsa, dupa cum urmeaza:

a) când s-a stabilit o pedeapsa cu detentiune pe viata si una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amenda, se aplica pedeapsa detentiunii pe viata;

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplica pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporita pâna la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulator, se poate adauga un spor de pâna la 5 ani;

c) când s-au stabilit numai amenzi, se aplica pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporita pâna la maximul ei special, iar daca acest maxim nu este îndestulator, se poate adauga un spor de pâna la jumatate din acel maxim;

d) când s-a stabilit o pedeapsa cu închisoare si o pedeapsa cu amenda, se aplica pedeapsa închisorii, la care se poate adauga amenda, în totul sau în parte;

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare si mai multe pedepse cu amenda, se aplica pedeapsa închisorii, potrivit dispozitiei de la lit. b), la care se poate adauga amenda, potrivit dispozitiei de la lit. c).

Prin aplicarea dispozitiilor din alineatul precedent nu se poate depasi totalul pedepselor stabilite de instanta pentru infractiunile concurente.

Art. 35. - Pedeapsa complimentara si masurile de siguranta în caz de concurs de infractiuni

Daca pentru una dintre infractiunile concurente s-a stabilit si o pedeapsa complimentara, aceasta se aplica alaturi de pedeapsa închisorii.

Daca s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natura diferita, sau chiar de aceeasi natura dar cu continut diferit, acestea se aplica alaturi de pedeapsa închisorii.

Daca s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeasi natura si cu acelasi continut, se aplica cea mai grea dintre acestea.

Mãsurile de sigurantã de naturã diferitã sau de aceeasi naturã, dar cu un continut diferit, luate în cazul infractiunilor concurente, se cumuleazã.

Dacã s-au luat mai multe mãsuri de sigurantã de aceeasi naturã si cu acelasi continut, dar pe durate diferite, se aplicã o singurã datã mãsura de sigurantã cu durata cea mai lungã. În cazul mãsurilor de sigurantã de aceeasi naturã si cu acelasi continut, luate conform art. 118 alin. 1 lit. a)–e), acestea se cumuleazã.

Art. 36. - Contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente sãvârsite de persoana fizicã

Daca infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infractiune concurenta, se aplica dispozitiile art. 34 si 35.

Dispozitiile art. 34 si 35 se aplica si în cazul în care, dupa ce o hotarâre de condamnare a ramas definitiva, se constata ca cel condamnat suferise si o alta condamnare definitiva pentru o infractiune concurenta.

Daca infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicata prin hotarârea anterioara, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infractiunile concurente.

Dispozitiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infractiuni se aplica si în cazul în care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata a fost comutata sau înlocuita cu pedeapsa închisorii.

Art. 37. – Recidiva în cazul persoanei fizice

Existã recidivã pentru persoana fizicã în urmãtoarele cazuri:

a) când dupa ramânerea definitiva a unei hotarâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat savârseste din nou o infractiune cu intentie, înainte de începerea executarii pedepsei, în timpul executarii acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru a doua infractiune este închisoarea mai mare de un an;

b) când dupa executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa împlinirea termenului de prescriptie a executarii unei asemenea pedepse, cel condamnat savârseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an;

c) când dupa condamnarea la cel putin trei pedepse cu închisoare pâna la 6 luni sau dupa executare, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa prescrierea executarii a cel putin trei asemenea pedepse, cel condamnat savârseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii

mai mare de un an.

Exista recidiva si în cazurile în care una dintre pedepsele prevazute în alin. 1 este detentiunea pe viata.

Pentru stabilirea starii de recidiva în cazurile prevazute în alin. 1 lit. a) si b) si alin. 2, se poate tine seama si de hotarârea de condamnare pronuntata în strainatate, pentru o fapta prevazuta si de legea româna, daca hotarârea de condamnare a fost recunoscuta potrivit dispozitiilor legii.

Art. 38. - Condamnarile care nu atrag starea de recidiva

La stabilirea starii de recidiva nu se tine seama de hotarârile de condamnare privitoare la:

a) infractiunile savârsite în timpul minoritatii;

a1) infractiunile savârsite din culpa;

b) infractiunile amnistiate;

c) faptele care nu mai sunt prevazute ca infractiuni de legea penala.

De asemenea, nu se tine seama de condamnarile pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privinta carora s-a împlinit termenul de reabilitare.

Art. 39. - Pedeapsa în caz de recidivã pentru persoana fizicã

În cazul recidivei prevazute în art. 37 alin. 1 lit. a), pedeapsa stabilita pentru infractiunea savârsita ulterior si pedeapsa aplicata pentru infractiunea anterioara se contopesc potrivit dispozitiilor art. 34 si 35. Sporul prevazut în art. 34 alin. 1 lit. b) se poate mari pâna la 7 ani.

Daca pedeapsa anterioara a fost executata în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai ramas de executat si pedeapsa aplicata pentru infractiunea savârsita ulterior.

În cazul savârsirii unei infractiuni dupa evadare, prin pedeapsa anterioara se întelege pedeapsa care se executa, cumulata cu pedeapsa aplicata pentru evadare.

În cazul recidivei prevazute în art. 37 alin. 1 lit. b), se poate aplica o pedeapsa pâna la maximul special. Daca maximul special este neîndestulator, în cazul închisorii se poate adauga un spor de pâna la 10 ani, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult doua treimi din maximul special.

În cazul recidivei prevazute în art. 37 lit. c) se aplica în mod corespunzator dispozitiile din alineatele precedente.

Daca dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare si mai înainte ca pedeapsa sa fi fost executata sau considerata ca executata, se descopera ca cel condamnat se afla în stare de recidiva, instanta aplica dispozitiile din alin. 1 în cazul recidivei prevazute în art. 37 lit. a) si dispozitiile din alin. 4 în cazul recidivei prevazute în art. 37 lit. b).

Dispozitiile alineatului precedent se aplica si în cazul în care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata a fost comutata sau înlocuita cu pedeapsa închisorii.

Art. 40. - Pedeapsa în unele cazuri când nu exista recidiva

Când dupa condamnarea definitiva cel condamnat savârseste din nou o infractiune, înainte de începerea executarii pedepsei, în timpul executarii acesteia sau în stare de evadare, si nu sunt întrunite conditiile prevazute de lege pentru starea de recidiva, pedeapsa se aplica potrivit regulilor pentru concursul de infractiuni.

În cazul persoanei juridice, dacã nu sunt întrunite conditiile prevãzute în art. 40² alin. 1 lit. a), pedeapsa se aplicã potrivit regulilor pentru concursul de infractiuni.

Art. 40¹.  - Pedeapsa în caz de concurs de infractiuni sãvârsite de persoana juridicã

În caz de concurs de infractiuni sãvârsite de persoana juridicã, se stabileste pedeapsa amenzii pentru fiecare infractiune în parte si se aplicã amenda cea mai mare, care poate fi sporitã pânã la maximul special prevãzut în art. 71¹ alin. 2 sau 3, iar dacã acest maxim nu este îndestulãtor, se poate adãuga un spor de pânã la o treime din acel maxim.

Dispozitiile alin. 1 se aplicã si în cazul în care persoana juridicã condamnatã definitiv este judecatã ulterior pentru o infractiune concurentã, precum si atunci când dupã ce o hotãrâre de condamnare a rãmas definitivã, se constatã cã persoana juridicã suferise si o altã condamnare definitivã pentru o infractiune concurentã. În aceste cazuri, partea din amenda executatã se scade din amenda aplicatã pentru infractiunile concurente.

Dispozitiile art. 35 se aplicã în mod corespunzãtor.

Art. 40².  - Recidiva în cazul persoanei juridice

Existã recidivã pentru persoana juridicã în urmãtoarele cazuri:

a) când dupã rãmânerea definitivã a unei hotãrâri de condamnare, persoana juridicã sãvârseste din nou o infractiune cu intentie, iar amenda pentru infractiunea anterioarã nu a fost executatã;

b) când dupã rãmânerea definitivã a unei hotãrâri de condamnare, persoana juridicã sãvârseste din nou o infractiune cu intentie, iar amenda pentru infractiunea anterioarã a fost executatã sau consideratã ca executatã.

În cazul recidivei prevãzute în alin. 1 lit. a), amenda stabilitã pentru infractiunea sãvârsitã ulterior si amenda aplicatã pentru infractiunea anterioarã se contopesc, potrivit art. 40¹ alin. 1 si 3. Sporul prevãzut în art. 40¹ alin. 1 se poate mãri pânã la jumãtate.

Dacã amenda anterioarã a fost executatã în parte, contopirea se face între amenda ce a mai rãmas de executat si amenda aplicatã pentru infractiunea sãvârsitã ulterior.

În cazul recidivei prevãzute în alin. 1 lit. b), se aplicã pedeapsa amenzii pânã la maximul special prevãzut în art. 71¹ alin. 2 sau 3, iar dacã acest maxim nu este îndestulãtor, se poate adãuga un spor de pânã la douã treimi din acel maxim.

Dacã dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare si mai înainte ca amenda sã fi fost executatã sau consideratã ca executatã, se descoperã cã persoana juridicã condamnatã se aflã în stare de recidivã, instanta aplicã dispozitiile din alin. 2, în cazul recidivei prevãzute în alin. 1 lit. a), si dispozitiile din alin. 4, în cazul recidivei prevãzute în alin. 1 lit. b).

Art. 41. - Unitatea infractiunii continuate si a celei complexe

În cazul infractiunii continuate si al infractiunii complexe nu exista pluralitate de infractiuni.

Infractiunea este continuata când o persoana savârseste la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiasi rezolutii, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare în parte, continutul aceleiasi infractiuni.

Infractiunea este complexa când în continutul sau intra, ca element sau ca circumstanta agravanta, o actiune sau inactiune care constituie prin ea însasi o fapta prevazuta de legea penala.

Art. 42. – Pedeapsa pentru infractiunea continuatã

Infractiunea continuatã se sanctioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru infractiunea sãvârsitã, la care se poate adãuga un spor, potrivit dispozitiilor art. 34 sau, dupã caz, art. 40¹ alin. 1.

Art. 43. - Recalcularea pedepsei pentru infractiunea continuata sau complexa

Daca infractorul condamnat definitiv pentru o infractiune continuata sau complexa este judecat ulterior si pentru alte actiuni sau inactiuni care intra în continutul aceleiasi infractiuni, tinându-se seama de infractiunea savârsita în întregul ei, se stabileste o pedeapsa corespunzatoare, care nu poate fi mai usoara decât cea pronuntata anterior.

Capitolul V

Cauzele care înlatura caracterul penal al faptei

Art. 44. - Legitima aparare

(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savârsita în stare de legitima aparare.

(2) Este în stare de legitima aparare acela care savârseste fapta pentru a înlatura un atac material, direct, imediat si injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes public, si care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.

(2¹) Se prezuma ca este în legitima aparare, si acela care savârseste fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinta, încapere, dependinta sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare.

(3) Este de asemenea în legitima aparare si acela care din cauza tulburarii sau temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu împrejurarile în care s-a produs atacul.

Art. 45 - Starea de necesitate

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savârsita în stare de necesitate.

Este în stare de necesitate acela care savârseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi înlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes public.

Nu este în stare de necesitate persoana care în momentul când a savârsit fapta si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era înlaturat.

Art. 46 - Constrângerea fizica si constrângerea morala

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savârsita din cauza unei constrângeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista.

De asemenea, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savârsita din cauza unei constrângeri morale, exercitata prin amenintare cu un pericol grav pentru persoana faptuitorului ori a altuia si care nu putea fi înlaturat în alt mod.

Art. 47 - Cazul fortuit

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, al carei rezultat este consecinta unei împrejurari care nu putea fi prevazuta.

Art. 48 – Iresponsabilitatea

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca faptuitorul, în momentul savârsirii faptei, fie din cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu putea fi stapân pe ele.

Art. 49 - Betia

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca faptuitorul, în momentul savârsirii faptei, se gasea, datorita unor împrejurari independente de vointa sa, în stare de betie completa produsa de alcool sau de alte substante.

Starea de betie voluntara completa produsa de alcool sau de alte substante nu înlatura caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, dupa caz, o circumstanta atenuanta sau agravanta.

Art. 50 - Minoritatea faptuitorului

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savârsita de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal.

Art. 51 - Eroarea de fapt

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, când faptuitorul, în momentul savârsirii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii sau împrejurari de care depinde caracterul penal al faptei.

Nu constituie o circumstanta agravanta împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul savârsirii infractiunii.

Dispozitiile alin. 1 si 2 se aplica si faptelor savârsite din culpa pe care legea penala le pedepseste, numai daca necunoasterea starii, situatiei sau împrejurarii respective nu este ea însasi rezultatul culpei.

Necunoasterea sau cunoasterea gresita a legii penale nu înlatura caracterul penal al faptei.

TITLUL III

PEDEPSELE

Capitolul I

DISPOZITII GENERALE

            Art. 52 - Pedeapsa si scopul ei

Pedeapsa este o masura de constrângere si un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea savârsirii de noi infractiuni.

            Prin executarea pedepsei se urmareste formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala. Executarea pedepsei nu trebuie sa cauzeze suferinte fizice si nici sa înjoseasca persoana condamnatului.

Capitolul II

Categoriile si limitele generale ale pedepselor

            Art. 53. – Felurile pedepselor aplicabile persoanei fizice

            Pedepsele sunt principale, complementare si accesorii.

            1. Pedepsele principale sunt:

            a) detentiunea pe viata;

            b) închisoarea de la 15 zile la 30 de ani;

            c) amenda de la 100 lei la 50.000 lei.

            2. Pedepsele complementare sunt:

            a) interzicerea unor drepturi de la unu la 10 ani;

b) degradarea militara.

            3. Pedeapsa accesorie constã în interzicerea drepturilor prevãzute în art. 64, în conditiile prevãzute în art. 71.

Art. 53¹. – Felurile pedepselor aplicabile persoanei juridice

Pedepsele sunt principale si complementare.

Pedeapsa principalã este amenda de la 2.500 lei la 2.000.000 lei.

Pedepsele complementare sunt:

a) dizolvarea persoanei juridice;

b) suspendarea activitãtii persoanei juridice pe o duratã de la 3 luni la un an sau suspendarea uneia dintre activitãtile persoanei juridice în legãturã cu care s-a sãvârsit infractiunea pe o duratã de la 3 luni la 3 ani;

c) închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o duratã de la 3 luni la 3 ani;

d) interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice pe o duratã de la unu la 3 ani;

e) afisarea sau difuzarea hotãrârii de condamnare.

Art. 53². – Aplicarea si executarea pedepselor complementare în cazul persoanei juridice

Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare se dispune atunci când instanta constatã cã, fatã de natura si gravitatea infractiunii, precum si fatã de împrejurãrile în care a fost sãvârsitã, aceste pedepse sunt necesare.

Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare este obligatorie când legea prevede aceastã pedeapsã.

Pedepsele complementare prevãzute în art. 53¹ alin. 3 lit. b)–e) se pot aplica în mod cumulativ.

Executarea pedepselor complementare începe dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare.

CAPITOLUL III

Pedepsele principale aplicabile persoanei fizice

Sectiunea

Regimul de executare a pedepselor principale privative de libertate

Art. 53³. – Reguli generale ale executãrii pedepselor principale privative de libertate

Executarea pedepselor principale privative de libertate se bazeazã pe sistemul progresiv. Condamnatii au posibilitatea sã treacã dintr-un regim de executare în altul în conditiile prevãzute de legea privind executarea pedepselor.

Pedepsele privative de libertate se executã în unul din urmãtoarele regimuri:

a) regimul de maximã sigurantã;

b) regimul închis;

c) regimul semideschis;

d) regimul deschis.

Regimul executãrii pedepselor privative de libertate se bazeazã pe posibilitatea condamnatilor de a presta, cu acordul lor, o muncã utilã, dacã sunt apti pentru muncã, pe educarea condamnatilor, pe respectarea de cãtre acestia a ordinii interioare a locurilor de detinere, precum si pe stimularea si recompensarea celor stãruitori în muncã, disciplinati, si care dau dovezi temeinice de îndreptare.

Dupã împlinirea vârstei de 60 de ani pentru bãrbati si 55 de ani pentru femei, condamnatii pot presta o muncã numai la cererea acestora, dacã sunt apti pentru muncã.

Toate mijloacele folosite în cadrul regimului executãrii pedepselor privative de libertate trebuie sã contribuie la reintegrarea în societate a celor condamnati si la prevenirea sãvârsirii de noi infractiuni de cãtre acestia.

Art. 53⁴. – Regimul de muncã

Munca prestatã de condamnati este remuneratã, cu exceptia muncii cu caracter gospodãresc, necesare locului de detinere, si a celei prestate în caz de calamitate.

Conditiile de prestare a muncii, durata si plata acesteia, precum si repartizarea veniturilor cuvenite condamnatilor sunt stabilite prin legea privind executarea pedepselor.

Sectiunea I

Detentiunea pe viata

Art. 54 - Regimul detentiunii pe viata

Detentiunea pe viata se executa în penitenciare anume destinate pentru aceasta sau în sectii speciale ale celorlalte penitenciare.

Regimul executarii pedepsei detentiunii pe viata este reglementat în legea privind executarea pedepselor.

Art. 55 - Neaplicarea pedepsei detentiunii pe viata

Pedeapsa detentiunii pe viata nu se aplica aceluia care, la data pronuntarii hotarârii de condamnare, a împlinit vârsta de 60 de ani.

În acest caz, în locul pedepsei detentiunii pe viata se aplica pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani si pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei maxima.

În cazul în care cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata a împlinit vârsta de 60 de ani în timpul executarii pedepsei, detentiunea pe viata se înlocuieste cu închisoarea pe timp de 25 de ani.

Art. 55¹ - Liberarea conditionata

Cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata poate fi liberat conditionat dupa executarea efectiva a 20 de ani de detentiune, daca este staruitor în munca, disciplinat si da dovezi temeinice de îndreptare, tinându-se seama si de antecedentele sale penale.

Condamnatul trecut de vârsta de 60 de ani pentru barbati si de 55 de ani pentru femei poate fi liberat conditionat dupa executarea efectiva a 15 ani de detentiune, daca sunt îndeplinite si celelalte conditii prevazute în alin. 1.

Pedeapsa se considera executata, daca în termen de 10 ani de la liberare cel condamnat nu a savârsit din nou o infractiune. Daca în acest interval de timp cel liberat a comis din nou o infractiune, se aplica, în mod corespunzator, dispozitiile art. 61.

Art. 55 ^{2 -} Calculul pedepsei în caz de comutare sau înlocuire

În cazul comutarii sau înlocuirii pedepsei detentiunii pe viata cu pedeapsa închisorii, perioada de detentiune executata se considera ca parte executata din pedeapsa închisorii.

Sectiunea II

Închisoarea

Art. 56 – Abrogat

Art. 57 - Regimul de detinere

Executarea pedepsei închisorii se face, potrivit dispozitiilor legii privind executarea pedepselor, în locuri de detinere anume destinate.

Femeile condamnate la pedeapsa închisorii executa aceasta pedeapsa separat de condamnatii barbati.

Minorii condamnati la pedeapsa închisorii executa pedeapsa separat de condamnatii majori sau în locuri de detinere speciale, asigurându-li-se posibilitatea de a continua învatamântul general obligatoriu si de a dobândi o pregatire profesionala potrivit cu aptitudinile lor.

Art. 58 – Abrogat

Art. 59 - Liberarea conditionata

Dupa ce a executat cel putin doua treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depaseste 10 ani sau cel putin trei patrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este staruitor în munca, disciplinat si da dovezi temeinice de îndreptare, tinându-se seama si de antecedentele sale penale, poate fi liberat conditionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.

În calculul fractiunilor de pedeapsa prevazute în alin. 1 se tine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate. În acest caz însa, liberarea conditionata nu poate fi acordata înainte de executarea efectiva a cel putin jumatate din durata pedepsei când aceasta nu depaseste 10 ani si a cel putin doua treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.

Când condamnatul executa mai multe pedepse cu închisoare care nu se contopesc, fractiunile de pedeapsa aratate în alin. 1 se socotesc în raport cu totalul pedepselor.

În aplicarea dispozitiilor alineatelor precedente se are în vedere durata pedepsei pe care o executa condamnatul.

Art. 59¹ - Liberarea conditionata în cazul infractiunilor savârsite din culpa

Cel condamnat pentru savârsirea uneia sau mai multor infractiuni din culpa poate fi liberat conditionat înainte de executarea în întregime a pedepsei, dupa ce a executat cel putin jumatate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depaseste 10 ani sau cel putin doua treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, daca îndeplineste si celelalte conditii prevazute în art. 59 alin. 1.

Dispozitiile art. 59 alin. 2 se aplica în mod corespunzator, liberarea conditionata neputând fi acordata înainte de executarea efectiva a cel putin o treime din durata pedepsei când aceasta nu depaseste 10 ani si a cel putin jumatate când pedeapsa este mai mare de 10 ani.

În cazul în care pedeapsa ce se executa este rezultata din concursul între infractiuni savârsite din culpa si infractiuni intentionate, se aplica dispozitiile art. 59.

Dispozitiile art. 59 alin. 3 si 4 se aplica în mod corespunzator.

Art. 60 - Liberarea conditionata în cazuri speciale

Condamnatul care, din cauza starii sanatatii sau din alte cauze, nu a fost niciodata folosit la munca ori nu mai este folosit, poate fi liberat conditionat dupa executarea fractiunilor de pedeapsa aratate în art. 59 sau, dupa caz, în art. 59¹, daca da dovezi temeinice de disciplina si de îndreptare.

Cei condamnati în timpul minoritatii, când ajung la vârsta de 18 ani, precum si condamnatii trecuti de vârsta de 60 de ani pentru barbati si de 55 de ani pentru femei, pot fi liberati conditionat, dupa executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depaseste 10 ani sau a unei jumatati în cazul închisorii mai mari de 10 ani, daca îndeplinesc celelalte conditii prevazute în art. 59 alin. 1.

Persoanele prevazute în alin. 2, condamnate pentru savârsirea unei infractiuni din culpa, pot fi liberate conditionat dupa executarea unei patrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depaseste 10 ani sau a unei treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, daca îndeplinesc celelalte conditii prevazute în art. 59 alin. 1.

Daca pedeapsa ce se executa este rezultata din concursul între infractiuni savârsite din culpa si infractiuni intentionate, se aplica dispozitiile privind liberarea conditionata în cazul infractiunilor intentionate.

Când condamnatul executa mai multe pedepse cu închisoare, care nu se contopesc, fractiunile de pedeapsa se socotesc în raport cu totalul pedepselor.

În toate cazurile, la calculul fractiunii de pedeapsa se tine seama de partea din durata pedepsei considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate.

Dispozitiile art. 59 alin. 4 se aplica în mod corespunzator.

Art. 61 - Efectele liberarii conditionate

Pedeapsa se considera executata daca în intervalul de timp de la liberare si pâna la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a savârsit din nou o infractiune. Daca în acelasi interval cel liberat a comis din nou o infractiune, instanta, tinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie mentinerea liberarii conditionate, fie revocarea. În acest din urma caz, pedeapsa stabilita pentru infractiunea savârsita ulterior si restul de pedeapsa ce a mai ramas de executat din pedeapsa anterioara se contopesc, putându-se aplica un spor pâna la 5 ani.

Revocarea este obligatorie în cazul când fapta savârsita este o infractiune contra sigurantei statului, o infractiune contra pacii si omenirii, o infractiune de omor, o infractiune savârsita cu intentie care a avut ca urmare moartea unei persoane sau o infractiune prin care s-au produs consecinte deosebit de grave.

Art. 62 - Executarea pedepsei într-o închisoare militar

Executarea pedepsei închisorii care nu depaseste 2 ani, de catre militarii în termen, se face într-o închisoare militara în cazurile prevazute de lege, precum si în cazurile când instanta judecatoreasca, tinând seama de împrejurarile cauzei si de persoana condamnatului, dispune aceasta.

Daca militarul condamnat a executat jumatate din durata pedepsei si a dat dovezi temeinice de îndreptare,  partea din durata pedepsei ce a mai ramas de executat se reduce cu o treime, iar daca s-a evidentiat în mod deosebit, reducerea poate depasi o treime, putând cuprinde chiar tot restul pedepsei.

Daca în timpul executarii pedepsei militarul condamnat devine inapt serviciului, este liberat conditionat.

Daca în timpul executarii pedepsei militarul condamnat savârseste din nou o infractiune, instanta care pronunta condamnarea pentru aceasta infractiune face, dupa caz, aplicarea art. 39 alin. 1 si 2 sau a art. 40. Pedeapsa astfel stabilita se executa într-un loc de detinere.

Dupa executarea pedepsei potrivit alin. 1 - 3 sau dupa gratierea totala ori dupa gratierea restului de pedeapsa, cel condamnat este reabilitat de drept.

Dispozitiile alineatelor precedente sunt aplicabile si celor care au devenit militari în termen dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare.

În cazul în care, înainte de începerea executarii pedepsei într-o închisoare militara, condamnatul a fost trecut în rezerva, pedeapsa se executa într-un loc de detinere.

Sectiunea III

Amenda

Art. 63 - Stabilirea amenzii

Pedeapsa amenzii consta în suma de bani pe care infractorul este condamnat sa o plateasca.

Ori de câte ori legea prevede cã o infractiune se pedepseste numai cu amendã, fãrã a-i arãta limitele, minimul special al acesteia este de 150 lei, iar maximul de 10.000 lei.

Când legea prevede pedeapsa amenzii fãrã a-i arãta limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult un an, minimul special al amenzii este de 300 lei si maximul special de 15.000 lei, iar când prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an, minimul special este de 500 lei si maximul special de 30.000 lei.

În caz de aplicare a cauzelor de atenuare sau de agravare a pedepselor, amenda nu poate sa depaseasca limitele generale aratate în art. 53 pct. 1 lit. c).

Amenda se stabileste tinându-se seama de dispozitiile art. 72, fara a-l pune însa pe infractor în situatia de a nu-si putea îndeplini îndatoririle privitoare la întretinerea, cresterea, învatatura si pregatirea profesionala a persoanelor fata de care are aceste obligatii legale.

Art. 63¹ - Înlocuirea pedepsei amenzii

Daca cel condamnat se sustrage cu rea-credinta de la executarea amenzii, instanta poate înlocui aceasta pedeapsa cu pedeapsa închisorii în limitele prevazute pentru infractiunea savârsita, tinând seama de partea din amenda care a fost achitata.

CAPITOLUL IV

Pedepsele complementare si pedepsele accesorii aplicabile persoanei fizice

Sectiunea I

Pedepsele complementare

Art. 64 - Interzicerea unor drepturi

Pedeapsa complimentara a interzicerii unor drepturi consta în interzicerea unuia sau unora din urmatoarele drepturi:

a) dreptul de a alege si de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice;

b) dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat;

c) dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savârsirea infractiunii;

d) drepturile parintesti;

e) dreptul de a fi tutore sau curator.

Interzicerea drepturilor prevazute la lit. b) nu se poate pronunta decât pe lânga interzicerea drepturilor prevazute la lit. a), afara de cazul când legea dispune altfel.

Art. 65 - Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi

Pedeapsa complimentara a interzicerii unor drepturi poate fi aplicata, daca pedeapsa principala stabilita este închisoarea de cel putin 2 ani si instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, împrejurarile cauzei si persoana infractorului, aceasta pedeapsa este necesara.

Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede aceasta pedeapsa.

Conditia aratata în alin. 1 cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie sa fie îndeplinita si în cazul în care aplicarea pedepsei prevazute în acel alineat este obligatorie.

Art. 66 - Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi

Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe dupa executarea pedepsei închisorii, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa prescriptia executarii pedepsei.

Art. 67 - Degradarea militara

Pedeapsa complimentara a degradarii militare consta în pierderea gradului si a dreptului de a purta uniforma.

Degradarea militara se aplica în mod obligatoriu condamnatilor militari si rezervisti, daca pedeapsa principala stabilita este închisoarea mai mare de 10 ani sau detentiunea pe viata.

Degradarea militara poate fi aplicata condamnatilor militari si rezervisti pentru infractiuni savârsite cu intentie, daca pedeapsa principala stabilita este de cel putin 5 ani si de cel mult 10 ani.

Art. 68 - Abrogat.

Art. 69 - Abrogat.

Art. 70 - Abrogat.

Sectiunea II

Pedepsele accesorii

Art. 71. – Continutul si modul de executare a pedepsei accesorii

Pedeapsa accesorie constã în interzicerea drepturilor prevãzute în art. 64.

Condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viatã sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevãzute în art. 64 lit. a)–c) din momenul în care hotãrârea de condamnare a rãmas definitivã si pânã la terminarea executãrii pedepsei, pânã la gratierea totalã sau a restului de pedeapsã ori pânã la împlinirea termenului de prescriptie a executãrii pedepsei.

Interzicerea drepturilor prevãzute în art. 64 lit. d) si e) se aplicã tinându-se seama de natura si gravitatea infractiunii sãvârsite, de împrejurãrile cauzei, de persoana infractorului si de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelã sau curatelã.

Pe durata amânãrii sau a întreruperii executãrii pedepsei detentiunii pe viatã sau a închisorii, condamnatul poate sã îsi exercite drepturile pãrintesti si dreptul de a fi tutore sau curator, în afarã de cazul în care aceste drepturi au fost anume interzise condamnatului prin hotãrârea de condamnare.

Pe durata suspendãrii conditionate a executãrii pedepsei închisorii sau a suspendãrii sub supraveghere a executãrii pedepsei închisorii, se suspendã si executarea pedepselor accesorii.

CAPITOLUL IV¹

Pedepsele aplicabile persoanei juridice

Art. 71¹. – Continutul pedepsei amenzii

Pedeapsa amenzii constã în suma de bani pe care persoana juridicã este condamnatã sã o plãteascã.

Când legea prevede pentru infractiunea sãvârsitã de persoana fizicã pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani sau amenda, minimul special al amenzii pentru persoana juridicã este de 5.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 600.000 lei.

Când legea prevede pentru infractiunea sãvârsitã de persoana fizicã pedeapsa detentiunii pe viatã sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, minimul special al amenzii pentru persoana juridicã este de 10.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 900.000 lei.

Art. 71². – Continutul pedepsei complementare a dizolvãrii persoanei juridice

Pedeapsa complementarã a dizolvãrii persoanei juridice se aplicã atunci când persoana juridicã a fost constituitã în scopul sãvârsirii de infractiuni sau când obiectul sãu de activitate a fost deturnat în acest scop.

În caz de neexecutare, cu rea-credintã, a uneia dintre pedepsele complementare prevãzute în art. 53¹ alin. 3 lit. b)–d), instanta dispune dizolvarea persoanei juridice.

Pedeapsa complementarã a dizolvãrii persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare, potrivit legii, iar o copie dupã dispozitivul hotãrârii definitive de condamnare prin care s-a aplicat aceastã pedeapsã va fi comunicatã, de îndatã, instantei civile competente, care va proceda la desemnarea lichidatorului.

Art. 71³. – Continutul pedepsei complementare a suspendãrii activitãtii sau a uneia dintre activitãtile persoanei juridice

Pedeapsa complementarã a suspendãrii activitãtii persoanei juridice constã în interzicerea desfãsurãrii activitãtii sau a uneia dintre activitãtile persoanei juridice, în realizarea cãreia a fost sãvârsitã infractiunea.

În caz de neexecutare, cu rea-credintã, a pedepsei complementare prevãzute în art. 53¹ alin. 3 lit. e), instanta dispune suspendarea activitãtii sau a uneia dintre activitãtile persoanei juridice pânã la punerea în executare a pedepsei complementare, dar nu mai mult de 3 luni.

Dacã pânã la împlinirea termenului prevãzut în alin. 2 pedeapsa complementarã nu a fost pusã în executare, instanta dispune dizolvarea persoanei juridice.

Art. 71⁴. – Neaplicarea dizolvãrii sau suspendãrii activitãtii persoanei juridice

Pedepsele complementare prevãzute în art. 53¹ alin. 3 lit. a) si b) nu pot fi aplicate partidelor politice, sindicatelor, patronatelor si organizatiilor religioase ori apartinând minoritãtilor, constituite potrivit legii.

Dispozitiile prevãzute în alin. 1 se aplicã si persoanelor juridice care îsi desfãsoarã activitatea în domeniul presei.

Art. 71⁵. – Continutul pedepsei complementare a închiderii unor puncte de lucru ale persoanei juridice

Pedeapsa complementarã a închiderii unor puncte de lucru ale persoanei juridice constã în închiderea unuia sau a mai multora dintre punctele de lucru apartinând persoanei juridice cu scop lucrativ, în care s-a desfãsurat activitatea în realizarea cãreia a fost sãvârsitã infractiunea. Dispozitiile prevãzute în alin. 1 nu se aplicã persoanelor juridice care îsi desfãsoarã activitatea în domeniul presei.

Art. 71⁶. – Continutul pedepsei complementare a interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice

Pedeapsa complementarã a interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice constã în interzicerea de a participa, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor de achizitii publice prevãzute de lege.

Art. 71⁷. – Continutul pedepsei complementare a afisãrii sau difuzãrii hotãrârii de condamnare

Afisarea hotãrârii definitive de condamnare sau difuzarea acesteia se realizeazã pe cheltuiala persoanei juridice condamnate.

Prin afisarea sau difuzarea hotãrârii de condamnare nu poate fi dezvãluitã identitatea victimei, afarã de cazul în care existã acordul acesteia sau al reprezentantului sãu legal.

Afisarea hotãrârii de condamnare se realizeazã în extras, în forma si locul stabilite de instantã, pentru o perioadã cuprinsã între o lunã si 3 luni.

Difuzarea hotãrârii de condamnare se face în extras si în forma stabilitã de instantã, prin intermediul presei scrise sau audiovizuale ori prin alte mijloace de comunicare audiovizualã, desemnate de instantã.

Dacã difuzarea se face prin presa scrisã sau audiovizualã instanta stabileste numãrul aparitiilor, care nu poate fi mai mare de 10, iar în cazul difuzãrii prin alte mijloace audiovizuale, durata acesteia nu poate depãsi 3 luni.

Capitolul V

Individualizarea pedepselor

Sectiunea I

Dispozitii generale

            Art. 72 - Criteriile generale de individualizare

            La stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile partii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate în partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savârsite, de persoana infractorului si de împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.

            Când pentru infractiunea savârsita legea prevede pedepse alternative, se tine seama de dispozitiile alineatului precedent atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cât si pentru proportionalizarea acesteia.

            La stabilirea si aplicarea pedepselor pentru persoana juridicã se tine seama de dispozitiile pãrtii generale a prezentului cod, de limitele de pedeapsã fixate în partea specialã pentru persoana fizicã, de gravitatea faptei sãvârsite si de împrejurãrile care atenueazã sau agraveazã rãspunderea penalã.

Sectiunea II

Circumstantele atenuante si agravante

Art. 73. - Circumstante atenuante

Urmatoarele împrejurari constituie circumstante atenuante:

a) depasirea limitelor legitimei aparari sau ale starii de necesitate;

b) savârsirea infractiunii sub stapânirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava.

Art. 74. - Împrejurari care pot constitui circumstante atenuante

Urmatoarele împrejurari pot fi considerate circumstante atenuante:

a) conduita buna a infractorului înainte de savârsirea infractiunii;

b) staruinta depusa de infractor pentru a înlatura rezultatul infractiunii sau a repara paguba pricinuita;

c) atitudinea infractorului dupa savârsirea infractiunii, rezultând din prezentarea sa în fata autoritatii, comportarea sincera în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestarii participantilor.

Împrejurarile enumerate în prezentul articol au caracter exemplificativ.

Art. 75. - Circumstante agravante

Urmatoarele împrejurari constituie circumstante agravante:

a) savârsirea faptei de trei sau de mai multe persoane împreuna;

b) savârsirea infractiunii prin acte de cruzime, prin violente asupra membrilor familiei ori prin metode sau mijloace care prezinta pericol public;

c) savârsirea infractiunii de catre un infractor major, daca aceasta a fost comisa împreuna cu un minor;

c¹) sãvârsirea infractiunii pe temei de rasã, nationalitate, etnie, limbã, religie, gen, orientare sexualã, opinie, apartenentã politicã, convingeri, avere, origine socialã, vârstã, dizabilitate, boalã cronicã necontagioasã sau infectie HIV/SIDA;.

d) savârsirea infractiunii din motive josnice;

e) savârsirea infractiunii în stare de betie anume provocata în vederea comiterii faptei;

f) savârsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate.

Instanta poate retine ca circumstante agravante si alte împrejurari care imprima faptei un caracter grav.

Art. 76 - Efectele circumstantelor atenuante

În cazul în care existã circumstante atenuante, pedeapsa principalã pentru persoana fizicã se reduce sau se schimbã, dupã cum urmeazã:

a) când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboara sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani;

b) când minimul special al pedepsei închisorii este de 5 anisau mai mare, pedeapsa se coboara sub minimul special, dar nu mai jos de un an;

c) când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboara sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni;

d) când minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboara sub acest minim, pâna la minimul general;

e) când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboarã sub acest minim, pânã la minimul general, sau se aplicã o amendã care nu poate fi mai micã de 250 lei, iar când minimul special este sub 3 luni, se aplicã o amendã care nu poate fi mai micã de 200 lei;

f) când pedeapsa prevãzutã de lege este amenda, aceasta se coboarã sub minimul ei special, putând fi redusã pânã la 150 lei în cazul când minimul special este de 500 lei sau mai mare, ori pânã la minimul general, când minimul special este sub 500 lei.

În cazul infractiunilor contra sigurantei statului, al infractiunilor contra pacii si omenirii, al infractiunii de omor, al infractiunilor savârsite cu intentie care au avut ca urmare moartea unei persoane, sau al infractiunilor prin care s-au produs consecinte deosebit de grave, daca se constata ca exista circumstante atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusa cel mult pâna la o treime din minimul special.

Când exista circumstante atenuante, pedeapsa complimentara privativa de drepturi, prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita, poate fi înlaturata.

În cazul în care existã circumstante atenuante, amenda pentru persoana juridicã se reduce dupã cum urmeazã:

a) când minimul special al amenzii este de 10.000 lei sau mai mare, amenda se coboarã sub acest minim, dar nu mai mult de o pãtrime;

b) când minimul special al amenzii este de 5.000 lei sau mai mare, amenda se coboarã sub acest minim, dar nu mai mult de o treime.

Art. 77. - Circumstante atenuante în cazul pedepsei detentiunii pe viata

Când pentru infractiunea savârsita legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata, daca exista circumstante atenuante, se aplica pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani.

Art. 78. - Efectele circumstantelor agravante

În cazul în care existã circumstante agravante, persoanei fizice i se poate aplica o pedeapsã pânã la maximul special. Dacã maximul special este neîndestulãtor, în cazul închisorii se poate adãuga un spor de pânã la 5 ani, care nu poate depãsi o treime din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special.

În cazul în care existã circumstante agravante, persoanei juridice i se aplicã amenda care poate fi sporitã pânã la maximul special, prevãzut în art. 71¹ alin. 2 sau 3, iar dacã acest maxim nu este îndestulãtor se poate adãuga un spor de pânã la o pãtrime din acel maxim.

Art. 79 - Indicarea circumstantelor

Orice împrejurare retinuta ca circumstanta atenuanta sau ca circumstanta agravanta trebuie aratata în hotarâre.

Art. 80 - Concursul între cauzele de agravare si de atenuare

În caz de concurs între cauzele de agravare si cauzele de atenuare, pedeapsa se stabileste tinându-se seama de circumstantele agravante, de circumstantele atenuante si de starea de recidiva.

În caz de concurs între circumstantele agravante si atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.

În cazul aplicarii concomitente a dispozitiilor cu privire la circumstante agravante, recidiva si concurs de infractiuni, pedeapsa închisorii nu poate depasi 25 de ani, daca maximul special pentru fiecare infractiune este de 10 ani sau mai mic, si 30 de ani, daca maximul special pentru cel putin una dintre infractiuni este mai mare de 10 ani.

În cazul aplicãrii concomitente a dispozitiilor cu privire la circumstante agravante, recidivã si concurs de infractiuni, pedeapsa amenzii pentru persoana juridicã poate fi sporitã pânã la maximul general.

Sectiunea III

Suspendarea conditionata a executarii pedepsei

Art. 81. - Conditiile de aplicare a suspendarii conditionate

Instanta poate dispune suspendarea conditionatã a executãrii pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumitã duratã, dacã sunt întrunite urmãtoarele conditii:

a) pedeapsa aplicata este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afara de cazul când condamnarea intra în vreunul dintre cazurile prevazute în art. 38;

c) se apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia.

Suspendarea conditionata a executarii pedepsei poate fi acordata si în caz de concurs de infractiuni, daca pedeapsa aplicata este închisoarea de cel mult 2 ani si sunt întrunite conditiile prevazute în alin. 1 lit. b) si c).

Alin. 3 si 4 au fost abrogate.

Suspendarea conditionată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării măsurilor de sigurantă si a obligatiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.

Suspendarea conditionată a executării pedepsei trebuie motivată.

Art. 82. - Termenul de încercare

Durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat si se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adauga un interval de timp de 2 ani.

În cazul când pedeapsa a carei executare a fost suspendata este amenda, termenul de încercare este de un an.

Termenul de încercare se socoteste de la data când hotarârea prin care s-a pronuntat suspendarea conditionata a executarii pedepsei a ramas definitiva.

Art. 83. - Revocarea în cazul savârsirii unei infractiuni

Daca în cursul termenului de încercare cel condamnat a savârsit din nou o infractiune, pentru care s-a pronuntat o condamnare definitiva chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca suspendarea conditionata, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune.

Revocarea suspendarii pedepsei nu are loc însa, daca infractiunea savârsita ulterior a fost descoperita dupa expirarea termenului de încercare.

Daca infractiunea ulterioara este savârsita din culpa, se poate aplica suspendarea conditionata a executarii pedepsei chiar daca infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendari.

La stabilirea pedepsei pentru infractiunea savârsita dupa ramânerea definitiva a hotarârii de suspendare nu se mai aplica sporul prevazut de lege pentru recidiva.

Art. 84. – Revocarea în cazul neexecutãrii obligatiilor civile

Dacã pânã la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotãrârea de condamnare, instanta dispune revocarea suspendãrii executãrii pedepsei, afarã de cazul când cel condamnat dovedeste cã nu a avut putinta de a îndeplini acele obligatii.

Art. 85. - Anularea suspendarii pentru infractiuni savârsite anterior

Daca se descopera ca cel condamnat mai savârsise o infractiune înainte de pronuntarea hotarârii prin care s-a dispus suspendarea sau pâna la ramânerea definitiva a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar dupa expirarea termenului de încercare, suspendarea conditionata a executarii pedepsei se anuleaza, aplicându-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni sau recidiva.

Anularea suspendarii executarii pedepsei nu are loc, daca infractiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperita dupa expirarea termenului de încercare.

În cazurile prevazute în alin. 1, daca pedeapsa rezultata în urma contopirii nu depaseste 2 ani, instanta poate aplica dispozitiile art. 81. În cazul când se dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei, termenul de încercare se calculeaza de la data ramânerii definitive a hotarârii prin care s-a pronuntat anterior suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

Art. 86. - Reabilitarea în cazul suspendarii conditionate a executarii pedepsei

Daca condamnatul nu a savârsit din nou o infractiune înauntrul termenului de încercare si nici nu s-a pronuntat revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei în baza art. 83 si 84, el este reabilitat de drept.

Sectiunea III ¹

Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere

Art. 86¹. - Conditiile de aplicare a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere

Instanta poate dispune suspendarea executãrii pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacã sunt întrunite urmãtoarele conditii:

a) pedeapsa aplicata este închisoarea de cel mult 4 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afara de cazurile când condamnarea intra în vreunul dintre cazurile prevazute în art. 38;

c) se apreciaza, tinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul sau dupa comiterea faptei, ca pronuntarea condamnarii constituie un avertisment pentru acesta si, chiar fara executarea pedepsei, condamnatul nu va mai savârsi infractiuni.

Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere poate fi acordata si în cazul concursului de infractiuni, daca pedeapsa aplicata este închisoarea de cel mult 3 ani si sunt întrunite conditiile prevazute în alin. 1 lit. b) si c).

Alin. 3 a fost abrogat.

Dispozitiile art. 81 alin. 5 si 6 se aplicã si în cazul suspendãrii executãrii pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere.

Art. 86². - Termenul de încercare

Termenul de încercare în cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adauga un interval de timp, stabilit de instanta, între 2 si 5 ani.

Dispozitiile art. 82 alin. 3 se aplica în mod corespunzator.

Art. 86³. - Masurile de supraveghere si obligatiile condamnatului

Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:

a) sã se prezinte, la datele fixate, la judecãtorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare socialã a infractorilor;

b) sa anunte, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si întoarcerea;

c) sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

d) sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.

Datele prevãzute în alin. 1 lit. b), c) si d) se comunicã judecãtorului sau serviciului stabilit în alin. 1 lit. a).

Instanta poate sa impuna condamnatului respectarea uneia sau a mai multora din urmatoarele obligatii:

a) sa desfasoare o activitate sau sa urmeze un curs de învatamânt ori de calificare;

b) sa nu schimbe domiciliul sau resedinta avuta ori sa nu depaseasca limita teritoriala stabilita, decât în conditiile fixate de instanta;

c) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;

d) sa nu intre în legatura cu anumite persoane;

e) sa nu conduca nici un vehicul sau anumite vehicule;

f) sa se supuna masurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicarii.

Supravegherea executãrii obligatiilor stabilite de instantã conform alin. 3 lit. a)–f) se face de judecãtorul sau serviciul prevãzut în alin. 1 lit. a). În caz de neîndeplinire a obligatiilor, judecãtorul sau serviciul desemnat cu supravegherea condamnatului sesizeazã instanta pentru luarea mãsurii prevãzute în art. 86⁴ alin. 2.

Art. 86⁴ . - Revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere

Dispozitiile art. 83 si 84 se aplica în mod corespunzator si în cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.

Dacã cel condamnat nu îndeplineste, cu rea-credintã, mãsurile de supraveghere prevãzute de lege ori obligatiile stabilite de instantã, aceasta revocã suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.

Art. 86⁵. - Anularea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere

Dispozitiile art. 85 alin. 1 si 2 se aplica în mod corespunzator si în cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.

În cazurile prevazute în art. 85 alin. 1, daca pedeapsa rezultata în urma contopirii nu depaseste 3 ani, instanta poate aplica dispozitiile art. 86¹. În cazul când se dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, termenul de încercare se calculeaza de la data ramânerii definitive a hotarârii prin care s-a pronuntat anterior suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

Art. 86⁶. - Reabilitarea în cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere

Daca cel condamnat nu a savârsit din nou o infractiune înauntrul termenului de încercare si nici nu s-a pronuntat revocarea suspendarii executarii pedepsei în baza art. 86⁴, el este reabilitat de drept.

Sectiunea III²

Executarea pedepsei la locul de munca

Art. 86⁷. - Conditii de aplicare

În cazul în care instanta, tinând seama de gravitatea faptei, de împrejurarile în care a fost comisa, de conduita profesionala si generala a faptuitorului si de posibilitatile acestuia de reeducare, apreciaza ca sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei sa fie atins fara privare de libertate, poate dispune executarea pedepsei în unitatea în care condamnatul îsi desfasoara activitatea sau în alta unitate, în toate cazurile cu acordul scris al unitatii si daca sunt întrunite urmatoarele conditii:

a) pedeapsa aplicata este închisoarea de cel mult 5 ani;

b) cel în cauza nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afara de cazul când condamnarea intra în vreunul din cazurile prevazute în art. 38.

Executarea pedepsei la locul de munca poate fi dispusa si în caz de concurs de infractiuni, daca pedeapsa aplicata pentru concursul de infractiuni este de cel mult 3 ani închisoare si sunt întrunite celelalte conditii prevazute în alineatul precedent.

Alin. 3 a fost abrogat.

Dispozitiile alin. 1 si 2 se aplica si în cazul în care condamnatul nu desfasoara o activitate la data aplicarii pedepsei.

Art. 86⁸. - Modul de executare

Pe durata executarii pedepsei, condamnatul este obligat sa îndeplineasca toate îndatoririle la locul de munca, cu urmatoarele limitari ale drepturilor ce-i revin potrivit legii:

a) din totalul veniturilor cuvenite, potrivit legii, pentru munca prestata, cu exceptia sporurilor acordate pentru activitatea  desfasurata în locuri de munca cu conditii vatamatoare sau periculoase, se retine o cota de 15 - 40%, stabilita potrivit legii, în raport cu cuantumul veniturilor si cu îndatoririle condamnatului pentru întretinerea altor persoane, care se varsa la bugetul statului. În cazul condamnatului minor, limitele retinerii se reduc la jumatate;

b) drepturile de asigurari sociale se stabilesc în procentele legale aplicate la venitul net cuvenit condamnatului, dupa retinerea cotei prevazute la lit. a);

c) durata executarii pedepsei nu se considera vechime în munca;

d) nu se poate schimba locul de munca la cererea condamnatului, decât prin hotarârea instantei de judecata;

e) condamnatul nu poate fi promovat;

f) condamnatul nu poate ocupa functii de conducere, iar în raport cu fapta savârsita nu poate ocupa functii care implica exercitiul autoritatii de stat, functii instructiv-educative ori de gestiune.

Pe durata executarii pedepsei, condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales.

Instanta poate dispune ca cel condamnat sa respecte si una sau mai multe din obligatiile prevazute în art. 86³.

Pedeapsa se executa la locul de munca în baza mandatului de executare a pedepsei.

Pe timpul executarii pedepsei în unitatea în care cel condamnat îsi desfasoara activitatea la data aplicarii pedepsei, contractul de munca se suspenda.

În cazul executarii pedepsei într-o alta unitate decât cea în care îsi desfasura activitatea condamnatul la data aplicarii pedepsei, contractul de munca încheiat înceteaza. Pedeapsa se executa fara a se încheia contract de munca.

Dispozitiile alin. 6 se aplica în mod corespunzator si în cazul condamnatului care nu desfasoara o activitate la data aplicarii pedepsei.

În cazul în care cel condamnat la executarea pedepsei la locul de munca a devenit militar în termen în cursul judecatii sau dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare, pedeapsa se executa la locul de munca, dupa trecerea în rezerva a acestuia.

Art. 86⁹ _. - Revocarea executarii pedepsei la locul de munca

Daca dupa ramânerea definitiva a hotarârii prin care s-a dispus executarea pedepsei la locul de munca, cel condamnat savârseste din nou o infractiune, înainte de începerea executarii pedepsei sau în timpul executarii acesteia, instanta revoca executarea pedepsei la locul de munca. Pedeapsa se aplica potrivit dispozitiilor art. 39 alin. 1 si 2 sau, dupa caz, ale art. 40.

Daca infractiunea ulterioara este savârsita din culpa, instanta poate dispune si pentru aceasta infractiune executarea pedepsei la locul de munca. În acest caz, revocarea nu mai are loc si pedeapsa se aplica potrivit regulilor pentru concursul de infractiuni. Daca condamnatul se sustrage de la prestarea activitatii în cadrul unitatii sau nu-si îndeplineste în mod corespunzator îndatoririle ce-i revin la locul de munca ori nu respecta masurile de supraveghere sau obligatiile stabilite prin hotarârea de condamnare, instanta poate sa revoce executarea pedepsei la locul de munca, dispunând executarea pedepsei într-un loc de detinere.

Când condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacitatii de munca, instanta revoca executarea pedepsei la locul de munca si, tinând seama de împrejurarile care au determinat incapacitatea de munca si de dispozitiile art. 72, dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei chiar daca nu sunt întrunite conditiile prevazute în art. 81 sau 86¹.

Daca executarea pedepsei la locul de munca se revoca potrivit alin. 1 sau 3, pedeapsa aplicata sau, dupa caz, restul de pedeapsa ramas neexecutat se executa într-un loc de detinere.

Art. 86¹⁰. - Anularea executarii pedepsei la locul de munca

Daca cel condamnat mai savârsise o infractiune pâna la ramânerea definitiva a hotarârii si aceasta se descopera mai înainte ca pedeapsa sa fi fost executata la locul de munca sau considerata executata, instanta, daca nu sunt întrunite conditiile prevazute în art. 86⁷ , anuleaza executarea pedepsei la locul de munca.

Anularea se dispune si în cazul în care hotarârea de condamnare pentru infractiunea descoperita ulterior se pronunta dupa ce pedeapsa a fost executata la locul de munca sau considerata ca executata. Pedeapsa se stabileste, dupa caz, potrivit regulilor de la concursul de infractiuni sau recidiva.

La scaderea pedepsei executate în întregime sau în parte, ori, dupa caz, la contopirea pedepselor, se aplica dispozitiile privitoare la pedeapsa închisorii, fara a se tine seama daca una din pedepse se executa la locul de munca. Pedeapsa astfel stabilita se executa într- un loc de detinere.

Art. 86¹¹. - Încetarea executarii pedepsei

Daca cel condamnat a executat cel putin doua treimi din durata pedepsei, a dat dovezi temeinice de îndreptare, a avut o buna conduita, a fost disciplinat si staruitor în munca, instanta poate dispune încetarea executarii pedepsei la locul de munca, la cererea conducerii unitatii unde condamnatul îsi desfasoara activitatea sau a condamnatului.

Pedeapsa se considera executata daca în intervalul de timp de la încetarea executarii pedepsei la locul de munca si pâna la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a savârsit din nou o infractiune. Daca în acelasi interval condamnatul a comis din nou o infractiune, instanta poate dispune revocarea încetarii executarii pedepsei la locul de munca, dispozitiile art. 61 si 86¹⁰ alin. 3 fiind aplicabile în mod corespunzator.

Sectiunea IV

Calculul pedepselor

Art. 87. - Durata executarii

Durata executarii pedepsei închisorii se socoteste din ziua în care condamnatul începe sa execute hotarârea definitiva de condamnare.

Ziua în care începe executarea pedepsei si ziua în care înceteaza se socotesc în durata executarii.

Timpul în care condamnatul, în cursul executarii pedepsei, se afla bolnav în spital, intra în durata executarii, afara de cazul în care si-a provocat în mod voit boala, iar aceasta împrejurare se constata în cursul executarii pedepsei.

În durata executarii pedepsei închisorii la locul de munca nu intra timpul în care condamnatul lipseste de la locul de munca.

Art. 88. - Computarea retinerii si a arestarii preventive

Timpul retinerii si al arestarii preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronuntate. Scaderea se face si atunci când condamnatul a fost urmarit sau judecat, în acelasi timp ori în mod separat, pentru mai multe infractiuni concurente, chiar daca a fost scos de sub urmarire, s-a încetat urmarirea penala sau a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat retinerea sau arestarea preventiva.

Scaderea retinerii si a arestarii preventive se face si în caz de condamnare la amenda, prin înlaturarea în totul sau în parte a executarii amenzii.

Art. 89. - Computarea privatiunii de libertate executata în afara tarii

În cazul infractiunilor savârsite în conditiile art. 4, 5 sau 6, partea din pedeapsa, precum si retinerea si arestarea preventiva executate în afara teritoriului tarii se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeasi infractiune de instantele române.

TITLUL IV

ÎNLOCUIREA RASPUNDERII PENALE

Art. 90. - Conditiile înlocuirii

Instanta poate dispune înlocuirea raspunderii penale cu raspunderea care atrage o sanctiune cu caracter administrativ, daca sunt îndeplinite urmatoarele conditii:

a) pedeapsa prevãzutã de lege pentru infractiunea sãvârsitã este închisoarea de cel mult un an sau amendã ori s-au sãvârsit infractiunile prevãzute în art. 208, 213, art. 215 alin. 1, art. 215¹ alin. 1, art. 217 alin. 1, art. 219 alin. 1, dacã valoarea pagubei nu depãseste 10 lei sau infractiunea prevãzutã în art. 249, dacã valoarea pagubei nu depãseste 50 lei;

b) fapta, în continutul ei concret si în împrejurarile în care a fost savârsita, prezinta un grad de pericol social redus si nu a produs urmari grave;

c) paguba pricinuita prin infractiune a fost integral reparata pâna la pronuntarea hotarârii;

d) din atitudinea faptuitorului dupa savârsirea infractiunii rezulta ca acesta regreta fapta;

e) sunt suficiente date ca faptuitorul poate fi îndreptat fara a I se aplica o pedeapsa.

Înlocuirea raspunderii penale nu se poate dispune daca faptuitorul a mai fost anterior condamnat sau i s-au mai aplicat de doua ori sanctiuni cu caracter administrativ. Condamnarea se considera inexistenta în situatiile prevazute în art. 38.

Art. 91. - Sanctiunile cu caracter administrativ

Când instanta dispune înlocuirea raspunderii penale, aplica una dintre urmatoarele sanctiuni cu caracter administrativ:

a) mustrarea;

b) mustrarea cu avertisment;

c) amenda de la 10 lei la 1.000 lei.

Art. 92. – 97. - Abrogate.

Art. 98. - Înlocuirea în caz de pluralitate de infractori sau de infractiuni

În caz de participatie, înlocuirea raspunderii penale poate avea loc numai pentru acei faptuitori fata de care sunt îndeplinite conditiile prevazute în prezentul titlu.

Înlocuirea raspunderii penale poate fi dispusa si în cazul concursului de infractiuni, daca pentru fiecare infractiune aflata în concurs sunt îndeplinite conditiile de înlocuire a raspunderii penale.

TITLUL V

MINORITATEA

Art. 99. - Limitele raspunderii penale

Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu raspunde penal.

Minorul care are vârsta între 14 si 16 ani raspunde penal, numai daca se dovedeste ca a savârsit fapta cu discernamânt.

Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani raspunde penal.

Art. 100. - Consecintele raspunderii penale

Fata de minorul care raspunde penal se poate lua o masura educativa ori i se poate aplica o pedeapsa. La alegerea sanctiunii se tine seama de gradul de pericol social al faptei savârsite, de starea fizica, de dezvoltarea intelectuala si morala, de comportarea lui, de conditiile în care a fost crescut si în care a trait si de orice alte elemente de natura sa caracterizeze persoana minorului.

Pedeapsa se aplica numai daca se apreciaza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru îndreptarea minorului.

Art. 101. - Masurile educative

Masurile educative care se pot lua fata de minor sunt:

a) mustrarea;

b) libertatea supravegheata;

c) internarea într-un centru de reeducare;

d) internarea într-un institut medical-educativ.

Art. 102. – Mustrarea

Masura educativa a mustrarii consta în dojenirea minorului, în aratarea pericolului social al faptei savârsite, în sfatuirea minorului sa se poarte în asa fel încât sa dea dovada de îndreptare, atragându-i-se totodata atentia ca daca va savârsi din nou o infractiune, se va lua fata de el o masura mai severa sau i se va aplica o pedeapsa.

Art. 103. - Libertatea supravegheata

Masura educativa a libertatii supravegheate consta în lasarea minorului în libertate pe timp de un an, sub supraveghere deosebita. Supravegherea poate fi încredintata, dupa caz, parintilor minorului, celui care l-a înfiat sau tutorelui. Daca acestia nu pot asigura supravegherea în conditii satisfacatoare, instanta dispune încredintarea supravegherii minorului, pe acelasi interval de timp, unei persoane de încredere, de preferinta unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, ori unei institutii legal însarcinate cu supravegherea minorilor.

Instanta pune în vedere, celui caruia i s-a încredintat supravegherea, îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptarii lui. De asemenea, i se pune în vedere ca are obligatia sa înstiinteze instanta de îndata, daca minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are purtari rele ori a savârsit din nou o fapta prevazuta de legea penala.

Instanta poate sa impuna minorului respectarea uneia sau mai multora din urmatoarele obligatii:

a) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;

b) sa nu intre în legatura cu anumite persoane;

c) sa presteze o activitate neremunerata într-o institutie de interes public fixata de instanta, cu o durata între 50 si 200 de ore, de maximum 3 ore pe zi, dupa programul de scoala, în zilele nelucratoare si în vacanta.

Instanta atrage atentia minorului asupra consecintelor comportarii sale.

Dupa luarea masurii libertatii supravegheate, instanta încunostinteaza scoala unde minorul învata sau unitatea la care este angajat si, dupa caz, institutia la care presteaza activitatea stabilita de instanta.

Daca înlauntrul termenului prevazut în alin. 1 minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are purtari rele, ori savârseste o fapta prevazuta de legea penala, instanta revoca libertatea supravegheata si ia fata de minor masura internarii într-un centru de reeducare. Daca fapta prevazuta de legea penala constituie infractiune, instanta ia masura internarii sau aplica o pedeapsa.

Termenul de un an prevazut în alin. 1 curge de la data punerii în executare a libertatii supravegheate.

Art. 104. - Internarea într-un centru de reeducare

Masura educativa a internarii într-un centru de reeducare se ia în scopul reeducarii minorului, caruia i se asigura posibilitatea de a dobândi învatatura necesara si o pregatire profesionala potrivit cu aptitudinile sale.

Masura internarii se ia fata de minorul în privinta caruia celelalte masuri educative sunt neîndestulatoare.

Art. 105. - Internarea într-un institut medical-educativ

Masura internarii într-un institut medical-educativ se ia fata de minorul care, din cauza starii sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical si de un regim special de educatie.

Art. 106 - Durata masurilor

Masurile prevazute în art. 104 si 105 se iau pe timp nedeterminat, însa nu pot dura decât pâna la împlinirea vârstei de 18 ani. Masura prevazuta în art. 105 trebuie sa fie ridicata de îndata ce a disparut cauza care a impus luarea acesteia. Instanta, dispunând ridicarea masurii prevazute în art. 105, poate, daca este cazul, sa ia fata de minor masura internarii într-un centru de reeducare.

La data când minorul devine major, instanta poate dispune prelungirea internarii pe o durata de cel mult 2 ani, daca aceasta este necesara pentru realizarea scopului internarii.

Art. 107. - Liberarea minorului înainte de a deveni major

Daca a trecut cel putin un an de la data internarii în centrul de reeducare si minorul a dat dovezi temeinice de îndreptare, de sârguinta la învatatura si la însusirea pregatirii profesionale, se poate dispune liberarea acestuia înainte de a deveni major.

Art. 108. - Revocarea liberarii sau internarii minorului

Daca în perioada liberarii acordate potrivit articolului precedent, minorul are o purtare necorespunzatoare, se poate dispune revocarea liberarii.

Daca în perioada internarii într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ ori a liberarii înainte de a deveni major, minorul savârseste din nou o infractiune pentru care se apreciaza ca este cazul sa i se aplice pedeapsa închisorii, instanta revoca internarea. În cazul când nu este necesara o pedeapsa, se mentine masura internarii si se revoca liberarea.

Art. 109. - Pedepsele pentru minori

Pedepsele ce se pot aplica minorului sunt închisoarea sau amenda prevazute de lege pentru infractiunea savârsita. Limitele pedepselor se reduc la jumatate. În urma reducerii, în nici un caz minimul pedepsei nu va depasi 5 ani.

Când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa detentiunii pe viata, se aplica minorului închisoarea de la 5 la 20 de ani.

Pedepsele complementare nu se aplica minorului.

Condamnarile pronuntate pentru fapte savârsite în timpul minoritatii nu atrag incapacitati sau decaderi.

Art. 110. - Suspendarea conditionata a executarii pedepsei

În caz de suspendare conditionata a executarii pedepsei aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii, la care se adauga un interval de timp de la 6 luni la 2 ani,

fixat de instanta. Daca pedeapsa aplicata este amenda, termenul de încercare este de 6 luni.

Art. 110¹. - Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sau sub control

O data cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei închisorii aplicate minorului în conditiile art. 110, instanta poate dispune, pe durata termenului de încercare, dar pâna la împlinirea vârstei de 18 ani, încredintarea supravegherii minorului unei persoane sau institutii din cele aratate în art. 103, putând stabili, totodata, pentru minor una sau mai multe obligatii dintre cele prevazute în art. 103 alin. 3, iar dupa

Împlinirea vârstei de 18 ani, respectarea de catre acesta a masurilor de supraveghere ori a obligatiilor prevazute în art. 86³.

Dispozitiile art. 81 alin. 3 si 4, art. 82 alin. 3, art. 83, 84 si 86 se aplica în mod corespunzator.

Sustragerea minorului de la îndeplinirea obligatiilor prevazute în art. 103 alin. 3 poate atrage revocarea suspendarii conditionate.

În cazul neîndeplinirii masurilor de supraveghere ori a obligatiilor stabilite de instanta, potrivit art. 86³, se aplica în mod corespunzator dispozitiile art. 86⁴ alin. 2.

Dispozitiile alineatelor precedente se aplica în mod corespunzator si în caz de liberare conditionata a minorului.

TITLUL VI

MASURILE DE SIGURANTA

Capitolul I

Dispozitii generale

Art. 111. - Scopul masurilor de siguranta

Masurile de siguranta au ca scop înlaturarea unei stari de pericol si preîntâmpinarea savârsirii faptelor prevazute de legea penala.

Masurile de siguranta se iau fata de persoanele care au comis fapte prevazute de legea penala.

Masurile de siguranta se pot lua chiar daca faptuitorului nu I se aplica o pedeapsa, cu exceptia masurii prevazute în art. 112 lit. d).

Art. 112. - Felurile masurilor de siguranta

Masurile de siguranta sunt:

a) obligarea la tratament medical;

b) internarea medicala;

c) interzicerea de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o alta ocupatie;

d) interzicerea de a se afla în anumite localitati;

e) expulzarea strainilor;

f) confiscarea speciala;

g) interdictia de a reveni în locuinta familiei pe o perioada determinata.

Capitolul II

Regimul masurilor de siguranta

Art. 113. - Obligarea la tratament medical

Daca faptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicarii cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substante, prezinta pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical pâna la însanatosire.

Când persoana fata de care s-a luat aceasta masura nu se prezinta regulat la tratament, se poate dispune internarea medicala.

Daca persoana obligata la tratament este condamnata la pedeapsa detentiunii pe viata sau la pedeapsa închisorii, tratamentul se efectueaza si în timpul executarii pedepsei.

Masura obligarii la tratament medical poate fi luata în mod provizoriu si în cursul urmaririi penale sau al judecatii.

Art. 114. - Internarea medicala

Când faptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman si se afla într-o stare care prezinta pericol pentru societate, se poate lua masura internarii într-un institut medical de specialitate, pâna la însanatosire.

Aceasta masura poate fi luata în mod p rovizoriu si în cursul urmaririi penale sau al judecatii.

Art. 115. - Interzicerea unei functii sau profesii

Când faptuitorul a savârsit fapta datorita incapacitatii, nepregatirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite functii, ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau altei ocupatii, se poate lua masura interzicerii de a ocupa acea functie sau de a exercita acea profesie, meserie ori ocupatie.

Aceasta masura poate fi revocata la cerere, dupa trecerea unui termen de cel putin un an, daca se constata ca temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O noua cerere nu se poate face decât dupa trecerea unui termen de cel putin un an de la data respingerii cererii anterioare.

Art. 116 - Interzicerea de a se afla în anumite localitati

Când persoana condamnata la pedeapsa închisorii de cel putin un an a mai fost condamnata pentru alte infractiuni, daca instanta constata ca prezenta acesteia în localitatea unde a savârsit infractiunea sau în alte localitati constituie un pericol grav pentru societate, poate lua fata de aceasta persoana masura interzicerii de a se afla în acea localitate sau în alte localitati anume determinate prin hotarârea de condamnare.

Conditia ca faptuitorul sa fi fost condamnat anterior pentru alte infractiuni nu se cere, când se pronunta o condamnare mai mare de 5 ani.

Aceasta masura poate fi luata pe o durata pâna la 5 ani si poate fi prelungita daca pericolul social subzista. Prelungirea nu poate depasi durata masurii luate initial.

În cazul infractiunilor de furt, tâlharie, specula, ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice, cersetorie, prostitutie, viol, relatii sexuale între persoane de acelasi sex si perversiune sexuala, masura de siguranta poate fi luata oricare ar fi pedeapsa aplicata, durata sau cuantumul acesteia si chiar daca faptuitorul nu a mai fost condamnat anterior pentru alte infractiuni.

Masura de siguranta poate fi revocata la cerere sau din oficiu, dupa trecerea unui termen de cel putin un an, dar numai daca temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O noua cerere nu se poate face decât dupa trecerea unui termen de cel putin un an de la data respingerii cererii anterioare.

Art. 117. – Expulzarea

Cetateanului strain care a comis o infractiune i se poate interzice ramânerea pe teritoriul tarii.

Dispozitia alineatului precedent se aplica si persoanei fara cetatenie care nu are domiciliu în tara.

În cazul în care expulzarea însoteste pedeapsa închisorii, aducerea la îndeplinire a expulzarii are loc dupa executarea pedepsei.

Persoanele prevazute în prezentul articol nu vor fi expulzate daca exista motive serioase de a se crede ca risca sa fie supuse la tortura în statul în care urmeaza a fi expulzate.

Art. 118. – Confiscarea specialã

Sunt supuse confiscãrii speciale:

a) bunurile produse prin sãvârsirea faptei prevãzute de legea penalã;

b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, la sãvârsirea unei infractiuni, dacã sunt ale infractorului sau dacã, apartinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor. Aceastã mãsurã nu poate fi dispusã în cazul infractiunilor sãvârsite prin presã;

c) bunurile produse, modificate sau adaptate în scopul sãvârsirii unei infractiuni, dacã au fost utilizate la comiterea acesteia si dacã sunt ale infractorului. Când bunurile apartin altei persoane confiscarea se dispune dacã producerea, modificarea sau adaptarea a fost efectuatã de proprietar ori de infractor cu stiinta proprietarului;

d) bunurile care au fost date pentru a determina sãvârsirea unei fapte sau pentru a rãsplãti pe fãptuitor;

e) bunurile dobândite prin sãvârsirea faptei prevãzute de legea penalã, dacã nu sunt restituite persoanei vãtãmate si în mãsura în care nu servesc la despãgubirea acesteia;

f) bunurile a cãror detinere este interzisã de lege.

În cazul prevãzut în alin. 1 lit. b), dacã valoarea bunurilor supuse confiscãrii este vãdit disproportionatã fatã de natura si gravitatea infractiunii, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent bãnesc, tinând seama de urmarea infractiunii si de contributia bunului la producerea acesteia.

În cazurile prevãzute în alin. 1 lit. b) si c), dacã bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu sunt ale infractorului, iar persoana cãreia îi apartin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se confiscã echivalentul în bani al acestora.

Dacã bunurile supuse confiscãrii nu se gãsesc, în locul lor se confiscã bani si bunuri pânã la concurenta valorii acestora.

Se confiscã, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscãrii, cu exceptia bunurilor prevãzute în alin. 1 lit. b) si c).

Instanta poate sã nu dispunã confiscarea bunului dacã acesta face parte din mijloacele de existentã, de trebuintã zilnicã ori de exercitare a profesiei infractorului sau a persoanei asupra cãreia ar putea opera mãsura confiscãrii speciale.

Art. 118¹. - Interdictia de a reveni în locuinta familiei pe o perioada determinata

Când persoana condamnata la pedeapsa închisorii de cel putin un an pentru loviri sau orice alte acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice si psihice, savârsite asupra membrilor familiei, daca instanta constata ca prezenta acesteia în locuinta familiei constituie un pericol grav pentru ceilalti membri ai familiei, poate lua fata de aceasta persoana masura interzicerii de a reveni în locuinta familiei, la cererea partii vatamate. Aceasta masura poate fi luata pe o durata de pâna la 2 ani.

TITLUL VII

CAUZELE CARE ÎNLATURA RASPUNDEREA PENALA SAU CONSECINTELE CONDAMNARII

Capitolul I

Amnistia si gratierea

Art. 119. - Efectele amnistiei

Amnistia înlatura raspunderea penala pentru fapta savârsita. Daca intervine dupa condamnare, ea înlatura si executarea pedepsei pronuntate, precum si celelalte consecinte ale condamnarii. Amenda încasata anterior amnistiei nu se restituie.

Amnistia nu are efecte asupra masurilor de siguranta, masurilor educative si asupra drepturilor persoanei vatamate.

Art. 120. - Efectele gratierii

Gratierea are ca efect înlaturarea, în totul sau în parte, a executarii pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai usoara.

Gratierea are efecte si asupra pedepselor a caror executare este suspendata conditionat. În acest caz, partea din termenul de încercare care reprezinta durata pedepsei pronuntate de instanta se reduce în mod corespunzator. Daca suspendarea conditionata este revocata sau anulata, se executa numai partea de pedeapsa ramasa negratiata.

Gratierea nu are efecte asupra pedepselor complementare, afara de cazul când se dispune altfel prin actul de gratiere.

Gratierea nu are efecte asupra masurilor de siguranta si masurilor educative.

Capitolul II

Prescriptia

Art. 121. - Prescriptia raspunderii penale

Prescriptia înlatura raspunderea penala.

Prescriptia nu înlatura raspunderea penala în cazul infractiunilor contra pacii si omenirii.

Art.122. – Termenele de prescriptie a rãspunderii penale pentru persoana fizicã sunt:

Termenele de prescriptie a raspunderii penale sunt:

a) 15 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani;

b) 10 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depaseste 15 ani;

c) 8 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depaseste 10 ani;

d) 5 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depaseste 5 ani;

e) 3 ani, când legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii care nu depaseste un an sau amenda.

1¹ . - Termenele de prescriptie a rãspunderii penale pentru persoana juridicã sunt:

a) 10 ani, când legea prevede pentru infractiunea sãvârsitã de persoana fizicã pedeapsa detentiunii pe viatã sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani;

b) 5 ani, când legea prevede pentru infractiunea sãvârsitã de persoana fizicã pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani sau amenda.

Rãspunderea penalã a persoanei juridice se prescrie în conditiile prevãzute de lege pentru persoana fizicã, dispozitiile prevãzute în art. 121–124 aplicându-se în mod corespunzãtor.

Termenele aratate în prezentul articol se socotesc de la data savârsirii infractiunii. În cazul infractiunilor continue termenul curge de la data încetarii actiunii sau inactiunii, iar în cazul infractiunilor continuate, de la data savârsirii ultimei actiuni sau inactiuni.

Art. 123. - Întreruperea cursului prescriptiei

Cursul termenului prescriptiei prevazute în art. 122 se întrerupe prin îndeplinirea oricarui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfasurarea procesului penal.

Dupa fiecare întrerupere începe sa curga un nou termen de prescriptie.

Întreruperea cursului prescriptiei produce efecte fata de toti participantii la infractiune, chiar daca actul de întrerupere priveste numai pe unii dintre ei.

Art. 124. - Prescriptia speciala

Prescriptia înlatura raspunderea penala oricâte întreruperi ar interveni, daca termenul de prescriptie prevazut în art. 122 este depasit cu înca jumatate.

Art. 125. - Prescriptia executarii pedepsei

Prescriptia înlatura executarea pedepsei principale.

Prescriptia nu înlatura executarea pedepselor principale pronuntate pentru infractiunile contra pacii si omenirii.

Art.126. – Termenele de prescriptie a executãrii pedepsei pentru persoana fizicã sunt:

Termenele de prescriptie a executarii pedepsei sunt:

a) 20 de ani, când pedeapsa care urmeaza a fi executata este detentiunea pe viata sau închisoarea mai mare de 15 ani;

b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmeaza a fi executata, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;

c) 3 ani, în cazul când pedeapsa este amenda.

1¹ - Termenul de prescriptie a executãrii pedepsei amenzii aplicate persoanei juridice este de 5 ani.

1² - Executarea pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice ce nu pot fi dizolvate sau a cãror activitate nu poate fi suspendatã se prescrie într-un termen de 3 ani, care curge de la data la care pedeapsa amenzii a fost executatã sau consideratã ca executatã.

Termenul de prescriptie a executarii sanctiunilor cu caracter administrativ prevazute în art. 18¹ si în art. 91 este de un an.

Termenele arãtate în alin. 1 si 1¹ se socotesc de la data când hotãrârea de condamnare a rãmas definitivã, iar cele arãtate în alin. 2 curg de la rãmânerea definitivã a hotãrârii sau, dupã caz, de la data când poate fi pusã în executare, potrivit legii, ordonanta prin care s-a aplicat sanctiunea.

În cazul revocarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei, a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere sau, dupa caz, a executarii pedepsei la locul de munca, termenul de prescriptie începe sa curga de la data când hotarârea de revocare a ramas definitiva.

Masurile de siguranta nu se prescriu.

Art. 127. - Întreruperea cursului prescriptiei executarii

Cursul termenului prescriptiei prevazute în art. 126 se întrerupe prin începerea executarii pedepsei sau prin savârsirea din nou a unei infractiuni.

Sustragerea de la executare, dupa începerea executarii pedepsei, face sa curga un nou termen de prescriptie de la data sustragerii.

Art. 128. - Suspendarea cursului prescriptiei

Cursul termenului prescriptiei prevazute în art. 122 este suspendat pe timpul cât o dispozitie legala sau o împrejurare de neprevazut ori de neînlaturat împiedica punerea în miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.

Cursul termenului prescriptiei prevazute în art. 126 este suspendat în cazurile si conditiile prevazute în Codul de procedura penala.

Prescriptia îsi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.

Art. 129. - Termenele de prescriptie pentru minori

Termenele de prescriptie a raspunderii penale si a executarii pedepsei se reduc la jumatate pentru cei care la data savârsirii infractiunii erau minori.

Art. 130. - Prescriptia executarii pedepsei care a înlocuit pedeapsa detentiunii pe viata

Executarea pedepsei închisorii, atunci când aceasta înlocuieste pedeapsa detentiunii pe viata, se prescrie în 20 de ani. Termenul de prescriptie curge de la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare la detentiunea pe viata.

Capitolul III

Lipsa plângerii prealabile si împacarea partilor

Art. 131. - Lipsa plângerii prealabile

În cazul infractiunilor pentru care punerea în miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plângeri prealabile de catre persoana vatamata, lipsa acestei plângeri înlatura raspunderea penala.

Retragerea plângerii prealabile, de asemenea, înlatura raspunderea penala.

Fapta care a adus vatamare mai multor persoane atrage raspunderea penala, chiar daca plângerea prealabila s-a facut sau se mentine numai de catre una dintre ele.

Fapta atrage raspunderea penala a tuturor participantilor la savârsirea ei, chiar daca plângerea prealabila s-a facut sau se mentine cu privire numai la unul dintre ei.

În cazul în care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restrânsa, actiunea penala se pune în miscare si din oficiu.

Art. 132. - Împacarea partilor

Împacarea partilor în cazurile prevazute de lege înlatura raspunderea penala si stinge si actiunea civila.

Împacarea este personala si produce efecte numai daca intervine pâna la ramânerea definitiva a hotarârii.

Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu împacarea se face numai de reprezentantii lor legali. Cei cu capacitate de exercitiu restrânsa se pot împaca cu încuviintarea persoanelor prevazute de lege. Împacarea produce efecte si în cazul în care actiunea penala a fost pusa în miscare din oficiu.

Capitolul IV

Reabilitarea

Art. 133. - Efectele reabilitarii

Reabilitarea face sa înceteze decaderile si interdictiile, precum si incapacitatile care rezulta din condamnare.

Reabilitarea nu are ca urmare obligatia de reintegrare în functia din care infractorul a fost scos în urma condamnarii ori de rechemare în cadrele permanente ale fortelor armate sau de redare a gradului militar pierdut.

De asemenea, reabilitarea nu are efecte asupra masurilor de siguranta, cu exceptia celei prevazute în art. 112 lit. d).

Art. 134. – Reabilitarea de drept

Reabilitarea persoanei fizice are loc de drept în cazul condamnãrii la amendã sau la pedeapsa închisorii care nu depãseste un an, dacã în decurs de 3 ani condamnatul nu a sãvârsit nicio altã infractiune.

Reabilitarea persoanei juridice are loc de drept dacã în decurs de 3 ani, de la data la care pedeapsa amenzii sau, dupã caz, pedeapsa complementarã, a fost executatã sau consideratã ca executatã si persoana juridicã nu a mai sãvârsit nicio altã infractiune.

Art. 135. - Reabilitarea judecatoreasca

Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanta judecatoreasca:

a) în cazul condamnarii la pedeapsa închisorii mai mare de un an pâna la 5 ani, dupa trecerea unui termen de 4 ani, la care se adauga jumatate din durata pedepsei pronuntate;

b) în cazul condamnarii la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani pâna la 10 ani, dupa trecerea unui termen de 5 ani, la care se adauga jumatate din durata pedepsei pronuntate;

c) în cazul condamnarii la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dupa trecerea unui termen de 7 ani, la care se adauga jumatate din durata pedepsei pronuntate;

d) în cazul pedepsei detentiunii pe viata comutate sau înlocuite cu pedeapsa închisorii, dupa trecerea unui termen de 7 ani, la care se adauga jumatate din durata pedepsei cu închisoare.

Procurorul general poate dispune, în cazuri exceptionale, reducerea termenelor prevazute în acest articol.

Art. 136. - Calculul termenului de reabilitare

Termenele prevazute în art. 134 si 135 se socotesc de la data când a luat sfârsit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.

Pentru cei condamnati la pedeapsa cu amenda termenul curge din momentul în care amenda a fost achitata sau executarea ei s-a stins în alt mod.

În caz de gratiere totala sau de gratiere a restului de pedeapsa, termenul curge de la data actului de gratiere.

Art. 137. - Conditiile reabilitarii judecatoresti

Cererea de reabilitare judecatoreasca se admite daca cel condamnat întruneste urmatoarele conditii:

a) nu a suferit o noua condamnare în intervalul prevazut în art. 135;

b) îsi are asigurata existenta prin munca sau prin alte mijloace oneste, precum si în cazul când are vârsta de a fi pensionat sau este incapabil de munca;

c) a avut o buna conduita;

d) a achitat în întregime cheltuielile de judecata si despagubirile civile la plata carora a fost obligat, afara de cazul când partea vatamata a renuntat la despagubiri, sau când instanta constata ca cel condamnat si-a îndeplinit în mod regulat obligatiile privitoare la dispozitiile civile din hotarârea de condamnare.

Când instanta constata ca nu este îndeplinita conditia de la lit. d), dar aceasta nu se datoreste relei-vointe a condamnatului, poate dispune reabilitarea.

Art. 138. - Reînnoirea cererii de reabilitare

În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate face o noua cerere decât dupa un termen de 3 ani, în cazul condamnarii la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dupa un termen de 2 ani în cazul condamnarii la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani si dupa un termen de un an în celelalte cazuri; aceste termene se socotesc de la data respingerii cererii.

Conditiile aratate în art. 137 trebuie sa fie îndeplinite si pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere.

Când respingerea cererii se bazeaza pe lipsa de forme, ea poate fi reînnoita potrivit dispozitiilor Codului de procedura penala.

Art. 139 - Anularea reabilitarii

Reabilitarea judecatoreasca va fi anulata când dupa acordarea ei s-a descoperit ca cel reabilitat mai suferise o alta condamnare, care daca ar fi fost cunoscuta, ducea la respingerea cererii de reabilitare.

TITLUL VIII

ÎNTELESUL UNOR TERMENI SAU EXPRESII ÎN LEGEA PENALA

Art. 140. - Dispozitii generale

Ori de câte ori legea penala foloseste un termen sau o expresie din cele aratate în prezentul titlu, întelesul acestora este cel prevazut în articolele urmatoare, afara de cazul când legea penala dispune altfel.

Art. 141. - Legea penala

Prin lege penala se întelege orice dispozitie cu caracter penal cuprinsa în legi sau decrete.

Pedeapsã prevãzutã de lege.

Art. 141¹. – Prin pedeapsã prevãzutã de lege se întelege pedeapsa prevãzutã în textul de lege care incrimineazã fapta sãvârsitã în forma consumatã, fãrã luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

Art. 142. – Teritoriul

Prin termenul teritoriu din expresiile teritoriul României si teritoriul tarii se întelege întinderea de pamânt si apele cuprinse între frontiere, cu subsolul si spatiul aerian, precum si marea teritoriala cu solul, subsolul si spatiul aerian ale acesteia.

Art. 143. - Infractiune savârsita pe teritoriul tarii

Prin infractiune savârsita pe teritoriul tarii se întelege orice infractiune comisa pe teritoriul aratat în art. 142 sau pe o nava ori o aeronava româna.

Infractiunea se considera savârsita pe teritoriul tarii si atunci când pe acest teritoriu ori pe o nava sau aeronava româna s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infractiunii.

Art. 144. - Savârsirea unei infractiuni

Prin savârsirea unei  infractiuni sau comiterea unei infractiuni se întelege savârsirea oricareia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum si participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice.

Art. 145. – Public

Prin termenul public se întelege tot ce priveste autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau

Alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public, precum si bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.

Art. 146. – Consecinte deosebit de grave

Prin consecinte deosebit de grave se întelege o pagubã materialã mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravã a activitãtii, cauzatã unei autoritãti publice sau oricãreia dintre unitãtile la care se referã art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.

Art. 147 - Functionar public si functionar

Prin functionar public se întelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o însarcinare de orice natura, retribuita sau nu, în serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145.

Prin functionar se întelege persoana mentionata în alin. 1, precum si orice salariat care exercita o însarcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevazute în acel alineat.

Art. 148 - Abrogat.

Art. 149 - Rude apropiate

Rude apropiate sunt ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum

si persoanele devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de rude.

Dispozitiile din legea penala privitoare la rude apropiate, în limitele prevazute de alineatul precedent, se aplica în caz de înfiere cu efecte depline, persoanei înfiate cât si descendentilor acesteia si în raport cu rudele firesti, iar în caz de înfiere cu efecte restrânse, înfiatului cât si descendentilor acestuia si în raport cu rudele înfietorului.

Art. 149¹. - Membru de familie

Prin membru de familie se întelege sotul sau ruda apropiata, daca aceasta din urma locuieste si gospodareste împreuna cu faptuitorul.

Art. 150. - Secrete de stat si înscrisuri oficiale

Secrete de stat sunt documentele si datele care prezinta în mod vadit acest caracter, precum si cele declarate sau calificate astfel prin hotarâre a Guvernului.

Înscris oficial este orice înscris care emana de la o unitate din cele la care se refera art. 145 sau care apartine unei asemenea unitati.

Art. 151. – Arme

Arme sunt instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispozitii legale.

Sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natura a putea fi folosite ca arme si care au fost întrebuintate pentru atac.

Art. 152. - Fapta savârsita în public

Fapta se considera savârsita în public atunci când a fost comisa:

a) într-un loc care prin natura sau destinatia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar daca nu este prezenta nici o persoana;

b) în orice alt loc accesibil publicului, daca sunt de fata doua sau mai multe persoane;

c) în loc neaccesibil publicului, cu intentia însa ca fapta sa fie auzita sau vazuta si daca acest rezultat s-a produs fata de doua sau mai multe persoane;

d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu exceptia reuniunilor care pot fi considerate ca au caracter de familie, datorita naturii relatiilor dintre persoanele participante;

e) prin orice mijloace cu privire la care faptuitorul si-a dat seama ca fapta ar putea ajunge la cunostinta publicului.

Art. 153. - Timp de razboi

Timp de razboi este intervalul de timp de la data declararii mobilizarii sau de la începerea operatiilor de razboi pâna la data trecerii armatei la starea de pace.

Art. 154. - Calculul timpului

La calcularea timpului ziua se socoteste de 24 de ore si saptamâna de 7 zile. Luna si anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzatoare datei de la care au început sa curga.

PARTEA SPECIALA

TITLUL I

INFRACTIUNI CONTRA SIGURANTEI STATULUI

Art. 155. – Tradarea

Fapta cetateanului român sau a persoanei fara cetatenie, domiciliata pe teritoriul statului român, de a intra în legatura cu o putere sau cu o organizatie straina ori cu agenti ai acestora, în scopul de a suprima sau stirbi unitatea si indivizibilitatea, suveranitatea sau independenta statului, prin actiuni de provocare de razboi contra tarii sau de înlesnire a ocupatiei militare straine, ori de subminare economica sau politica a statului, ori de aservire fata de o putere straina, sau de ajutare a unei puteri straine pentru desfasurarea unei activitati dusmanoase împotriva sigurantei statului, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 156. - Tradarea prin ajutarea inamicului

Fapta cetateanului român sau a persoanei fara cetatenie domiciliata pe teritoriul statului român, care, în timp de razboi:

a) preda teritorii, orase, pozitii de aparare, depozite ori instalatii ale fortelor armate române sau care servesc apararii;

b) preda nave, aeronave, masini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot sluji purtarii razboiului;

c) procura dusmanului oameni, valori si materiale de orice fel;

d) trece de partea inamicului sau efectueaza alte actiuni care sunt de natura sa favorizeze activitatea dusmanului ori sa slabeasca puterea de lupta a fortelor armate române sau a armatelor aliate, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza cetateanul român sau persoana fara cetatenie domiciliata pe teritoriul statului român, care, în timp de razboi, lupta sau face parte din formatii de lupta împotriva statului român sau a aliatilor sai.

Art. 157. - Tradarea prin transmitere de secrete

Transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora, precum si procurarea de documente sau date ce constituie secrete de stat, ori detinerea de asemenea documente de catre acei care nu au calitatea de a le cunoaste, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora, savârsite de un cetatean român sau de o persoana fara cetatenie domiciliata pe teritoriul statului român, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Aceleasi fapte, daca privesc alte documente sau date care prin caracterul si importanta lor fac ca fapta savârsita sa pericliteze siguranta statului, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 158. - Actiunile dusmanoase contra statului

Faptele prevazute în art. 155 si în art. 156, savârsite de un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu domiciliaza pe teritoriul statului român, se pedepsesc cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 159. – Spionajul

Faptele prevazute în art. 157, savârsite de un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu domiciliaza pe teritoriul statului român, se pedepsesc cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 160. - Atentatul care pune în pericol siguranta statului

Atentatul savârsit contra vietii, integritatii corporale ori sanatatii unei persoane care îndeplineste o activitate importanta de stat sau alta activitate publica importanta, în împrejurari care fac ca fapta sa puna în pericol siguranta statului, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea  unor drepturi.

Art. 161. - Atentatul contra unei colectivitati

Atentatul savârsit contra unei colectivitati prin otraviri în masa, provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc, de natura sa slabeasca puterea de stat, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 162 - Subminarea puterii de stat

Actiunea armata de natura sa slabeasca puterea de stat se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Orice alte actiuni violente savârsite de mai multe persoane împreuna, de natura sa atraga aceleasi urmari, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 163 - Actele de diversiune

Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuintare, în întregime sau în parte, prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a uzinelor, instalatiilor industriale, masinilor, cailor de comunicatie, mijloacelor de transport, mijloacelor de telecomunicatie, constructiilor, produselor industriale sau agricole, ori a altor bunuri, daca fapta este de natura sa aduca în orice mod atingere sigurantei statului, se pedepsesc cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 164. - Abrogat.

Art. 165 - Subminarea economiei nationale

Fapta de a folosi o unitate din cele la care se refera art. 145, ori de a împiedica activitatea normala a acesteia, daca fapta este de natura sa submineze economia nationala, se pedepseste cu închisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Daca fapta prevazuta în alineatul precedent a produs pagube importante economiei nationale, pedeapsa este detentiunea pe viata sau închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 166. - Propaganda în favoarea statului totalitar

Propaganda în vederea instaurarii unui stat totalitar, savârsita prin orice mijloace, în public, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi.

Propaganda consta în raspândirea, în mod sistematic, sau în apologia unor idei, conceptii sau doctrine cu intentia de a convinge si de a atrage noi adepti.

Art. 166¹. – Actiuni împotriva ordinii constitutionale

Întreprinderea oricãrei actiuni pentru schimbarea prin actiuni ilegale si prin violentã a ordinii constitutionale sau a caracterului national, suveran, independent, unitar si indivizibil al statului român se pedepseste cu închisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 167. – Complotul

Initierea sau constituirea unei asociatii sau grupari în scopul savârsirii vreuneia dintre infractiunile prevazute în art. 155 - 163, 165 si 166¹, ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unei astfel de asociatii sau grupari se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Pedeapsa pentru complot nu poate fi mai mare decât sanctiunea prevazuta de lege pentru cea mai grava dintre infractiunile care intra în scopul asociatiei sau gruparii.

Daca faptele prevazute în alin. 1 au fost urmate de savârsirea unei infractiuni, se aplica regulile de la concursul de infractiuni.

Nu se pedepseste persoana care, savârsind fapta prevazuta în alin. 1 sau 3, o denunta mai înainte de a fi fost descoperita.

Art. 168. - Compromiterea unor interese de stat

Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în care sunt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o putere straina, daca fapta este de natura a compromite interesele de stat, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 168¹. - Comunicarea de informatii false

Comunicarea sau rãspândirea, prin orice mijloace, de stiri, date sau informatii false ori de documente falsificate, dacã prin aceasta se pune în pericol siguranta statului, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Art. 169. - Divulgarea secretului care pericliteaza siguranta statului

Divulgarea unor documente sau a unor date care constituie secrete de stat ori a altor documente sau date, de catre cel care le cunoaste datorita atributiilor de serviciu, daca fapta este de natura sa puna în pericol siguranta statului, se pedepseste cu închisoare de la 7 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Detinerea în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce constituie secret de stat, daca fapta este de natura sa puna în pericol siguranta statului, se pedepseste cu închisoare de la 5 la 10 ani.

Cu pedeapsa prevazuta în alin. 2 se sanctioneaza detinerea în afara îndatoririlor de serviciu a altor documente în vederea divulgarii, daca fapta este de natura sa puna în pericol siguranta statului.

Daca faptele prevazute în alineatele precedente sunt savârsite de orice alta persoana, pedeapsa este închisoarea de la unu la 7 ani.

Art. 170. – Nedenuntarea

Omisiunea de a denunta de îndata savârsirea vreuneia dintre infractiunile prevazute în art. 155 - 163, 165, 166¹ si 167 se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Omisiunea de a denunta, savârsita de sot sau de o ruda apropiata, nu se pedepseste.

Nu se pedepseste persoana care mai înainte de a se fi început urmarirea penala pentru infractiunea nedenuntata, încunostinteaza autoritatile competente despre acea infractiune sau care, chiar dupa ce s-a început urmarirea penala ori dupa ce vinovatii au fost descoperiti, a înlesnit arestarea acestora.

Art. 171. - Infractiuni contra reprezentantului unui stat strain

Infractiunile contra vietii, integritatii corporale, sanatatii, libertatii sau demnitatii, savârsite împotriva reprezentantului unui stat strain, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta savârsita, al carei maxim se sporeste cu 2 ani.

Actiunea penala se pune în miscare la dorinta exprimata de guvernul strain.

Art. 172. - Unele cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei

Participantul la infractiunile prevazute în prezentul titlu nu se pedepseste, daca denunta în timp util savârsirea infractiunii, astfel ca sa fie împiedicata consumarea ei, sau daca împiedica el însusi consumarea infractiunii si apoi o denunta.

Participantul care, dupa ce urmarirea penala a început ori infractorii au fost descoperiti, înlesneste arestarea acestora, se sanctioneaza cu o pedeapsa ale carei limite se reduc la jumatate.

Art. 173. - Sanctionarea tentativei, tainuirii si favorizarii

Tentativa infractiunilor prevazute în prezentul titlu se pedepseste.

Se considera tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum si luarea de masuri în vederea comiterii infractiunilor prevazute în art. 156, 157, 159 - 163, 165, 166, 166¹ si art. 158 raportat la infractiunea de tradare prin ajutarea inamicului.

Tainuirea si favorizarea privitoare la infractiunile din acest titlu se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.

Pedeapsa aplicata tainuitorului sau favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevazuta de lege pentru autor.

Tainuirea si favorizarea savârsite de sot sau de o ruda apropiata în cazul infractiunilor prevazute în art. 155 - 163, 165, 166¹ si 167 se pedepsesc. Limitele pedepsei prevazute în alin. 3 se reduc la jumatate, iar în cazul celorlalte infractiuni tainuirea si favorizarea nu se pedepsesc.

TITLUL II

INFRACTIUNI CONTRA PERSOANEI

Capitolul I

Infractiuni contra vietii, integritatii corporale Si sanatatii

Sectiunea I

Omuciderea

Art. 174. – Omorul

Uciderea unei persoane se pedepseste cu închisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseste.

Art. 175. - Omorul calificat

Omorul savârsit în vreuna din urmatoarele împrejurari:

a) cu premeditare;

b) din interes material;

c) asupra sotului sau unei rude apropiate;

d) profitând de starea de neputinta a victimei de a se apara;

e) prin mijloace ce pun în pericol viata mai multor persoane;

f) în legatura cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei;

g) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmarire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse;

h) pentru a înlesni sau a ascunde savârsirea altei infractiuni;

i) în public, se pedepseste cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseste.

Art. 176. - Omorul deosebit de grav

Omorul savârsit în vreuna din urmatoarele împrejurari:

a) prin cruzimi;

b) asupra a doua sau mai multor persoane;

c) de catre o persoana care a mai savârsit un omor;

d) pentru a savârsi sau a ascunde savârsirea unei tâlharii sau piraterii;

e) asupra unei femei gravide;

f) asupra unui magistrat, politist, jandarm ori asupra unui militar, în timpul sau în legatura cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora,

g) de cãtre un judecãtor sau procuror, politist, jandarm sau militar, în timpul sau în legãturã cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora,

se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseste.

Art. 177. – Pruncuciderea

Uciderea copilului nou-nascut, savârsita imediat dupa nastere de catre mama aflata într-o stare de tulburare pricinuita de nastere, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Art. 178. - Uciderea din culpa

Uciderea din culpa a unei persoane se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Uciderea din culpa ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activitati, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Când uciderea din culpa a unei persoane este savârsita de un conducator de vehicul cu tractiune mecanica, având în sânge o îmbibatie alcoolica ce depaseste limita legala sau care se afla în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza fapta savârsita din culpa, de orice alta persoana în exercitiul profesiei sau meseriei si care se afla în stare de ebrietate.

Daca prin fapta savârsita s-a cauzat moartea a doua sau mai multor persoane, la maximul pedepselor prevazute în alineatele precedente se poate adauga un spor pâna la 3 ani.

Art. 179. - Determinarea sau înlesnirea sinuciderii

Fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane, daca sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Când fapta prevazuta în alineatul precedent s-a savârsit fata de un minor sau fata de o persoana care nu era în stare sa-si dea seama de fapta sa, ori nu putea fi stapâna pe actele sale, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Sectiunea II

Lovirea si vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii

Art. 180. - Lovirea sau alte violente

Lovirea sau orice acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.

(1¹) Faptele prevazute la alin. 1 savârsite asupra membrilor familiei se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.

Lovirea sau actele de violenta care au pricinuit o vatamare ce necesita pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

(2¹) Faptele prevazute la alin. 2 savârsite asupra membrilor familiei se pedepsesc cu închisoare de la unu la 2 ani sau cu amenda.

Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate. În cazul faptelor prevazute la alin. 1¹ si 2¹ actiunea penala se pune în miscare si din oficiu.

Împacarea partilor înlatura raspunderea penala, producându-si efectele si în cazul în care actiunea penala a fost pusa în miscare din oficiu.

Art. 181. - Vatamarea corporala

Fapta prin care s-a pricinuit integritatii corporale sau sanatatii o vatamare care necesita pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(1¹) Fapta prevazuta la alin. 1 savârsita asupra membrilor familiei se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate. În cazul faptelor prevazute la alin. 1 actiunea penala se pune în miscare si din oficiu.

Împacarea partilor înlatura raspunderea penala, producându-si efectele si în cazul în care actiunea penala a fost pusa în miscare din oficiu.

Art. 182. - Vatamarea corporala grava

Fapta prin care s-a pricinuit integritatii corporale sau sanatatii o vatamare care necesita pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Daca fapta a produs vreuna din urmatoarele consecinte: pierderea unui simt sau organ, încetarea functionarii acestora, o infirmitate permanenta fizica ori psihica, slutirea, avortul, ori punerea în primejdie a vietii persoanei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani.

Când fapta a fost savârsita în scopul producerii consecintelor prevazute la alin. 1 si 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.

Tentativa faptei prevazute în alin. 3 se pedepseste.

Art. 183. - Lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte

Daca vreuna dintre faptele prevazute în art. 180 - 182 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

Art. 184. - Vatamarea corporala din culpa

Fapta prevazuta la art. 180 alin. 2 si 2¹, care a pricinuit o vatamare ce necesita pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum si cea prevazuta la art. 181, savârsite din culpa, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.

Daca fapta a avut vreuna din urmarile prevazute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Când savârsirea faptei prevazute în alin. 1 este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activitati, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Fapta prevazuta în alin. 2 daca este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere aratate în alineatul precedent se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

(4¹) Daca faptele prevazute la alin. 3 si 4 sunt savârsite de catre o persoana care se afla în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la unu la 3 ani, în cazul alin. 3, si închisoarea de la unu la 5 ani, în cazul alin. 4.

Pentru faptele prevazute în alin. 1 si 3, actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

Sectiunea III

Avortul

Art. 185. - Provocarea ilegala a avortului

Întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, savârsita în vreuna dintre urmatoarele împrejurari:

a) în afara institutiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop;

b) de catre o persoana care nu are calitatea de medic de specialitate;

c) daca vârsta sarcinii a depasit patrusprezece saptamâni, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Întreruperea cursului sarcinii, savârsita în orice conditii, fara consimtamântul femeii însarcinate, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.

Daca prin faptele prevazute în alin. 1 si 2 s-a cauzat femeii însarcinate vreo vatamare corporala grava, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca fapta a avut ca urmare moartea femeii însarcinate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

În cazul când fapta prevazuta în alin. 2 si 3 a fost savârsita de medic, pe lânga pedeapsa închisorii, se va aplica si interdictia exercitarii profesiei de medic, potrivit art. 64 lit. c).

Tentativa se pedepseste.

Nu se pedepseste întreruperea cursului sarcinii efectuata de medic:

a) daca întreruperea cursului sarcinii era necesara pentru a salva viata, sanatatea sau integritatea corporala a femeii însarcinate de la un pericol grav si iminent si care nu putea fi înlaturat altfel;

b) în cazul prevazut în alin. 1 lit. c), când întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispozitiilor legale;

c) în cazul prevazut în alin. 2, când femeia însarcinata s-a aflat în imposibilitate de a-si exprima vointa, iar întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispozitiilor legale.

Art. 186. - Abrogat.

Art. 187. - Abrogat.

Art. 188. - Abrogat.

Capitolul II

Infractiuni contra libertatii persoanei

Art. 189. - Lipsirea de libertate în mod ilegal

Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani.

În cazul în care fapta este savârsita prin simularea de calitati oficiale, prin rapire, de o persoana înarmata, de doua sau mai multe persoane împreuna sau daca în schimbul eliberarii se cere un folos material sau orice alt avantaj, precum si în cazul în care victima este minora sau este supusa unor suferinte ori sanatatea sau viata îi este pusa în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.

Cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani se sanctioneaza si lipsirea de libertate a unei persoane savârsita în scopul de a o obliga la practicarea prostitutiei.

Daca pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoana juridica, o organizatie internationala interguvernamentala sau un grup de persoane sa îndeplineasca sau sa nu îndeplineasca un anumit act, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani.

Daca faptele prevazute la alin. 1 - 4 se savârsesc de catre o persoana care face parte dintr-un grup organizat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, în cazul alin. 1, închisoarea de la 7 la 18 ani, în cazul alin. 2 si 3, închisoarea de la 10 la 20 de ani, în cazul alin. 4.

Daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani.

Tentativa faptelor prevazute la alin. 1 - 4 se pedepseste.

Constituie tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de masuri în vederea comiterii faptei prevazute la alin. 4.

Art. 190. – Sclavia

Punerea sau tinerea unei persoane în stare de sclavie, precum si traficul de sclavi, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseste.

Art. 191. - Supunerea la munca fortata sau obligatorie

Fapta de a supune o persoana, în alte cazuri decât cele prevazute de dispozitiile legale, la prestarea unei munci contra vointei sale sau la o munca obligatorie, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Art. 192. - Violarea de domiciliu

Patrunderea fara drept, în orice mod, într-o locuinta, încapere, dependinta sau loc împrejmuit tinând de acestea, fara consimtamântul persoanei care le foloseste, sau refuzul de a le parasi la cererea acesteia, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.

În cazul în care fapta se savârseste de o persoana înarmata, de doua sau mai multe persoane împreuna, în timpul noptii sau prin folosire de calitati mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.²¹

Pentru fapta prevazuta în alin. 1, actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate. Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

Art. 193. – Amenintarea

Fapta de a ameninta o persoanã cu sãvârsirea unei infractiuni sau a unei fapte pãgubitoare îndreptate împotriva ei, a sotului ori a unei rude apropiate, dacã este de naturã sã o alarmeze, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã, fãrã ca pedeapsa aplicatã sã poatã depãsi sanctiunea prevãzutã de lege pentru infractiunea care a format obiectul amenintãrii.

Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

Art. 194. – Santajul

Constrângerea unei persoane, prin violenta sau amenintare, sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva, daca fapta este comisa spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Când constrângerea consta în amenintarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromitatoare pentru persoana amenintata, pentru sotul acesteia sau pentru o ruda apropiata, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Art. 195. - Violarea secretului corespondentei

Deschiderea unei corespondente adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunicari efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanta, fara drept, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza sustragerea, distrugerea sau retinerea unei corespondente, precum si divulgarea continutului unei corespondente, chiar atunci când a fost trimisa deschisa sau a fost deschisa din greseala, ori divulgarea continutului unei convorbiri sau comunicari interceptate, chiar în cazul în care faptuitorul a luat cunostinta de acesta din greseala sau din întâmplare.

Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

Art. 196 - Divulgarea secretului profesional

Divulgarea, fara drept, a unor date, de catre acela caruia i-au fost încredintate, sau de care a luat cunostinta în virtutea profesiei ori functiei, daca fapta este de natura a aduce prejudicii unei persoane, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

Capitolul III

Infractiuni privitoare la viata sexuala

Art. 197. – Violul

Actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi, daca:

a) fapta a fost savârsita de doua sau mai multe persoane împreuna;

b) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul faptuitorului;

b¹) victima este membru al familiei;

c) s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii.

Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi, daca victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, iar daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Actiunea penala pentru fapta prevazuta în alin. 1 se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Abrogat.

Art. 198. - Actul sexual cu un minor

Actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex între 15-18 ani, daca fapta este savârsita de tutore sau curator ori de catre supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa, ori daca faptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori influenta sa asupra acesteia.

Daca actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex, care nu a împlinit vârsta de 18 ani, a fost determinat de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de catre fãptuitor, direct sau indirect, victimei, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.

Daca faptele prevazute în alin. 1-3 au fost savârsite în scopul producerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi.

Când fapta prevazuta în alin. 1 a fost savârsita în împrejurarile prevazute în art. 197 alin. 2 lit. b) ori daca faptele prevazute în alin. 1-4 au avut urmarile prevazute în art. 197 alin. 2 lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi.

Daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 199. - Seductia

Fapta aceluia care, prin promisiuni de casatorie, determina o persoana de sex feminin mai mica de 18 ani, de a avea cu el raport sexual, se pedepseste cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

Art. 200. - Abrogat

Art. 201.- Perversiunea sexuala

Actele de perversiune sexuala savârsite în public sau daca au produs scandal public se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani.

Actele de perversiune sexuala cu o persoana care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si actele de perversiune sexuala cu o persoana între 15-18 ani, daca fapta este savârsita de tutore sau curator ori de catre supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa, ori daca fãptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori influenta sa asupra acesteia.

Daca actele de perversiune sexuala cu o persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani au fost determinate de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de catre faptuitor, direct sau indirect, victimei, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.

Dacã faptele prevazute în alin. 2, 3 si 3¹ au fost savârsite în scopul producerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca  pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi.

Actele de perversiune sexuala cu o persoana în imposibilitate de a se apara ori de a-si exprima vointa sau prin constrângere se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Daca fapta prevazuta în alin. 1 - 4 are ca urmare vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca are ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 202. – Coruptia sexuala

Actele cu caracter obscen savârsite asupra unui minor sau în prezenta unui minor se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Când actele prevãzute la alin. 1 se savârsesc în cadrul familiei, pedeapsa este închisoarea de la unu la 7 ani.

Daca faptele prevazute în alin. 1 si 2 au fost savârsite în scopul producerii de materiale pornografice, maximul special al pedepsei se majoreaza cu 2 ani.

Ademenirea unei persoane în vederea savârsirii de acte sexuale cu un minor de sex diferit sau de acelasi sex se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Art. 203. – Incestul

Raportul sexual între rude în linie directa sau între frati si surori se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Art. 203¹. – Hartuirea sexuala

Hartuirea unei persoane prin amenintare sau constrângere, în scopul de a obtine satisfactii de natura sexuala, de catre o persoana care abuzeaza de autoritatea sau influenta pe care i-o confera functia îndeplinita la locul de munca se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Art. 204. - Sanctionarea tentativei

Tentativa infractiunilor prevazute în art. 197, 198 si 201-203 se pedepseste.

Capitolul IV

Infractiuni contra demnitatii

Art. 205. – Insulta - Abrogat

Art. 206. – Calomnia - Abrogat

Art. 207. - Proba veritatii - Abrogat

TITLUL III

INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI

Art. 208. – Furtul

Luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamântul acestuia, în scopul de a si-l însusi pe nedrept, se pedepseste cu închisoare de la unu la 12 ani.

Se considera bunuri mobile si orice energie care are o valoare economica, precum si înscrisurile.

Fapta constituie furt chiar daca bunul apartine în întregime sau în parte faptuitorului, dar în momentul savârsirii acel bun se gasea în posesia sau detinerea legitima a altei persoane.

De asemenea, constituie furt luarea în conditiile alin. 1 a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept.

Art. 209. - Furtul calificat

Furtul savârsit în urmatoarele împrejurari:

a) de doua sau mai multe persoane împreuna;

b) de o persoana având asupra sa o arma sau o substanta narcotica;

c) de catre o persoana mascata, deghizata sau travestita;

d) asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a-si exprima vointa sau de a se apara;

e) într-un loc public;

f) într-un mijloc de transport în comun;

g) în timpul noptii;

h) în timpul unei calamitati;

i) prin efractie, escaladare sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase,

se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si furtul privind:

a) un bun care face parte din patrimoniul cultural;

b) un act care serveste pentru dovedirea starii civile, pentru legitimare sau identificare.

Furtul privind urmatoarele categorii de bunuri:

a) titei, gazolina, condensat, etan lichid, benzina, motorina, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisterna;

b) componente ale sistemelor de irigatii;

c) componente ale retelelor electrice;

d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situatii de urgenta publica;

e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de interventie la incendiu, la accidente de cale ferata, rutiere, navale sau aeriene, ori în caz de dezastru;

f) instalatii de siguranta si dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian si componente ale acestora, precum si componente ale mijloacelor de transport aferente;

g) bunuri prin însusirea carora se pune în pericol siguranta traficului si a persoanelor pe drumurile publice;

h) cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si componente de comunicatii se pedepseste cu închisoare de la 4 la 18 ani.

Furtul care a produs consecinte deosebit de grave se pedepseste cu închisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

În cazul prevazut la alin. 3 lit. a), sunt considerate tentativa si efectuarea de sapaturi pe terenul aflat în zona de protectie a conductei de transport al titeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid, benzinei, motorinei, altor produse petroliere sau gazelor naturale, precum si detinerea, în acele locuri sau în apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cisterna, a stuturilor, instalatiilor sau oricaror altor dispozitive de prindere ori perforare.

Art. 210. - Pedepsirea unor furturi la plângerea prealabila

Furtul savârsit intre soti ori între rude apropiate, sau de catre un minor în paguba tutorelui sau, ori de catre cel care locuieste împreuna cu persoana vatamata sau este gazduit de aceasta, se urmareste numai la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

Art. 211. – Tâlharia

Furtul savârsit prin întrebuintare de violente sau amenintari ori prin punerea victimei în stare de inconstienta sau neputinta de a se apara, precum si furtul urmat de întrebuintarea unor astfel de mijloace pentru pastrarea bunului furat sau pentru înlaturarea urmelor infractiunii ori pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 18 ani.

Tâlharia savârsita în urmatoarele împrejurari:

a) de o persoana mascata, deghizata sau travestita;

b) în timpul noptii;

c) într-un loc public sau într-un mijloc de transport,

se pedepseste cu închisoare de la 5 la 20 de ani.

(2¹) Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani, daca tâlharia a fost savârsita:

a) de doua sau mai multe persoane împreuna;

b) de o persoana având asupra sa o arma, o substanta narcotica ori paralizanta;

c) într-o locuinta sau în dependinte ale acesteia;

d) în timpul unei calamitati;

e) a avut vreuna din urmarile aratate în art. 182.

Tâlharia care a produs consecinte deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se pedepseste cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 212. – Pirateria

Jefuirea prin acte de violenta savârsite în scopuri personale, de echipajul sau pasagerii unei nave împotriva persoanelor sau bunurilor care se gasesc pe acea nava ori împotriva altei nave, daca navele se afla în marea libera sau într-un loc care nu este supus jurisdictiei nici unui stat, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 18 ani.

Daca pirateria a avut vreuna dintre urmarile aratate în art. 182, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de ani.

Pirateria care a produs consecinte deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se pedepseste cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Dispozitiile alineatelor precedente se aplica în mod corespunzator si când infractiunea de piraterie s-a comis pe o aeronava sau între aeronave si nave.

Art. 213. - Abuzul de încredere

Însusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 4 ani sau cu amenda.

Daca bunul este proprietate privata, cu exceptia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

Art. 214. - Gestiunea frauduloasa

Pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credinta, cu ocazia administrarii sau conservarii bunurilor acesteia, de catre cel care are ori trebuie sa aiba grija administrarii sau conservarii acelor bunuri, se  edepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Gestiunea frauduloasa savârsita în scopul de a dobândi un folos material se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.

Daca bunul este proprietate privata, cu exceptia cazului când acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului, actiunea penala pentru fapta prevazuta în alin. 1 se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 215. – Înselaciunea

Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, în scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Înselaciunea savârsita prin folosire de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani. Daca mijlocul fraudulos constituie prin el însusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni.

Inducerea sau mentinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executarii unui contract, savârsita în asa fel încât, fara aceasta eroare, cel înselat nu ar fi încheiat sau executat contractul în conditiile stipulate, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta în alineatele precedente, dupa distinctiile acolo aratate.

Emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara, precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plati înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul aratat în alin. 1, daca s-a pricinuit o paguba posesorului cecului, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta în alin. 2.

Înselaciunea care a avut consecinte deosebit de grave se pedepseste cu închisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 215¹. – Delapidarea

Însusirea, folosirea sau traficarea, de catre un functionar, în interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani.

În cazul în care delapidarea a avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 216. - Însusirea bunului gasit

Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun gasit autoritatilor sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al sau, se pedepseste cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si însusirea pe nedrept a unui bun mobil ce apartine altuia, ajuns din eroare în posesia faptuitorului.

Art. 217. – Distrugerea

Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuintare a unui bun apartinând altuia sau împiedicarea luarii masurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum si înlaturarea masurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 3 ani sau cu amenda.

În cazul în care bunul are deosebita valoare artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau o alta asemenea valoare, pedeapsa este închisoarea de la unu la 10 ani.

Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuintare a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înalta tensiune, a echipamentelor si instalatiilor de telecomunicatii sau pentru difuzarea programelor de radio si televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apa si a conductelor magistrale de alimentare cu apa, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 10 ani.

Daca distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuintare se savârseste prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc si daca rezulta pericol public, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.

Dispozitiile prevazute în alin. 2, 3 si 4 se aplica chiar daca bunul apartine faptuitorului.

Daca bunul este proprietate privata, cu exceptia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, actiunea penala pentru fapta prevazuta în alin. 1 se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate. Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

Art. 218. - Distrugerea calificata

Daca faptele prevazute în art. 217 au avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi, iar daca au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este detentiunea pe viata sau închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Dezastrul consta în distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport în comun, de marfuri sau persoane, ori a unor instalatii sau lucrari si care a avut ca urmare moartea sau vatamarea grava a integritatii corporale ori sanatatii mai multor persoane.

Art. 219. - Distrugerea din culpa

Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuintare, din culpa, a unui bun, chiar daca acesta apartine faptuitorului, în cazul în care fapta este savârsita prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc si daca rezulta pericol public, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza distrugerea ori degradarea din culpa a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înalta tensiune, a echipamentelor si instalatiilor de telecomunicatii sau pentru difuzarea programelor de radio si televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apa si a conductelor magistrale de alimentare cu apa, daca a avut ca urmare aducerea în stare de neîntrebuintare a acestora.

Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuintare, din culpa, a unui bun, chiar daca acesta apartine faptuitorului, în cazul în care a avut consecinte deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 6 ani, iar daca a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.

Când dezastrul ori consecintele deosebit de grave s-au produs ca urmare a parasirii postului sau a savârsirii oricarei alte fapte de catre personalul de conducere al unui mijloc de transport în comun ori de catre personalul care asigura direct securitatea unor asemenea transporturi, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

Art. 220. - Tulburarea de posesie

Ocuparea, în întregime sau în parte, fara drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fara consimtamântul acestuia sau fara aprobare prealabila primita în conditiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat se pedepseste cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Daca fapta prevazuta în alin. 1 se savârseste prin violenta sau amenintare ori prin desfiintarea semnelor de hotar, a reperelor de marcare, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Daca fapta prevazuta în alin. 2 se savârseste de doua sau mai multe persoane împreuna, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.

Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

Art. 221. – Tainuirea

Primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificarii acestuia, cunoscând ca bunul provine din savârsirea unei fapte prevazute de legea penala, daca prin aceasta s-a urmarit obtinerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 7 ani, fara ca sanctiunea aplicata sa poata depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea din care provine bunul tainuit.

Tainuirea savârsita de sot sau de o ruda apropiata nu se pedepseste.

Art. 222. - Sanctionarea tentativei

Tentativa infractiunilor prevazute în art. 208 - 212, 215, 2151, 217 si 218 se pedepseste.

TITLUL IV

INFRACTIUNI CONTRA AVUTULUI OBSTESC

Art. 223. – 235. – Abrogate

TITLUL V

INFRACTIUNI CONTRA AUTORITATII

Art. 236. - Ofensa adusa unor însemne

Orice manifestare prin care se exprima dispret pentru însemnele României se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Manifestarea prin care se exprima dispret pentru emblemele sau semnele de care se folosesc autoritatile se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amenda.

Art. 236¹. - Defaimarea tarii sau a natiunii – Abrogat

Art. 237. - Abrogat.

Art. 238. - Abrogat.

Art. 239. – Ultrajul

Amenintarea sãvârsitã nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directã contra unui functionar public care îndeplineste o functie ce implicã exercitiul autoritãtii de stat, aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

Lovirea sau orice acte de violentã, sãvârsite împotriva unui functionar public care îndeplineste o functie ce implicã exercitiul autoritãtii de stat, aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.

Vãtãmarea corporalã, sãvârsitã împotriva unui functionar public care îndeplineste o functie ce implicã exercitiul autoritãtii de stat, aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.

Vãtãmarea corporalã gravã, sãvârsitã împotriva unui functionar public care îndeplineste o functie ce implicã exercitiul autoritãtii de stat, aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani.

Art. 239¹. – Cazuri speciale de pedepsire

În cazul infractiunilor prevãzute în art. 180–182, art. 189 si 193, sãvârsite împotriva sotului, copiilor sau pãrintilor unui judecator, procuror, politist, jandarm ori miltar, în scop de intimidare sau de rãzbunare pentru acte sau fapte îndeplinite în exercitiul functiunii, maximul pedepsei se majoreazã cu 2 ani.

Art. 240 - Uzurparea de calitati oficiale

Folosirea fara drept a unei calitati oficiale, însotita sau urmata de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Art. 241 - Portul nelegal de decoratii sau semne distinctive

Purtarea, fara drept, de decoratii, de uniforme sau de semne distinctive ale unui organ de stat, se pedepseste cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.

Purtarea, fara drept, de uniforme, grade sau insigne militare, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Daca fapta prevazuta în alineatul precedent se savârseste în timp de razboi, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Art. 242. - Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri

Sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt înscris care se afla în pastrarea ori în detinerea unui organ sau unei institutii de stat ori a unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 5 ani.

Distrugerea din culpa a vreunuia dintre înscrisurile prevazute în alineatul precedent, care prezinta o valoare artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau o alta asemenea valoare, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Daca faptele prevazute în alin. 1 si 2 sunt savârsite de un functionar public în exercitiul atributiilor de serviciu, maximul pedepselor prevazute în aceste alineate se majoreaza cu un an.

Tentativa infractiunii prevazute în alin. 1 se pedepseste.

Art. 243. - Ruperea de sigilii

Înlaturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat se pedepseste cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.

Daca fapta a fost savârsita de custode, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Art. 244. - Sustragerea de sub sechestru

Sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepseste cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.

Daca fapta a fost savârsita de custode, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Art. 245. - Abrogat.

TITLUL VI

INFRACTIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR ACTIVITATI DE INTERES PUBLIC SAU ALTOR ACTIVITATI REGLEMENTATE DE LEGE

Capitolul I

Infractiuni de serviciu sau în legatura cu serviciul

Art. 246. - Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor

Fapta functionarului public, care, în exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu îndeplineste un act ori îl îndeplineste în mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Art. 247. - Abuzul în serviciu prin îngradirea unor drepturi

Îngrãdirea, de cãtre un functionar public, a folosintei sau a exercitiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situatii de inferioritate pe temei de rasã, nationalitate, etnie, limbã, religie, gen, orientare sexualã, opinie, apartenentã politicã, convingeri, avere, origine socialã, vârstã, dizabilitate, boalã cronicã necontagioasã sau infectie HIV/SIDA, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 248. - Abuzul în serviciu contra intereselor publice

Fapta functionarului public, care, în exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu îndeplineste un act ori îl îndeplineste în mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o tulburare însemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 248¹. - Abuzul în serviciu în forma calificata

Daca faptele prevazute în art. 246, 247 si 248 au avut consecinte deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 249. - Neglijenta în serviciu

Încalcarea din culpa, de catre un functionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasa, daca s-a cauzat o tulburare însemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia ori o vatamare importanta intereselor legale ale unei persoane, se pedepseste cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.

Fapta prevazuta în alin. 1, daca a avut consecinte deosebit de grave, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 10 ani.

Art. 250. - Purtarea abuziva

Întrebuintarea de expresii jignitoare fatã de o persoanã, de cãtre un functionar public în exercitiul atributiilor de serviciu, se pedepseste cu închisoare de la o lunã la un an sau cu amendã.

Amenintarea sãvârsitã de cãtre un functionar public, în conditiile alin. 1, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendã.

Lovirea sau alte acte de violentã sãvârsite de cãtre un functionar public, în conditiile alin. 1, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.

Vãtãmarea corporalã sãvârsitã de cãtre un functionar public, în conditiile alin. 1, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.

Vãtãmarea corporalã gravã sãvârsitã de cãtre un functionar public, în conditiile alin. 1, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani.

Art. 251. - Abrogat.

Art. 252. - Neglijenta în pastrarea secretului de stat Neglijenta care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat, precum si neglijenta care a dat prilej altei persoane sa afle un asemenea secret, daca fapta este de natura sa aduca atingere intereselor statului, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Art. 253. - Abrogat.

Art. 253¹. – Conflictul de interese

Fapta functionarului public care, în exercitiul atributiilor de serviciu, îndeplineste un act ori participã la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, sotul sãu, o rudã ori un afin pânã la gradul II inclusiv, sau pentru o altã persoanã cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncã în ultimii 5 ani sau din partea cãreia a beneficiat ori beneficiazã de servicii sau foloase de orice naturã, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a ocupa o functie publicã pe duratã maximã.

Dispozitiile alin. 1 nu se aplicã în cazul emiterii, aprobãrii sau adoptãrii actelor normative.

Art. 254 - Luarea de mita

Fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.

Fapta prevazuta în alin. 1, daca a fost savârsita de un functionar cu atributii de control, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul luarii de mita se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Art. 255 - Darea de mita

Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile si scopurile aratate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Fapta prevazuta în alineatul precedent nu constituie infractiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de catre cel care a luat mita.

Mituitorul nu se pedepseste daca denunta autoritatii fapta mai înainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea infractiune.

Dispozitiile art. 254 alin. 3 se aplica în mod corespunzator, chiar daca oferta nu a fost urmata de acceptare.

Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile aratate în alin. 2 si 3.

Art. 256 - Primirea de foloase necuvenite

Primirea de catre un functionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, dupa ce a îndeplinit un act în virtutea functiei sale si la care era obligat în temeiul acesteia, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Art. 257. - Traficul de influenta

Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, savârsita de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar pentru a-l determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra în atributiile sale de serviciu, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 10 ani.

Dispozitiile art. 256 alin. 2 se aplica în mod corespunzator.

Art. 258. - Fapte savârsite de alti functionari

Dispozitiile art. 246 - 250 privitoare la functionari publici se aplica si celorlalti functionari, în acest caz maximul pedepsei reducându-se cu o treime.

Capitolul II

Infractiuni care împiedica înfaptuirea justitiei

Art. 259. - Denuntarea calomnioasa

Învinuirea mincinoasa facuta prin denunt sau plângere, cu privire la savârsirea unei infractiuni de catre o anume persoana, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Producerea ori ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Daca cel care a savârsit fapta declara mai înainte de punerea în miscare a actiunii penale fata de persoana în contra careia s-a facut denuntul sau plângerea, ori împotriva careia s-au produs probele, ca denuntul, plângerea sau probele sunt mincinoase, pedeapsa se reduce potrivit art. 76.

Art. 260. - Marturia mincinoasa

Fapta martorului care într-o cauza penala, civila, disciplinara sau în orice alta cauza în care se asculta martori, face afirmatii mincinoase, ori nu spune tot ce stie privitor la împrejurarile esentiale asupra carora a fost întrebat, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Fapta prevazuta în alineatul precedent nu se pedepseste daca, în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronuntat o hotarâre sau de a se fi dat o alta solutie ca urmare a marturiei mincinoase, martorul îsi retrage marturia.

Daca retragerea marturiei a intervenit în cauzele penale dupa ce s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cauzele dupa ce s-a pronuntat o hotarâre sau dupa ce s-a dat o alta solutie ca urmare a marturiei mincinoase, instanta va reduce pedeapsa potrivit art. 76.

Dispozitiile alin. 1 - 3 se aplica în mod corespunzator si expertului sau interpretului.

Art. 261. - Încercarea de a determina marturia mincinoasa

Încercarea de a determina o persoana prin constrângere ori corupere sa dea declaratii mincinoase într-o cauza penala, civila, disciplinara sau în orice alta cauza în care se asculta martori, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Dispozitiile din alineatul precedent se aplica si în cazul în care fapta este savârsita fata de un expert sau de un interpret.

Art. 261¹. - Împiedicarea participarii în proces

Împiedicarea participarii într-o cauza penala, civila, disciplinara sau în orice alta cauza, a unui martor, expert, interpret sau aparator, savârsita prin violenta, amenintare sau prin orice alt mijloc de constrângere îndreptat împotriva sa ori a sotului sau a unei rude apropiate, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 7 ani.

Tentativa se pedepseste.

Art. 262. - Nedenuntarea unor infractiuni

Omisiunea de a denunta de îndata savârsirea vreuneia dintre infractiunile prevazute în art. 174, 175, 176, 211, 212, 215¹ , 217 alin. 2 - 4, art. 218 alin. 1 si art. 276 alin. 3 se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Fapta prevazuta în alin. 1, savârsita de sot sau de o ruda apropiata, nu se pedepseste.

Nu se pedepseste persoana care, mai înainte de a se fi început urmarirea penala pentru infractiunea nedenuntata, încunostinteaza autoritatile competente despre acea infractiune sau care, chiar dupa ce s-a început urmarirea penala ori dupa ce vinovatii au fost descoperiti, a înlesnit arestarea acestora.

Art. 263. - Omisiunea sesizarii organelor judiciare

Fapta functionarului public care, luând cunostinta de savârsirea unei infractiuni în legatura cu serviciul în cadrul caruia îsi îndeplineste  sarcinile, omite sesizarea de îndata a procurorului sau a organului de urmarire penala, potrivit legii de procedura penala, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 5 ani.

Daca fapta este savârsita de catre un functionar public cu atributii de conducere sau de control, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 7 ani.

Art. 264. - Favorizarea infractorului

Ajutorul dat unui infractor fara o întelegere stabilita înainte sau în timpul savârsirii infractiunii, pentru a îngreuia sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infractiunii, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 7 ani.

Pedeapsa aplicata favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevazuta de lege pentru autor.

Favorizarea savârsita de sot sau de o ruda apropiata nu se pedepseste.

Art. 265. - Omisiunea de a încunostinta organele judiciare

Fapta de a nu aduce la cunostinta organelor judiciare a unor împrejurari care, daca ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinovatiei unei persoane trimise în judecata sau condamnate pe nedrept ori la eliberarea unei persoane tinute în arest preventiv pe nedrept, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amenda.

Fapta prevazuta în alineatul precedent nu se pedepseste daca prin aducerea la cunostinta, persoana care are aceasta obligatie ar produce un prejudiciu pentru ea, pentru sotul sau sau pentru o ruda apropiata.

Art. 266. - Arestarea nelegala si cercetarea abuziva

Retinerea sau arestarea nelegala, ori supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, masuri de siguranta sau educative, în alt mod decât cel prevazut prin dispozitiile legale, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Întrebuintarea de promisiuni, amenintari sau violente împotriva unei persoane aflate în curs de cercetare, ancheta penala ori de judecata, pentru obtinerea de declaratii, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si întrebuintarea de promisiuni, amenintari sau violente fata de un martor, expert sau interpret.

Art. 267. - Supunerea la rele tratamente

Supunerea la rele tratamente a unei persoane aflate în stare de retinere, detinere ori în executarea unei masuri de siguranta sau educative, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Art. 267¹_.  ^- Tortura

Fapta prin care se provoaca unei persoane, cu intentie, o durere sau suferinte puternice, fizice ori psihice, îndeosebi cu scopul de a obtine de la aceasta persoana sau de la o persoana terta informatii sau marturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terta persoana l-a comis ori este banuita ca l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terte persoane, sau pentru oricare alt motiv bazat pe o forma de discriminare oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau astfel de suferinte sunt aplicate de catre un agent al autoritatii publice sau de orice alta persoana care actioneaza cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimtamântul expres sau tacit al unor asemenea  ersoane, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Daca fapta prevazuta la alin. 1 a avut vreuna din urmarile aratate în art. 181 sau 182, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Tortura care a avut ca urmare moartea victimei se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 ani.

Tentativa se pedepseste.

Nici o împrejurare exceptionala, oricare ar fi ea, fie ca este vorba de stare de razboi sau de amenintari cu razboiul, de instabilitate politica interna sau de orice alta stare de exceptie, nu poate fi invocata pentru a justifica tortura; de asemenea, nu poate fi invocat nici ordinul superiorului sau al unei autoritati publice.

Faptele prevazute în alin. 1 nu constituie infractiunea de tortura daca durerea sau suferintele rezulta exclusiv din sanctiuni legale si sunt inerente acestor sanctiuni sau ocazionate de ele.

Art. 268. - Represiunea nedreapta

Fapta de a pune în miscare actiunea penala, de a dispune arestarea, de a trimite în judecata sau de a condamna pe o persoana, stiind ca este nevinovata, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Art. 269. – Evadarea

Evadarea din starea legala de retinere sau de detinere se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

Daca fapta este savârsita prin folosire de violente, de arme sau de alte instrumente ori de catre doua sau mai multe persoane împreuna, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 8 ani.

Pedeapsa aplicata pentru infractiunea de evadare se adauga la pedeapsa ce se executa, fara a se putea depasi maximul general al închisorii.

Tentativa se pedepseste.

Art. 270. - Înlesnirea evadarii

Înlesnirea prin orice mijloace a evadarii se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani, iar daca fapta s-a savârsit de catre o persoana care avea îndatorirea de a pazi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Înlesnirea evadarii în conditiile art. 269 alin. 2 se pedepseste cu închisoare de la 2 la 8 ani, iar daca fapta este savârsita de o persoana care avea îndatorirea de a pazi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Înlesnirea evadarii unei persoane retinute, arestate sau condamnate pentru o infractiune pentru care legea prevede o pedeapsa mai mare de 10 ani, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar daca fapta este savârsita de o persoana care avea îndatorirea de a pazi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.

Înlesnirea evadarii savârsita din culpa, de catre o persoana care avea îndatorirea de a pazi pe cel care a evadat, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Tentativa la faptele prevazute în alin. 1, 2 si 3 se pedepseste.

Art. 271. - Nerespectarea hotarârilor judecatoresti

Împotrivirea la executarea unei hotãrâri judecãtoresti, prin amenintare fatã de organul de executare, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, iar dacã fapta a fost sãvârsitã prin acte de violentã, pedeapsa este de la unu la 5 ani.

Împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinta ori parte dintr-o locuinta sau imobil, detinute în baza unei hotarâri judecatoresti, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Daca fapta prevazuta în alin. 2 se savârseste prin amenintare, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar daca fapta a fost savârsita prin acte de violenta, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Nerespectarea hotãrârilor judecãtoresti, prin sustragerea de la executarea mãsurilor de sigurantã prevãzute în art. 112 lit. c), d) si g), se pedepseste cu închisoare de la o lunã la 3 luni sau cu amendã.

Nerespectarea hotãrârilor judecãtoresti, prin neexecutarea, cu rea-credintã, a pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice, prevãzute în art. 714 si art. 715 alin. 2, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.

Art. 272. - Retinerea sau distrugerea de înscrisuri

Retinerea sau distrugerea unui înscris emis de un organ de urmarire penala, de o instanta de judecata sau de un alt organ de jurisdictie, ori împiedicarea în orice mod ca un înscris destinat unuia dintre organele sus-aratate sa ajunga la acesta, când astfel de înscrisuri sunt necesare solutionarii unei cauze, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Capitolul III

Infractiuni contra sigurantei circulatiei pe caile ferate

Art. 273. - Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasa, din culpa

Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasa, din culpa, de catre angajatii cailor ferate, daca aceasta ar fi putut pune în pericol siguranta circulatiei mijloacelor de transport ale cailor ferate, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Când fapta prevazuta în alineatul precedent a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferata sau un accident de cale ferata, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 7 ani, iar în cazul când s-a produs o catastrofa de cale ferata, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

Art. 274. - Neîndeplinirea cu stiinta a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasa

Neîndeplinirea cu stiinta a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasa, de catre angajatii cailor ferate, daca aceasta ar putea pune în pericol siguranta circulatiei mijloacelor de transport ale cailor ferate, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Daca îndeplinirea defectuoasa sau neîndeplinirea cu stiinta aratata în alin. 1 a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferata sau un accident de cale ferata, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, iar în cazul când s-a produs o catastrofa de cale ferata, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 275. - Parasirea postului si prezenta la serviciu în stare de ebrietate

Parasirea postului, în orice mod si sub orice forma, de angajatii care asigura direct siguranta circulatiei mijloacelor de transport ale cailor ferate, daca prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguranta circulatiei mijloacelor de transport, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza exercitarea atributiilor de serviciu în stare de ebrietate de catre angajatii care asigura direct siguranta circulatiei mijloacelor de transport ale cailor ferate.

Când prin faptele prevazute în alineatele precedente s-a produs o tulburare în activitatea de transport pe calea ferata sau un accident de cale ferata, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, iar în cazul când s-a produs o catastrofa de cale ferata, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 276. - Distrugerea si semnalizarea falsa

Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuintare a liniei ferate sau a instalatiilor de cale ferata, ori asezarea de obstacole pe linia ferata, daca prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguranta mijloacelor de transport ale cailor ferate, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza savârsirea de acte de semnalizare falsa sau savârsirea oricaror alte acte de natura a induce în eroare personalul cailor ferate în timpul executarii serviciului, daca aceste fapte ar fi putut expune la un pericol de accident sau de catastrofa de cale ferata.

În cazul când faptele prevazute în alineatele precedente au avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferata sau un accident de cale ferata, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca au produs o catastrofa de cale ferata, pedeapsa este detentiunea pe viata sau închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Savârsirea din culpa a faptelor aratate în alin. 1, 2 si 3 se pedepseste în cazul alin. 1 si 2 cu închisoare de la unu la 5 ani, iar în cazul alin. 3, cu închisoare de la 3 la 7 ani daca s-a produs o tulburare în activitatea de  transport pe calea ferata sau un accident de cale ferata, si închisoare de la 10 la 15 ani daca s-a produs o catastrofa de cale ferata.

Daca vreuna dintre faptele prevazute în acest articol este savârsita de catre un angajat al cailor ferate, la maximul pedepsei prevazute pentru fapta comisa se poate adauga un spor pâna la 2 ani, fara a se putea depasi maximul general al pedepsei.

Tentativa la faptele prevazute în alin. 1 - 3 se pedepseste.

Art. 277. - Accidentul si catastrofa de cale ferata

Accidentul de cale ferata consta în distrugerea sau degradarea importanta adusa materialului rulant de cale sau altor instalatii feroviare în cursul circulatiei sau manevrei mijloacelor de transport ale cailor ferate.

Catastrofa de cale ferata consta în deraierea, rasturnarea sau prabusirea unui mijloc de transport al cailor ferate, sau în producerea unui alt asemenea rezultat, precum si în ciocnirea a doua mijloace de transport ale cailor ferate sau a unui mijloc de transport al cailor ferate cu un alt vehicul, daca s-au produs urmari deosebit de grave prin moartea sau vatamarea integritatii corporale a unor persoane, ori prin distrugerea sau degradarea mijloacelor de transport ale cailor ferate, a instalatiilor de cale ferata sau a marfurilor încredintate pentru transport.

Art. 278. - Punerea în miscare a actiunii penale

Actiunea penala pentru faptele prevazute în art. 273 alin. 1, art. 274 alin. 1 si art. 275 alin. 1 si 2 se pune în miscare numai la sesizarea organelor competente ale cailor ferate.

Capitolul IV

Infractiuni privitoare la regimul stabilit pentru unele activitati reglementate de lege

Art. 279. - Nerespectarea regimului armelor si munitiilor

Detinerea, portul, confectionarea, transportul, precum si orice operatie privind circulatia armelor si munitiilor sau functionarea atelierelor de reparat arme, fãrã drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani.

Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã si nedepunerea armei sau a munitiei în termenul fixat de lege la organul competent, de cãtre cel cãruia i s-a respins cererea pentru prelungirea valabilitãtii permisului.

Se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani:

a) detinerea, înstrãinarea sau portul, fãrã drept, de arme ascunse ori de arme militare, precum si a munitiei pentru astfel de arme;

b) detinerea, înstrãinarea sau portul, fãrã drept, a mai multor arme cu exceptia celor prevãzute la lit. a, precum si a armelor de panoplie, ori munitiei respective în cantitãti mari.

Portul de arme, fãrã drept, în localul unitãtilor de stat sau al altor unitãti la care se referã art. 145, la întruniri publice ori în localuri de alegeri, se pedepseste cu închisoare de la 5 la 15 ani.

Tentativa se pedepseste. 

Art. 279¹. - Nerespectarea regimului materialelor nucleare sau a altor materii radioactive

Primirea, detinerea, folosirea, cererea, modificarea, înstrãinarea, dispersarea, expunerea, transportul sau deturnarea materialelor nucleare ori a altor a altor materii radioactive, precum si orice alte operatiuni privind circulatia acestora, fãrã drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Dacã faptele prevãzute în alin. 1 au produs pericol public, au avut vreuna dintre urmãrile arãtate în art. 181 sau 182 ori au cauzat o pagubã materialã, pedeapsa este închisoarea de la 4 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.

Sustragerea ori distrugerea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive se pedepseste cu închisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Dacã faptele prevãzute în alin. 3 au produs pericol public sau au avut vreuna dintre urmãrile arãtate în art. 181 sau 182, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

În cazul în care faptele prevãzute în alin. 1 si 3 au avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi, iar dacã s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este detentiunea pe viatã sau închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Amenintarea, adresatã unui stat, unei organizatii internationale sau unei persoane fizice ori juridice, cu folosirea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive, în scopul de a provoca vãtãmarea corporalã sau moartea unor persoane ori pagube materiale, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani.

Dacã fapta prevãzutã în alin. 6 este conditionatã de îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act sau când prin amenintare, sub orice formã, se pretinde a se da ori a se preda materiale nucleare sau alte materii radioactive, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseste. 

Art. 280. - Nerespectarea regimului materialelor explozive

Producerea, experimentarea, prelucrarea, detinerea, transportul sau folosirea materiilor explozive sau orice alte operatiuni privind aceste materii fãrã drept se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Sustragerea materiilor explozive se pedepseste cu închisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi. Când faptele prevãzute în alin. 1 si 2 privesc o cantitate mai mare de 1 kg echivalent trotil sau când cantitatea de exploziv este însotitã de materiale de initiere, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Faptele prevãzute în alin. 1 si 2, dacã au produs pericol public sau au avut vreuna dintre urmãrile arãtate în art. 181 sau 182, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi. Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã si fapta prevãzutã în alin. 1, dacã a cauzat o pagubã materialã.

În cazul în care faptele prevãzute în alineatele precedente au avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi, iar dacã s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este detentiunea pe viatã sau închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Amenintarea, adresatã unui stat, unei organizatii internationale sau unei persoane fizice sau juridice, cu folosirea materiilor explozive în scopul de a provoca vãtãmarea corporalã sau moartea unor persoane ori pagube materiale se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani.

Fapta de amenintare cu folosirea materiilor explozive, sãvârsitã în conditiile arãtate în art. 2791 alin. 7, se sanctioneazã cu pedeapsa prevãzutã în acel alineat.

Tentativa se pedepseste. 

Art. 280¹. - Nerespectarea regimului de ocrotire al unor bunuri

Înstrãinarea, ascunderea sau orice altã faptã prin care se pricinuieste pierderea pentru patrimoniul cultural national sau pentru fondul arhivistic national a unui bun care potrivit legii, face parte din acel patrimoniu sau fond, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Dacã pierderea bunului pentru patrimoniul sau pentru fondul prevãzut în alineatul precedent a fost pricinuitã prin sãvârsirea unei fapte care constituie prin ea însãsi o altã infractiune, pedeapsa este cea prevãzutã de lege pentru infractiunea sãvârsitã, al cãrei maxim se majoreazã cu 3 ani.

Fapta prevãzutã în alin. 1 nu se pedepseste, iar în cazul faptelor prevãzute în alin. 2 pedeapsa nu se majoreazã, dacã înainte ca hotãrârea sã fi rãmas definitivã, fãptuitorul înlãturã rezultatul infractiunii fãcând ca bunul sã reintre în acel patrimoniu sau fond. 

Art. 281. - Exercitarea fãrã drept a unei profesii

Exercitarea fãrã drept a unei profesii sau a oricãrei alte activitãti pentru care legea cere autorizatie, ori exercitarea acestora în alte conditii decât cele legale, dacã legea specialã prevede cã sãvârsirea unor astfel de fapte se sanctioneazã potrivit legii penale, se pedepseste cu închisoare de la o lunã la 1 an sau cu amendã.

Art. 281¹. - Nerespectarea regimului transportului rutier public

Efectuarea transportului rutier public fãrã licentã de transport, fãrã licentã de executie pentru vehicul sau fãrã licentã de executie pentru traseu, dupã caz, ori cu licente cu valabilitatea expiratã se pedepseste cu închisoare de la o lunã la un an sau amendã.

Persoana care dispune efectuarea transportului rutier public în conditiile prevãzute la alin. 1 sau consimte la efectuarea acestuia se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani ori amendã.

Eliberarea, cu stiintã, a unei licente de transport rutier public, a unei licente de executie pentru vehicul sau a unei licente de executie pentru traseu, fãrã respectarea legii, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

TITLUL VII

INFRACTIUNI DE FALS

Capitolul I

FALSIFICAREA DE MONEDE, TIMBRE SAU DE ALTE VALORI

            Art. 282 - Falsificarea de monede sau de alte valori

Falsificarea de monedã metalicã, monedã de hârtie, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea plãtilor, emise de institutia bancarã ori de alte institutii de credit competente, sau falsificarea oricãror alte titluri ori valori asemãnãtoare, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.

Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã punerea în circulatie, în orice mod, a valorilor falsificate arãtate în alineatul precedent, sau detinerea lor în vederea punerii în circulatie.

Dacã faptele prevãzute în alineatele precedente ar fi putut cauza o pagubã importantã sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, iar dacã au cauzat o pagubã importantã sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseste. 

Art. 283. - Falsificarea de timbre

Falsificarea de timbre, mãrci postale, plicuri postale, cãrti postale, bilete ori foi de cãlãtorie sau transport, cupoane rãspuns international, ori punerea în circulatie a unor astfel de valori falsificate, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Tentativa se pedepseste.

Art. 284. - Falsificarea de valori strãine

Dispozitiile cuprinse în acest capitol se aplicã si în cazul când infractiunea priveste monede sau timbre ale altor state ori alte valori strãine.

Art. 285. - Detinerea de instrumente în vederea falsificãrii de valori

Fabricarea ori detinerea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor enumerate în art. 282-284 se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 285¹. - Sanctionarea persoanei juridice

Dacã una dintre faptele prevãzute în art. 282-285 a fost sãvârsitã de o persoanã juridicã, pe lângã pedeapsa amenzii se aplicã si pedeapsa complementarã a dizolvãrii persoanei juridice sau a suspendãrii activitãtii ori a uneia dintre activitãtile persoanei juridice, dupã caz.

Capitolul II

FALSIFICAREA INSTRUMENTELOR DE AUTENTIFICARE SAU DE MARCARE

Art. 286. - Falsificarea instrumentelor oficiale

Falsificarea unui sigiliu, unei stampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc unitãtile la care se referã art. 145 se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Tentativa se pedepseste. 

Folosirea instrumentelor oficiale false

Art. 287. - Folosirea instrumentelor false arãtate, în art. 286 se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Folosirea fãrã drept a unui sigiliu ori a unei stampile cu stema tãrii se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã. 

Capitolul III

FALSURI ÎN ÎNSCRISURI

Art. 288. - Falsul material în înscrisuri oficiale

Falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de naturã sã producã consecinte juridice, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Falsul prevãzut în alineatul precedent, sãvârsit de un functionar în exercitiul atributiilor de serviciu, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Sunt asimilate cu înscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producãtoare de consecinte juridice.

Tentativa se pedepseste. 

Art. 289. – Falsul intelectual

Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de cãtre un functionar aflat în exercitiul atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurãri necorespunzãtoare adevãrului ori prin omisiunea cu stiintã de a insera unele date sau împrejurãri, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Tentativa se pedepseste. 

Art. 290. - Falsul în înscrisuri sub semnãturã privatã

Falsificarea unui înscris sub semnãturã privatã prin vreunul din modurile arãtate în art. 288, dacã fãptuitorul foloseste înscrisul falsificat ori îl încredinteazã altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.

Tentativa se pedepseste. 

Art. 291. - Uzul de fals

Folosirea unui înscris oficial ori sub semnãturã privatã, cunoscând cã este fals, în vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial, si cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã când înscrisul este sub semnãturã privatã. 

Art. 292. - Falsul în declaratii

Declararea necorespunzãtoare adevãrului, fãcutã unui organ sau institutii de stat ori unei alte unitãti dintre cele la care se referã art. 145, în vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurãrilor, declaratia fãcutã serveste pentru producerea acelei consecinte, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã. 

Art. 293. - Falsul privind identitatea

Prezentarea sub o identitate falsã ori atribuirea unei asemenea identitãti altei persoane, pentru a induce sau a mentine în eroare un organ sau o institutie de stat sau o altã unitate dintre cele la care se referã art. 145, în vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã încredintarea unui înscris care serveste pentru dovedirea stãrii civile ori pentru legitimare sau identificare spre a fi folosit fãrã drept. 

 Art. 294. - Falsul prin folosirea emblemei Crucii Rosii

Folosirea fãrã drept a emblemei sau folosirea denumirii de crucea rosie ori a unei denumiri asimilate acesteia, precum si folosirea oricãrui semn sau oricãrei denumiri care constituie o imitatie a vreunei asemenea embleme ori denumiri, dacã faptã a cauzat pagube materiale, se pedepsesc cu închisoare de la o lunã la 1 an sau cu amendã.

Dacã fapta se sãvârseste în timp de rãzboi, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani. 

TITLUL VIII

INFRACTIUNI LA REGIMUL STABILIT PENTRU ANUMITE ACTIVITÃTI ECONOMICE

Art. 295. -Specula 

Sãvârsirea uneia dintre urmãtoarele fapte:

a) cumpãrarea în scop de revânzare a produselor industriale sau agricole care potrivit dispozitiilor legale nu pot face obiectul comertului particular;

b) cumpãrarea de produse industriale sau agricole, în scop de prelucrare în vederea revânzãrii, dacã ceea ce ar rezulta din prelucrare nu poate face, potrivit dispozitiilor legale, obiectul comertului particular,

c) - Abrogat

d) - Abrogat

se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Dispozitiile de la lit. c si d ale art. 295 au fost abrogate prin art. 8 din Legea nr. 12 din 6 august 1990 publicatã în M. Of. nr. 97 din 8 august 1990, modificatã si republicatã în M. Of. nr. 133 din 20 iunie 1991.

Art. 296. - Înselãciunea la mãsurãtoare

Înselarea prin folosirea unui instrument de mãsurat inexact ori prin folosirea frauduloasã a unui instrument de mãsurat exact se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 5 ani.

Tentativa se pedepseste.

Art. 297. - Înselãciunea cu privire la calitatea mãrfurilor

Falsificarea ori substituirea de mãrfuri sau orice alte produse, precum si expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri, cunoscând cã sunt falsificate ori substituite, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 7 ani.

Dacã mãrfurile sau produsele au devenit, prin falsificare sau substituire, vãtãmãtoare sãnãtãtii, sunt aplicabile  dispozitiile art. 313.

Tentativa se pedepseste. 

Art. 298. - Divulgarea secretului economic

Divulgarea unor date sau informatii care nu sunt destinate publicitãtii, de cãtre cel care le cunoaste datoritã atributiilor de serviciu, dacã fapta este de naturã sã producã pagube, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Dacã fapta prevãzutã în alineatul precedent este sãvârsitã de altã persoanã, oricare ar fi modul prin care a ajuns sã cunoascã datele sau informatiile, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Art. 299. - Contrafacerea obiectului unei inventii

Contrafacerea sau folosirea, fãrã drept, a obiectului unei inventii se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.

Art. 300. - Punerea în circulatie a produselor contrafãcute

Punerea în circulatie a produselor realizate ca urmare a contrafacerii sau folosirii fãrã drept a obiectului unei inventii se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. 

Art. 301. - Concurenta neloialã

Fabricarea ori punerea în circulatie a produselor care poartã denumiri de origine ori indicatii de provenientã false, precum si aplicarea pe produsele puse în circulatie de mentiuni false privind brevetele de inventii, ori folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor organizatiilor de comert ori industriale, în scopul de a induce în eroare pe beneficiari, se pedepsesc cu închisoare de la o lunã la 2 ani sau cu amendã. 

Art. 302. - Nerespectarea dispozitiilor privind operatii de import sau de export

Efectuarea, fãrã autorizatie, a oricãror acte sau fapte care potrivit dispozitiilor legale sunt considerate operatiuni de import, export sau tranzit, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani si confiscarea partialã a averii.

Art. 302¹. - Deturnarea de fonduri

Schimbarea destinatiei fondurilor bãnesti sau a resurselor materiale, fãrã respectarea prevederilor legale, dacã fapta a cauzat o perturbare a activitãtii economico-financiare sau a produs o pagubã unui organ ori unei institutii de stat sau unei alte unitãti dintre cele la care se referã art. 145, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Dacã fapta prevãzutã la alin. 1 a avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 302². - Nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduuri

Efectuarea oricãror operatiuni de import de deseuri ori reziduuri de orice naturã sau de alte mãrfuri periculoase pentru sãnãtatea populatiei, pentru mediul înconjurãtor, precum si introducerea, în orice mod, sau tranzitarea acestora pe teritoriul tãrii, fãrã respectarea dispozitiilor legale, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Dacã faptele prevãzute în alineatul precedent au pus în pericol sãnãtatea sau integritatea corporalã a unui numãr mare de persoane, au avut vreuna dintre urmãrile arãtate în art. 182 ori au cauzat o pagubã materialã importantã, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, iar în cazul în care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei nationale, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseste. 

TITLUL IX

INFRACTIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELATII PRIVIND CONVIETUIREA SOCIALÃ

Capitolul I

INFRACTIUNI CONTRA FAMILIEI

Art. 303. - Bigamia

Încheierea unei noi cãsãtorii de cãtre o persoanã cãsãtoritã se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Persoana necãsãtoritã care se cãsãtoreste cu o persoanã pe care o stie cãsãtoritã se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Faptele prevãzute în prezentul articol nu se sanctioneazã dacã prima sau cea de-a doua cãsãtorie este declaratã nulã pentru alt motiv decât bigamia.

Art. 304. - Adulterul - Abrogat

Art. 305. - Abandonul de familie

Sãvârsirea de cãtre persoana care are obligatia legalã de a întretine, fatã de cel îndreptãtit la întretinere, a uneia dintre urmãtoarele fapte:

a) pãrãsirea, alungarea sau lãsarea fãrã ajutor, expunându-l la suferinte fizice sau morale;

b) neîndeplinirea cu rea-credintã a obligatiei de întretinere prevãzute de lege;

c) neplata cu rea-credintã, timp de 2 luni, a pensiei de întretinere stabilitã pe cale judecãtoreascã, se pedepseste, în cazurile prevãzute la lit. a) si b) cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendã, iar în cazul prevãzut la lit. c), cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendã.

Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.

Împãcarea pãrtilor înlãturã rãspunderea penalã.

Dacã pãrtile nu s-au împãcat, dar în cursul judecãtii inculpatul îsi îndeplineste obligatiile, instanta, în cazul când stabileste vinovãtia pronuntã împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea conditionatã a executãrii pedepsei, chiar dacã nu sunt îndeplinite conditiile prevãzute în art. 81.

Revocarea suspendãrii conditionate nu are loc decât în cazul când, în cursul termenului de încercare, condamnatul sãvârseste din nou infractiunea de abandon de familie. 

Art. 306. - Relele tratamente aplicate minorului

Punerea în primejdie gravã, prin mãsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltãrii fizice, intelectuale sau morale a minorului, de cãtre pãrinti sau de orice persoanã cãreia minorul i-a fost încredintat spre crestere si educare, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 307. - Nerespectarea mãsurilor privind încredintarea minorului

Retinerea de cãtre un pãrinte a copilului sãu minor, fãrã consimtãmântul celuilalt pãrinte sau al persoanei cãreia i-a fost încredintat minorul potrivit legii, se pedepseste cu închisoare de la o lunã la 3 luni sau cu amendã.

Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã fapta persoanei cãreia i s-a încredintat minorul prin hotãrâre judecãtoreascã, spre crestere si educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre pãrinti sã aibã legãturi personale cu minorul, în conditiile stabilite de pãrti sau de cãtre organul competent.

Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.

Împãcarea pãrtilor înlãturã rãspunderea penalã. 

Capitolul II

INFRACTIUNI CONTRA SÃNÃTÃTII PUBLICE

Art. 308. - Zãdãrnicirea combaterii bolilor

Nerespectarea mãsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare, dacã a avut ca urmare rãspândirea unei asemenea boli, se pedepseste cu închisoare de la o lunã la 2 ani sau cu amendã. 

Art. 309. - Contaminarea venericã si transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit

Transmiterea unei boli venerice prin raport sexual, prin relatii sexuale între persoane de acelasi sex sau prin acte de perversiune sexualã, de cãtre o persoanã care stie cã suferã de o astfel de boalã, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Transmiterea sindromului imundeficitar dobândit - SIDA - de cãtre o persoanã care stie cã suferã de aceastã boalã se pedepseste cu închisoare de la 5 la 15 ani.

Instanta de judecatã va dispune mãsura de sigurantã a obligãrii la tratament medical. 

Art. 309¹. - Sustragerea de la tratament medical

Sustragerea de la executarea mãsurii de sigurantã a obligãrii la tratament medical, în cazul infractiunii de contaminare venericã, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendã. 

Art. 310. - Rãspândirea bolilor la animale sau la plante

Nerespectarea mãsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare la animale sau plante ori a dãunãtorilor, dacã a avut ca urmare rãspândirea unei asemenea boli ori a dãunãtorilor, sau alte urmãri grave, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendã.

Art. 311. - Infectarea apei

Infectarea prin orice mijloace a surselor sau retelelor de apã, dacã este dãunãtoare sãnãtãtii oamenilor, animalelor sau plantelor, se pedepseste cu închisoare de la 6luni la 4 ani sau cu amendã.

Art. 312. – Traficul de stupefiante - Abrogat

Art. 313. - Falsificarea de alimente sau alte produse

Prepararea de alimente ori bãuturi falsificate, alterate sau interzise consumului, vãtãmãtoare sãnãtãtii, expunerea spre vânzare sau vânzarea unor astfel de alimente sau bãuturi, cunoscând cã sunt falsificate sau alterate ori interzise consumului, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.

Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã falsificarea sau substituirea altor mãrfuri sau produse, dacã prin falsificare sau substituire acestea au devenit vãtãmãtoare sãnãtãtii.

Punerea în consum public de carne sau produse din carne, provenite din tãieri de animale sustrase controlului veterinar, dacã a avut ca urmare îmbolnãvirea unei persoane, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar dacã a avut ca urmare moartea, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Dacã prin faptele prevãzute în alin. 1 sau 2 s-au produs vãtãmãri uneia sau mai multor persoane care necesitã pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile, pedeapsa este închisoarea de la 4 la 12 ani si interzicerea unor drepturi, iar dacã necesitã îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.

În cazul în care prin faptele prevãzute în alin. 1 sau 2 s-au produs vãtãmãri uneia sau mai multor persoane care necesitã pentru vindecare mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale ori vreuna din consecintele prevãzute în art. 182 alin. 1, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, iar dacã a avut ca urmare moartea, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Tentativa infractiunilor prevãzute la alin. 1 si 2 se pedepseste.

Capitolul III

INFRACTIUNI PRIVITOARE LA ASISTENTA CELOR ÎN PRIMEJDIE

Art. 314. - Punerea în primejdie a unei persoane în neputintã de se îngriji

Pãrãsirea, alungarea sau lãsarea fãrã ajutor, în orice mod, a unui copil sau a unei persoane care nu are putinta de a se îngriji, de cãtre acela care o are sub pazã sau îngrijire, punându-i în pericol iminent viata, sãnãtatea sau integritatea corporalã, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 3 ani.

Este apãratã de pedeapsã persoana care, dupã sãvârsirea faptei, îsi reia de bunã-voie îndatoririle.

Art. 315. - Lãsarea fãrã ajutor

Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a înstiinta autoritatea, de cãtre cel care a gãsit o persoanã a cãrei viatã, sãnãtate sau integritate corporalã este în primejdie si care este lipsitã de putinta de a se salva, se pedepseste cu închisoare de la o lunã la un an sau cu amendã.

Art. 316. – Lãsarea fãrã ajutor prin omisiune de înstiintare

Neînstiintarea autoritãtii de cãtre cel ce gãseste o persoanã abandonatã sau pierdutã, care are nevoie de ajutor, fiindu-i pusã în pericol viata, sãnãtatea ori integritatea corporalã, se pedepseste cu închisoare de la o lunã la 6 luni sau cu amendã.

Capitolul IV

ALTE INFRACTIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELATII PRIVIND CONVIETUIREA SOCIALÃ

Art. 317. - Instigarea la discriminare

Instigarea la urã pe temei de rasã, nationalitate, etnie, limbã, religie, gen, orientare sexualã, opinie, apartenentã politicã, convingeri, avere, origine socialã, vârstã, dizabilitate, boalã cronicã necontagioasã sau infectie HIV/SIDA se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.

Art. 318. - Împiedicarea libertãtii cultelor

Împiedicarea sau tulburarea libertãtii de exercitare a vreunui cult religios, care este organizat si functioneazã potrivit legii, se pedepseste cu închisoare de la o lunã la 6 luni sau cu amendã.

Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã fapta de a obliga o persoanã, prin constrângere, sã participe la serviciile religioase ale vreunui cult, sau sã îndeplineasã un act religios legat de exercitarea unui cult.

Art. 319. - Profanarea de morminte

Profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unui monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Art. 320. - Tulburarea folosintei locuintei

Fapta prin care se tulburã în mod repetat folosinta locuintei locatarilor dintr-un imobil, ori prin care se împiedicã normala folosintã a locuintei, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.

Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.

Împãcarea pãrtilor înlãturã rãspunderea penalã.

Art. 321. - Ultrajul contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice

Fapta persoanei care, în public, sãvârseste acte sau gesturi, profereazã cuvinte ori expresii, sau se dedã la orice alte manifestãri prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulburã, în alt mod, linistea si ordinea publicã, se pedepseste cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Dacã prin fapta prevãzutã în alin. 1 s-au tulburat grav linistea si ordinea publicã, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. 

Art. 322. - Încãierarea

Participarea la o încãierare între mai multe persoane se pedepseste cu închisoare de la o lunã la  6 luni sau cu amendã.

Dacã în cursul încãierãrii s-a cauzat o vãtãmare gravã integritãtii corporale sau sãnãtãtii unei persoane, cel care a sãvârsit aceastã faptã se pedepseste pentru infractiunea sãvârsitã, al cãrei maxim se reduce cu un an. Ceilalti participanti la încãierare se pedepsesc cu pedeapsa prevãzutã în alin. 1.

În cazul prevãzut în alin. 2, dacã nu se cunoaste care dintre participanti au sãvârsit faptele arãtate în acel alineat, se aplicã tuturor închisoarea de la 6 luni la 5 ani, când s-a cauzat vãtãmarea integritãtii corporale sau sãnãtãtii. În cazul în care s-a cauzat moartea, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.

Nu se pedepseste cel care a fost prins în încãierare împotriva vointei sale, sau care a încercat sã despartã pe altii, sã respingã un atac ori sã apere pe altul. 

Art. 323. - Asocierea pentru sãvârsirea de infractiuni

Fapta de a se asocia sau de a initia constituirea unei asocieri în scopul sãvârsirii uneia sau mai multor infractiuni, altele decât cele arãtate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formã a unei astfel de asocieri, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani, fãrã a se putea depãsi pedeapsa prevãzutã de lege pentru infractiunea ce intrã în scopul asocierii.

Dacã fapta de asociere a fost urmatã de sãvârsirea unei infractiuni, se aplicã celor care au sãvârsit infractiunea respectivã pedeapsa pentru acea infractiune, în concurs cu pedeapsa prevãzutã în alin. 1.

Nu se pedepsesc persoanele prevãzute în alin. 1, care denuntã autoritãtilor asocierea mai înainte de a fi fost descoperitã si de a se fi început sãvârsirea infractiunii care intrã în scopul asocierii. 

Art. 324. - Instigarea publicã si apologia infractiunilor

Fapta de a îndemna publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile, ori de a sãvârsi fapte ce constituie infractiuni, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, fãrã a se putea depãsi pedeapsa prevãzutã de lege pentru infractiunea la sãvârsirea cãreia s-a instigat.

Dacã fapta prevãzutã în alin. 1 este sãvârsitã de un functionar public care îndeplineste o functie ce implicã exercitiul autoritãtii de stat ori de cãtre o persoanã din cele prevãzute în art. 160, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani, fãrã a se putea depãsi pedeapsa maximã prevãzutã de lege pentru infractiunea la sãvârsirea cãreia s-a instigat.

Dacã instigarea publicã a avut ca urmare sãvârsirea infractiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevãzutã de lege pentru acea infractiune.

Purtarea în public a unei uniforme, embleme, insigne sau altor asemenea semne distinctive neautorizate, în scopurile arãtate în alin. 1, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã lãudarea în public a celor care au sãvârsit infractiuni sau a infractiunilor sãvârsite de acestia. 

Art. 325. - Rãspândirea de materiale obscene

Fapta de a vinde sau rãspândi, precum si de a confectiona ori detine, în vederea rãspândirii obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendã. 

Art. 326. - Cersetoria

Fapta persoanei care, având capacitatea de a munci, apeleazã în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material, se pedepseste cu închisoare de la o lunã la 3 ani.

Art. 327. - Vagabondajul - Abrogat

Art. 328. - Prostitutia

Fapta persoanei care îsi procurã mijloacele de existentã sau principalele mijloace de existentã, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Art. 329. - Proxenetismul

Îndemnul ori înlesnirea practicãrii prostitutiei sau tragerea de foloase de pe urma practicãrii prostitutiei de cãtre o persoanã, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.

Recrutarea unei persoane pentru prostitutie ori traficul de persoane în acest scop, precum si constrângerea la prostitutie se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Dacã fapta prevãzutã în alin. 1 sau 2 este sãvârsitã fatã de un minor sau prezintã un alt caracter grav, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au servit sau au fost destinate sã serveascã, direct sau indirect, la comiterea infractiunii prevãzute în alin. 1 si 3 si cele care au fost dobândite prin sãvârsirea acesteia se confiscã, iar dacã acestea nu se gãsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Tentativa se pedepseste. 

Art. 330. - Jocul de noroc

Organizarea sau îngãduirea jocurilor de noroc pentru public, fãrã autorizare, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.

Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã organizarea sau îngãduirea în mod obisnuit a jocurilor de noroc, într-o casã particularã, în scopul de a realiza foloase materiale.

TITLUL X

INFRACTIUNI CONTRA CAPACITÃTII DE APÃRARE A ROMÂNIEI

Capitolul I

INFRACTIUNI SÃVÂRSITE DE MILITARI

Sectiunea I

Infractiuni contra ordinii si disciplinei militare

Art. 331. - Absenta nejustificatã

Absenta nejustificatã de la unitate sau serviciu, care a depãsit 24 ore dar nu mai mult de 3 zile, a militarului în termen sau concentrat, pânã la gradul de sergent inclusiv, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 1 an.

Pedeapsa aplicatã militarului în termen se executã într-o închisoare militarã.

În timp de rãzboi, absenta nejustificatã a oricãrui militar de la unitate sau serviciu, care a depãsit 4 ore dar nu mai mult de 24 ore, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Art. 332. – Dezertarea

Absenta nejustificatã de la unitate sau serviciu, care depãseste 3 zile, a oricãrui militar, se pedepseste cu închisoare de la unu la 7 ani.

În timp de rãzboi, absenta nejustificatã a oricãrui militar de la unitate sau serviciu, care a depãsit 24 ore, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani.

Art. 333. - Cãlcarea de consemn

Cãlcarea regulilor serviciului de gardã, de pazã, de însotire sau de securitate, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 1 an.

Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã si pãrãsirea comenzii sau oricãrui alt post de cãtre militar.

Cãlcarea consemnului de cãtre santinela aflatã în serviciu de gardã sau de pazã pe lângã depozitele de armament, munitii sau materiale explozive, la frontierã ori în alte posturi de un deosebit interes militar sau de stat, ori dacã fapta ar fi putut avea urmãri grave, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Faptele de mai sus sãvârsite în timp de rãzboi se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 12 ani.

Art. 334. - Insubordonarea

Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

Dacã fapta este sãvârsitã de un ofiter, de un maistru militar sau subofiter, de un militar angajat, de doi sau mai multi militari împreunã ori în fata trupei adunate sau dacã fapta are urmãri grave, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

În timp de rãzboi, pedeapsa pentru fapta prevãzutã în alin. 1 este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar pentru fapta prevãzutã în alin. 2 de la 3 la 12 ani. 

Art. 335. - Lovirea superiorului

Lovirea superiorului de cãtre inferior sau a sefului de cãtre subordonat se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an.

Dacã fapta prevãzutã în alin. 1 a fost sãvârsitã în timp de rãzboi, maximul pedepsei se sporeste cu 2 ani.

Art. 336. - Lovirea inferiorului

Lovirea inferiorului sau subordonatului de cãtre un superior sau sef se pedepseste cu închisoare de la o lunã la un an.

Dispozitiile alin. 1 nu se aplicã în timp de rãzboi, dacã fapta a fost determinatã de o necesitate militarã.

Art. 337. - Punerea în miscare a actiunii penale

Actiunea penalã pentru infractiunile prevãzute în art. 331-334 se pune în miscare numai la sesizarea comandantului.

Sectiunea II

Infractiuni pe câmpul de luptã

Art. 338. - Capitularea

Predarea în mâinile inamicului de cãtre comandant a fortelor militare pe care le comandã, lãsarea în mâinile dusmanului, distrugerea sau aducerea în stare de neîntrebuintare de cãtre comandant a mijloacelor de luptã sau a altor mijloace necesare pentru purtarea rãzboiului, fãrã ca aceast sã fi fost determinatã de conditiile de luptã, se pedepsesc cu detentiunea pe viatã sau cu  închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.